Rolul managementului corporativ in atragerea investitiilor de catre firmele rusesti
Cuprins.
1. Esenta relatiilor corporative.
2. Management corporativ si atragere investitiilor.
2.1. Metode de finantare a investitiilor.
2.2. Avantaje si dezavantaje managementului corporativ.
2.3. Management corporativ si alegere surselor de finantare pentru investitii.
3. Directii de crestere nivelului de management corporativ si transparentei.
Rezumat : Rolul managementului corporativ in atragerea investitiilor.
In prezent, perfectionarea managementului corporativ si cresterea gradului de transparenta informationala devin unii din cei mai decesivi factori in dezvoltare sociala si economica a Rusiei. Conducatorii companiilor mari ruse au remarcat lipsa de resurse de investitii si simt nevoiti sa atraga noi investitori. Aplicarea principiilor cuvenite de management corporativ poate fi socotita de administratia companiei drept ca o metoda de reducere a costurilor pentru resurse financiare externe. Cea mai importanta dezvoltare a managementului corporativ va avea loc in cele mai puternice companii, care au o productie cu volum mare de capital sau functioneaza pe piete cu concurenta ridicata. Sporirea nivelului de management corporativ in companii ruse se va produce in stransa legatura cu procese de concentrare mai intensificate a afacerilor si de consolidare a unor active.
Cuvinte cheie:
- corporatie
- corporatizm
- management corporativ eficient
- surse de finantare a investitiilor
- problema transparentei
1. Esenta relatiilor corporative.
Pentru intelegerea corecta a conceptului de management corporativ trebuie analizate pentru inceput acele notiuni importante cum ar fi corporatism si corporatie.
Corporatizmul reprezinta co-proprietate de active la societate corporativa, parteneriat sau relatii contractuale cu scopul de a satisface interese personale sau publice. Corporatizmul este un mod de gestiune bazat pe compromisuri pentru asigurarea balantei de interese (1). Trasatura distincta a modelului corporatist este posibilitatea de asigurare a unei balante relative de interese pe baza de consensuri, compromisuri.
Asadar, corporatia este, in primul rand, un ansamblu de persoane fizice unite pentru asigurarea scopurilor comune, realizarea activitatilor generale, care formeaza un subiect juridic separat, persoana juridica; si, in al doilea rand, aceasta forma de organizare a activitatii de antreprenoriat este foarte raspandita in tari dezvoltate si presupune proprietate in diviziune, statut juridic si concentrarea functiilor de conducere in maini de top manageri (profesionalistilor special angajati) (2).
Obiectiv major al managementului corporativ eficient reprezinta crestere increderii din partea potentialilor investitori pentru mecanisme de atragere a investitiilor in companie si in baza acestei increderi dobandite, sa mareasca capitalizarea economiei ruse in total, iar la nivelul elementelor primare, sa sporeasca gradul de capitalizare a companiilor autohtone. Principalele conditii pentru atingerea scopului propus, cresterea eficacitatii si dezvoltarea durabila de management corporativ in Rusia sunt evidenta completa, analiza si asigurarea de imbinar 525e413f e deplina si satisfacere a intereselor tuturor subiectelor de relatii economice.
La ora actuala, perfectionarea managementului corporativ devine unul din cei mai decesivi factori in dezvoltare sociala si economica a Rusiei. Regimul cuvenit de management corporativ contribuie la utilizarea eficienta de capital propriu in corporatie, subordonarea organelor de administratie fata de companie insasi, precum si fata de actionari.Toti acesti factori ajuta corporatiile sa actioneze spre binele intregii societati, favorizeaza atragerea de resurse financiare de lunga durata si sporesc increderea investitorilor. Insa nivelul de management corporativ in Rusia lasa inca de dorit. Aceasta situatia este influentata de caracteristici specifici ai capitalului actionar rus capatate in rezultatul distribuirii pachetelor mici de actiuni de la intreprinderi privatizate unui numar mare de actionari, persoane fizice. Alta caracteristica specifica societatilor ruse pe actiuni este existenta relatiilor deosebit de "stranse" intre administratorii de societate si detinatorii de mari pachete de actiuni. In rezultatul formarii acestei structuri de capital actionar, s-a intarit orientarea actionarilor mari spre pastrare relatiilor existente cu intreprinderea, si nu spre cresterea veniturilor din actiuni si marirea gradului de capitalizare.
