1950- 1956 exista idea ca Sa ar fi singura cauza a performantei => idee exagerata.
Definitie: Satisfactia
= stare emotionala placuta ce rezulta din evaluarea unei ocupatii sau experiente de lucru.
= rezultatul perceptiilor angajatilor referitoare la gradul în care slujba furnizeaza lucruri considerate importante.
= sentimentele unui lucrator legate de experienta anterioara, asteptarile actuale si alternativele viitoare.
Concluzie: satisfactia este o stare afectiva pozitiva
● Factorii care influenteaza satisfactia:
Factorii de natura organizationala: situatia de promovare, conditiile în care se lucreaza, munca în sine, etc.
Factorii de grup (grup primar, mic)
tipurile de relatii existente: intercunoastere, intercomunicare, simpatetice
interactiunile dintre lucratori si seful lor direct.
Factorii personali:
sociodemografici (vârsta, sex .)
- socioprofesionali (nivelul de scolaritate.)
Tipuri de corelatii între Factori si Satisfactie:
- persoanele cu educatie mai buna si m. în vârsta tind sa aiba un nivel de satisfactie mai înalt si invers. Explicatie: concordanta crescuta între posibilitati si aspiratii.
- barbatii tind sa fie mai satisfacuti decât femeile. Explicatie: femeile au salarii m. mici, oportunitati de promovare mai limitate, dar diferentele nu sunt chiar atât de semnificative.
- profesionistii si managerii tind sa fie m. satisfacuti. Explicatie: au salarii m. mari, status social m. înalt, grad de autonomie în munca mai crescut, extrag m. multe ocazii ce se refera la motivatiile intrinseci.
● Perspective teoretice de abordare:
I. Teoria ambientala: Factorii psihoorganizationali si grupali.
II. Teoria dispozitionala: Factorii dispozitionali:
Nu cumva exista o predispozitie inerenta personalitatii pentru aceste doua stari satisfactie - insatisfactie? S-au facut studii pe gemeni separati de la nastere => nivel al satisfactiei relativ asemanator. S-a observat de asemenea un grad de satisfactie constant prin trecerea de la o munca la alta => temperamentul unei persoane coreleaza cu gradul de satisfactie => constanta.
Concluzie: - o serie de factori ereditari sau foarte timpurii influenteaza satisfactia.
- existenta unei consistente atitudinale individuale în timp determina cresterea satisfactiei.
- satisfactie este influentata nu numai de factorii legati de munca în sine ci si de factorii genetici care sunt purtati de fiecare persoana
Consecinte în planul SP: selectia oamenilor dupa predizpotitia pentru satisfactie.
Zlate: aceasta teorie este
- discriminanta, pornindu-se de la ea, I se poate refuza unui individ dreptul de a se angaja pe considerentul ca are o predispozitie genetica CE-l face sa fie mai nemultumit de munca.
- mai mult sau mai putin perversa: scuteste organizatia de a interveni pt. a asigura conditiile care sa conduca la obtinerea satisfactiei, se arunca vina pe individ, el are predispozitia.
Corecturi:
- ar trebui folosita nu ca argument pentru a include sau nu un individ într-o organizatie ci pornindu-se de la cunoasterea trasaturilor, chiar si acelor problematice => folosirea lor în favoarea organizatiei.
- nu trebuie pornit de la prejudecata ca cei ce înclina spre satisfactie vor fi neaparat eficienti si invers întrucât nu exista date de cercetare care sa demonstreze relatia cauzala dintre predispozitie si eficienta.
- nu trebuie sa se uite ca exista o