Toti acesti factori au contribuit la aparitia unor probleme serioase in calea realizarii managementului corporativ in Rusia, printre care se pot distinge urmatoarele (3):
. Societatile pe actiuni din Rusia nu au perceput practic tendinte moderne in dezvoltare managementului corporativ bazate pe alcatuirea relatiilor noi calitative cu subiecte de management corporativ ;
. Societatile pe actiuni nu au reusit sa inteleaga corect asa numita "functie sociala" ca un element necesar in existenta corporatiilor ;
. Capitalul actionar nu a devenit principala sursa de crestere a pietei de capital organizate in Rusia ;
. Nivelul actual de legislatie rusa in domeniul managementului corporativ nu corespunde standardelor recunoscute la scara internationala. Ea nu contine normele eficiente care reglementeaza raspunderea administratorilor fata de societatea pe actiuni pentru trafic de influenta si alte abuzuri, precum si norme care asigura raspunderea actionarilor pentru abuz de drepturile lor .
Toate aceste circumstante in ansamblu pun piedici in calea implementarii de investitii mari in titluri ruse corporative de valoare, reduc eficacitatea functionarii de societati pe actuni, precum si contribuie la crearea conflictelor corporative intre subiecti de relatii corporative. Este evident ca imbunatatirea substantiala a managementului corporativ trebuie sa se bazeze pe experienta multilaterala autohtona si internationala.
2. Managementul corporativ si atragerea investitiilor.
2.1. Metode de finantare a investitiilor.
Fiecare companie in curs de dezvoltare ia decizii referitoare la realizarea diferitelor proiecte de investitii, ca de exemplu lansarea pe piata unor produse noi in principiu, constructia unei fabrici noi sau achizitionarea participarii la o alta companie. Aceste investitii sunt de lunga durata, de acea cer surse de finantare de lunga durata. Conform datelor din analiza efectuata in anul 2003 de Agentia de rating "Expert RA" si Firma de consultanta BKG, 83% din conducatorii companiilor mari ruse au remarcat lipsa de resurse de investitii si se simt nevoiti sa atraga noi investitori (4).
Se pot distinge urmatoarele metode principale de finantare a investitiilor: finantare din surse interne a companiei, atragerea creditelor si imprumuturilor, precum si vanzarea actiunilor catre investitori (inclusiv pe piata deschisa). Factorul cheie care determina alegerea surselor de finantare de lunga durata este costul resurselor financiare atrase. Sub costul resurselor financiare aici se intelege recompensa investitorilor ceruta pentru resurse oferite, precum si cheltuieli suplimentare cu obtinerea finantarii externe.
Reducerea costurilor de resurse financiare este una din cele mai importante probleme cu care se confrunta administratia oricarei companii. Costurile mai mici de resurse financiare dau companiilor posibilitatea sa realizeze proiectele de investitii ce nu pot fi implementate de concurenti din cauza costurilor mai mari pentru capital financiar. Asta inseamna ca scaderea costurilor de capital reprezinta un avantaj important in lupta concurentiala.
Finantarea investitiilor din resurse proprii este cea mai usoara cale. In acest caz, investitiile de capital sunt realizate din contul profitului nedistribuit al companiei. In anul 2001 in Rusia 49,3% din intreprinderile industriale au finantat investitii numai din contul resurselor proprii (5). Acest mod de finantare, pe de o parte, pune programul investitional in dependenta directa cu rentabilitatea afacerilor: daca compania are o rentabilitate nesemnificativa a capitalului propriu atunci ea va avea putine resurse pentru realizarea investitiilor de lunga durata. Pe de alta parte, aceasta abordare permite companiei sa pastreze independenta fata de furnizori externi de resurse finaciare. Finantarea investitiilor de capital din resurse interne este cea mai raspandita in business-ul mic, insa exista si companii cu cifra de afaceri de milioane de dolari care nu atrag resurse externe de finantare.
Una din metodele de finantare a investitiilor prin resurse externe de finantare este atragerea de capital imprumutat (obtinerea de credite bancare si emisia de obligatiuni cu scopul de a atrage imprumuturi). Capitalul imprumutat are defectele sale; trebuie rambursat si achitate rate regulate, creditele bancare cer gajarea activelor. De aceea, aceasta cale este mai
riscanta pentru companie care ia un imprumut de la banca: daca firma nu achita in mod regulat rate ea poate fi declarata falimentara.
Insa capitalul imprumutat este principala sursa de finantare a afacerilor: in majoritatea tarilor dezvoltate aceste resurse reprezinta cel putin o jumatate din capitalul companiilor (6).
Alta metoda de finantare de investitii prin resurse externe financiare este vanzare actuinilor catre investitori externi .Aceasta sursa de finantare are o serie de avantaje importante: actiunile ordinare in comparatie cu creditele si imprumuturile nu trebiue rambursate, platirea dividendelor nu este obligatorie pentru aceste instrumente financiare, si in consecinta nu exista riscul de falimentare a companiei. Principalul dezavantaj il constituie faptul ca noii actionari pot interveni in administrarea companiei si, in urma, apare riscul pierderii controlului asupra afacerilor din partea actionarilor precendenti si/sau managerilor.
Avantajele si dezavantajele managementului corporativ
Managementul corporativ este menit sa asigure protectia intereselor economice atat ale investitorilor noi, cat si celor precendenti, precum si membrilor din administratia companiei. Din punctul de vedere al investitorului extern, managementul corporativ cuvenit scade riscul de investitie intr-o companie. Pentru ca recompensa ceruta de investitor creste in proportie cu riscul investitiei, costurile pentru resurse financiare vor fi mai reduse pentru companii cu sistemul de management corporativ mai bine implementat. Acest lucru este valabil pentru toate sursele externe de finantare: obtinerea de credite, emisiea de obligatiuni sau actiuni.
Asadar, aplicarea principiilor cuvenite de management corporativ poate fi socotita de administratia companiei drept o metoda de reducere costurilor pentru resursele financiare externe. Aceasta idee principala a fost confirmata si de rezultatele chestionarii realizate in anul 2003 cu spijinul International Financial Corporation (IFC), conform careia 54% din conducatori chestionati ai companiilor ruse considera ca scopul general de imbunatatire a managementului corporativ consta numai in atragerea de resurse financiare (7).
Insa, daca respectarea principiilor cuvenite de management corporativ da companiei posibilitatea de a atrage resurse importante financiare la costuri reduse, atunci de ce companiile ruse nu se grabesc sa faca publica structura lor de proprietate si management, sa asigure controlul eficient asupra activitatilor financiar-bugetare si sa exercite atitudinea egala fata de actionari? Problema este ca introducerea sistemului de management corporativ care corespunde celor mai eficiente practici internationale aduce costuri semnificative pentru actionari, manageri si pentru companie in general. In mod conditional, aceste cheltuieli pot fi impartite in cheltuieli directe ale companiei si cheltuieli indirecte ale proprietarilor ei si managerilor.
Cheltuielile directe reprezinta costuri legate cu implementarea unui complex de actiuni destinat sa introduca si sa perfectioneze sistemul eficient de management corporativ in companie: cheltuieli suplimentare cu forta de munca, angajare noilor specialisti, precum si cu atragerea de consultanti si juristi, si in final cheltuieli cu organizare adunarii de actionari, recompensa pentru membri independenti din Consiliul de Directori. Cu toate ca aceste cheltuielile pot fi destul de insemnate pentru companii mari, totusi ele sunt mai putin apreciabile decat cheltuieli indirecte cu managementul corporativ.
Cheltuielile indirecte cu managementul corporativ reprezinta castiguri pierdute pentru actionari si managerii companiei. Se stie ca proprietarii si managerii sunt abili sa obtina avantaje neformale prin administrarea afacerilor si trafic de influenta. Proprietarii majoritari sunt capabili in detrimentul intereselor actionarilor minoritari sa scoata active din companii afiliate; managerii pot satisface ambitii proprii prin construirea unui office nou, tranzactii defectuase din punctul de vedere economic, pana la achizitionare altor companii. Actiunile similare pot consta in pierderi importante financiare pentru investitori externi; in cele din urma, ei vor tinde sa puna
compania sub control si sa priveze administratia precendenta de obtinerea avantajelor prin prejudicierea intereselor lor.
Incercarile investitorilor externi de a pune o companie sub control poate crea riscul pierderii controlului asupra afacerilor pentru actionarii precendenti. Deseori, este vorba de pierderea afacerilor in totalitate intrucat investitorii externi au, de asemenea, oportunitatea sa abuzeze de dreprturile lor in scopul acapararii companiei sau santaj corporativ.
Luand decizia privind introducerea principiilor cuvenite de management corporativ, actionarii si managerii companiei stabilesc corelatii intre cheltuieli directe si indirecte si castiguri asteptate (sub forma reducerii costurilor pentru resurse financiare externe). Tocmai de la rezultatele acestei estimari a administartiei depinde daca vor fi aplicate principii cuvenite de management corporativ in fiecare companie concreta.
2.3.Managementul corporativ si alegerea surselor de finantare pentru investitii.
Raportul intre avantaje si cheltuieli cu respectarea principiilor cuvenite de management corporativ poate fi diferit: exista companiile in care castigul rezultat din atragerea resurselor de investitii mai ieftine depaseste orice cheltuieli cu imbunatatirea calitatii de management corporativ. Tot atunci, alte companii ale caror administratii considera ca prin controlul personal al fluxurilor financiare primesc un profit mai mare decat prin imbunatatirea managementului corporativ, vor prefera sa ocupe o pozitie de aparare si vor respinge cu totul principiile cuvenite de management corporativ.
Companiile mari de constructii din Moscova pot exemplifica ultima abordare. Investitiile pe perioada lunga in care sunt implicate aceste companii in special la crearea structurilor de tip holding cu integrare verticala cer resurse importante, si pentru acoperirea acestor cheltuieli sunt folosite exclusiv resurse interne si capital imprumutat. Datorita normei ridicate de rentabilitate a capitalului propriu in sectorul de constructii, sursele interne si imprumuturile acordate de bancile de complezenta satisfaceau necesitatile companiilor de constructii in investitii pana in prezent. Numai in anii 2003-2004 companiile de constructii au inceput sa caute imprumuturi prin emisie de obligatii pe piata deschisa.
In cuida faptului ca sectorul de constructii ar putea deveni foarte atractiv pentru investitori externi, companiile de constructii nu se grabesc sa vanda propriile actiuni, intrucat proprietarii lor doresc sa pastreze controlul asupra afacerilor in maini proprii si nu intentioneaza sa faca afaceri mai deschise si transparente dezvaluind modul de administrare, rezultatele financiare si structura proprietatii. Cu toate asta, ele se tem intr-adevar de achizitii ostile. Rezultatul acestei "atitudini inchise" se reflecta in gradul ridicat de risc pentru creditorii externi, si in consecinta, aduce dobanzi mai mari la împrumuturi prin emisiune de obligatii companiilor de constructii.
Exemplul companiilor de constructii care nu vor sa respecte principii cuvenite de management corporativ nu este unul singur. Agentia de rating "Expert RA" a numit transparenta informationala slaba in activitatile organelor de administratie si eficienta redusa de control asupra activitatilor financiar-bugetare ca unele din partile slabe ale sistemului de management corporativ al societatilor ruse pe actiuni (8).
Se poate trage o concluzie logica ca cu cat mai mare nevoie de finantare externa exista la o companie, cu atat este mai probabil ca administratia acestei companii va prefera sa urmeze principii cuvenite de management corporativ pentru atragerea resurselor financiare prin vanzarea de actiuni. Cu alte cuvinte, principiile cuvenite de management corporativ vor fi realizate cel mai probabil de acele companii pentru administratiile carora
avantajele din obtinerea resurselor financiare mai ieftine vor fi mai ponderabile decat cheltuielile directe si indirecte legate cu respectarea principiilor cuvenite de management corporativ.
Aceasta inseamna, ca cea mai importanta dezvoltare a managementului corporativ va avea loc in cele mai puternice companii, care au o productie cu volum mare de capital sau functioneaza pe piete cu concurenta ridicata. Aceasta concluzie este confirmata si de faptul ca majoritatea companiilor, care atrageau resurse financiare prin emisia actiunilor pe piata deschisa, sunt din industria energetica, acolo unde productia cere volum semnificativ de capital, si din sfera telecomunicatiilor, unde productia cu volum mare de capital se imbina cu concurenta crescuta. De regula, aceste companii tind sa urmeze principii cuvenite de management corporativ (pe cat acest lucru este posibil in conditii autohtone). De asemenea, din cele sapte companii ruse ale caror actiuni sunt cotate la Bursele de capital din New York si Londra (si care, in consecinta, corespund standardelor internationale de management corporativ) trei ("Tatnefti", "Gazprom" si LUKoil) reprezinta industria energetica, trei ("Vimpelcom", MTS si "Rostelecom") sunt din sfera telecomunicatiilor si una ("Wimm-Bill-Dann") se ocupa cu productia alimentara.
Ca un exemplu de piata cu concurenta ridicata se poate lua comertul cu amanuntul. La sfarsitul anului 2004, una din cele mai mari retele de comert cu amanuntul in Rusia, "Sedimoi Kontinent", a declarat finalizarea cu succes a emisiei sale publice de actiuni pe piata rusa de capital, primei emisii de acest fel in sectorul de vanzare cu amanuntul si comert de bunuri de larg consum in Rusia. In aceea perioada, inca doua cele mai mari retele "Perekrestok" si "Piatierotchka" au declarat intentia sa de a lansa o emisie publica de actiuni. Varianta similara de finantare este luata in considerare si de managementul retelei de vanzare cu amanuntul "Kopieka". Fiecare din companii enumerate spera sa atraga in acest mod resurse financiare apreciabile cu costuri reduse pentru extinderea retelei sale comerciale. Nivelul ridicat de concurenta pe aceasta piata, asa cum a fost mentionat si mai sus, aduce la faptul ca efectuarea emisiei publice de actiuni reprezinta la ora actuala cea mai promitatoare posibilitate de finantare a investitiilor si, asadar, este un element important in lupta concurentiala. De notat este, ca pe companiile sus mentionate le asteapta un drum lung de perfectionare a sistemului de management corporativ si inainte de toate, de avansare a transparentei activitatilor si de dezvaluire a informatiilor.
Companiile mari ale caror productii cer un volum important de capital sau care functioneaza pe piete cu concurenta ridicata si rentabilitate redusa, se orienteaza in proportii mari spre finantarea investitiilor prin emisie de actiuni pe piata deschisa, si in consecinta, au mai multe stimulente pentru introducerea principiilor cuvenite de management corporativ.
Companiile relativ mici, precum si companiile cu cerinte nesemnificative pentru investitii vor utiliza cu precadere surse interne de finantare, si din acest punct de vedere investitiile lor in imbunatatirea managementului corporativ nu se pot justifica. Aceste intreprinderi se bazeaza pe surse interne de finantare a investitiilor, si cheltuielile cu aplicare principiilor cuvenite de management corporativ depasesc castigurile posibile pentru administratia lor .
Intre aceste doua poluri opuse se afla companiile mijlocii care nu pot sa lanseze o emisie publica de actiuni intrucat nu corespund cerintelor minime in ce priveste cifra de afaceri. Asta inseamna ca ele se vor orienta spre atragerea investitorilor directe prin vanzarea pachetelor de actiuni, sau spre credite si imprumuturi (si de asemeneа, bineinteles, in directia resurselor interne de finantare). In primul caz, aceste companii trebuie neaparat sa ridice nivelul lor de management corporativ pentru a deveni mai atractive si mai putin riscante din punctul de vedere al investitorilor. A doua cale presupune atragerea de capital imprumutat care nu cere acest lucru in mod direct.
3. Directii de crestere a nivelului de management corporativ si a transparentei.
Majoritatea intreprinderilor ruse este caracterizata prin nivelul nesatisfacator al managementului corporativ si slaba transparenta. Aceasta situatie se reflecta negativ in atractivitatea lor investitionala, pune piedici in utilizarea efectiva a potentialului lor pe piata de capital, franeaza procesele de dezvoltare a acestor intreprinderi si piata de titluri de valoare in general.
Este necesara includerea companiilor mici si mijlocii in procesul de crestere a nivelului de management corporativ si a transparentei, sa se acorde o atentie deosebita introducerii normelor de management corporativ in regiuni. Baza legislativa trebuie perfectionata si reglementata in conformitate cu defectele existente si precendente aparute in sfera legislatiei actionare.
In special, subliniez urmatoarele directii de perfectionare a legislatiei in domeniul managementului corporativ (9):
. rezolvarea problemei de reglementare a evidentei de drepturi pentru titluri de valoare care impiedica clarificarea si dezvaluirea informatiei despre proprietarii reali de societati pe actiuni;
. solutionarea problemei referitoare la folosirea datelor de la insideri;
. rezolvarea problemelor privind determinarea valorii "adevarate" de piata a proprietatilor inclusiv titlurilor rambursabile de valoare cu scopul de a perfectiona mecanisme de protejare a investitorilor;
. reglementarea pe calea legislativa a procedurilor de achizitie cu scopul de a asigura atitudinea egala fata de toti actionarii si a garanta realizarea drepturilor de actionari pentru transferul actiunilor lor catre cumparator in schimbul unei recompense cuvenite;
. procedura tragerii la raspundere administrativa introdusa in Codul de infractiuni administrative pentru acele infractiuni ca, de pilda, impiedicarea in exercitarea drepturilor de administrare la o socieitate pe actiuni, incalcarea reguliror de tinere a registrului, utilizarea datelor de serviciu, a dovedit ineficienta sa inclusiv din cauza amenzii mici (pana la 2 mii de dolari.) - in aceasta privinta, este recomandata o crestere urmatoare a amenzilor pentru infractiuni similare;
. perfectionarea legislatiei procedurale: Codul de procedura de arbitraj aprobat in anul 2002, nu a tras o delimitare completa intre jurisdictia Curtii Supreme de Arbitraj si a Curtii Supreme in ce priveste litigii cu societati pe actiuni, si drept rezultat intre cele doua puteri judiciare continua sa apara contradictii.
De asemenea, mentionez urmatoarele directii in activitati menite sa imbunatateasca managementul corporativ si sa creasca nivelul de transparenta la intreprinderile din Rusia:
1. Intreprinderile ruse trebuie sa schimbe mentalitatea. Transparenta, mai ales cea informationala, atitudinea egala fata de actionari si controlul asupra managementului au fost absolut improprii pentru multe societati ruse pe actiuni pe toata durata functionarii lor. Realizarea principiilor de management corporativ este perceputa de ele ca un proces strain. Si mai mult, multe companii nu inteleg de ce ele trebuie sa aleaga un drum mai complicat, de exemplu, sa emita actiuni.
Majoritatea companiilor prefera sa imprumute de la banci ferindu-se sa faca publica structura actionarilor, sa atraga audit international, sa realizeze mari cheltuieli initiale sau sa riste sa erodeze patrimoniul. Intre timp, in practica mondiala atragerea resurselor actionarilor chiar si tinand cont de cheltuieli preliminare este considerata mai putin costisitoare decat creditele bancare, de aceea, companiile atrag mai activ resurse de la investitori straini. Tot atunci, aceste companii nu se tem sa piarda eventual controlul asupra intreprinderii. In occident, se considera un proprietar acel actionar care detine cel putin 30% din capital, si restul de actiuni este detinut de mii de actionari minoritari. Insa in Rusia se crede ca daca proprietarul nu detine un pachet "75% plus o actuine", atunci el nu are un control deplin asupra intreprinderii.
In afara de aceasta, in Rusia nu exista standarde de calificare in domeniul managementului corporativ pentru persoane fizice desemnate sa controleze eficacitatea lui. Aceasta afirmare se refera atat la existenta standardelor pentru directori corporativi, cat si pentru angajati ai organelor de control de stat. In cercurile publice generale deocamdata nu este inteleasa corect importanta atribuita managementului corporativ in atragerea investitiilor. Pentru imbunatatirea culturii corporative este necesar sa elaboram programe corespunzatoare de educare si sa efectuam actiuni importante de informare (mai ales in regiuni). In aceasta privinta, trebuie implementate urmatoarele masuri:
. sa formeze organe abilitate de stat pentru a duce o politica unica de informare si educare si exercitare a functiilor de coordonare in sfera managementului corporativ;
. sa elaboreze standarde profesionale de calificare in domeniul managementului corporativ pentru angajatii organelor de control de stat, precum si pentru directori corporativi;
. sa formuleze cerinte obligatorii pentru persoane fizice implicate in management corporativ privind corespunderea lor standardelor profesionale de calificare.
2. Pe masura ce practica managementului corporativ se dezvolta, este necesar sa realizam o serie de actiuni regulate pentru reinnoirea continutului din Codul de conduita corporativa. Recomendarile din Cod care au confirmat avantajul sau practic si au fost recunoscute in mediul de afaceri, trebuie asigurate pe calea legislativa. Ultimele tendinte din practica internationala in ceea ce priveste reglementarea managementului corporativ, arata ca unele prevederi care inainte au avut un caracter recomandat pentru respectare libera, la ora actuala devin o parte reala din baza legislativa si normativa. Pentru companii ruse, cel mai important este faptul ca aceste noutati sa ia in considerare maxima particularitatile si conditiile lor de activitate si sa contribiue la favorabila desfasoare a afacerilor.
3. In procesul de perfectionare al sistemului de management corporativ trebuie acordata o atentie speciala imbunatatirii aduse functionarii Consiliului de Directori, ce reprezinta un factor cheie determinand situatia managementului corportiv in general. Este indicat sa minimizam ponderea de directori executivi, sa formam si controlam Comitetul de audit in cadrul Consiliului de Directori (cu scopul de a efectua control curent asupra activitatilor financiar-bugetare si executarii planului financiar-bugetar), sa luam in considerare posibilitatea de introducere in Consiliul de Directori a unui numar de directori independenti, sa excludem in acest fel oportunitatea de atragere a unui auditor extern "de buzunar" angajat de management. Astfel de masuri trebiue introduse in practica managementului corporativ in mod voluntar ca rezultat al actiunilor de informare si educare de stat, precum si prin asigurarea unor reguli pe calea legislativa.
4. Este necesar sa intensificam eforturile necesare pentru introducerea standardelor internationale de contabilitate si raportare (pentru toate intreprinderi trebuie fixata o data obligatorie de trecere la aceste standarde). Totoadata, evidenta financiara si contabila conform standardelor internationale trebiue considerata de proprietarii intreprinderilor nu numai ca o conditie prealabila pentru atragerea de resurse financiare externe, ci ca un mod de control mai riguros al managementului.
In concluzie, trebuie sa subliniez urmatoarele pozitii importante:
Sustinerea nivelului mare de management corporativ si transparenta intr-o companie cladeste o cale directa catre resurse financiare ieftine, insa este o cale destul de costisitoare, valabila numai pentru firmele puternice si importante, care dispun si de avantaje concurentiale.
Cresterea nivelului de management corporativ in companiile ruse se va produce in stransa legatura cu procesele de concentrare a afacerilor si de consolidare a unor active (11). In present, ramurile industriale din economia rusa cu exceptia celor de exploatare de resurse naturale sunt puternic fragmentate. Intre timp, in conditiile de concurenta mai acuta si din partea jucatorilor straini, consolidarea afacerilor reprezinta una din conditiile lor de supravietuire. Pentru o companie mare si dezvoltata, ii este mai usor sa concureze cu succes cu corporatii transnationale.
Pentru iesirea cu succes pe piata de credite si mai ales pe cea de actiuni intreprinderea trebiue sa aiba un grad de capitalizare solid si o cifra de afaceri semnificativa.
Marirea companiilor prin crestere naturala reprezinta de obicei un process de lunga durata.
In ultimii ani, odata cu inasprirea luptei concurentiale si accesibilitatea mai usoara a resurselor financiare pentru jucatori principali practic de pe toate pietele, acest proces devine tot mai complicat si mai putin eficient. De aceea, in perioada imediat urmatoare companiile vor tinde spre concentrare prin fuziuni si achizitii. Dupa estimarile expertilor, aceste fuziuni vor avea loc, inante de toate, in industria produselor de larg consum, retail, agricultura, industria aviatica, domeniul de technologii si telecomunicatii.
Bibliografie.
1. Rusinov F.M., Popova E.V. Teoria managementului corporativ in conditiile de economia emergenta. - М.: Editura Ros. econ. acad., 1999. - p.60
Rusinov F.M., Popova E.V. Teoria managementului corporativ in conditiile de economia emergenta. - М.: Editura Ros. econ. acad., 1999.
3. Managementul corporativ. Manual / Sub red. Sihverdiev A.P. Editura Academiei de management si serviciu de stat pe langa Guvernatorul Republicii Komi, 2003, 92p.
4. Expert. - №36(391). - 2003. - 29 sept.
Guriev S., Lazareva O., Racinskii А., Zuhlo S. Managementul corporativ in industria rusa. - М., 2003. - p. 28.
Niconova I. Finantarea afacerilor. - М.: Alpina, 2003. - p. 49.
7. Cercetarile pe tema practicii de management corporativ in regiuni din Rusia. La comanda si sub redactia International Financial Corporation (IFC). - 2003.
8. Raportul asupra calitatii de management corporativ in 59 emitenti principale din Rusia. - Expert RА. - 2004 (www.raexpert.ru
9. Lusnikov А. Epoca de eurodefault: unde trebuie gasite mijloace financiare pentru dezvoltatare mai activa a Moscovei? //Piata de titluri de valoare, 2000, №9(168), p.86-87.
10. Mirkin I.М. Valorile traditionale a populatiei si piata de capital//Piata de titluri de valoare, 2000, №7, p.33-36.
11. Stolearov L., Stolearova Е. Evidence-analiza situationala in interesele investitorului de portofoliu. // Piata de titluri de valoare, 2000, №11(170), p.69-72.
|
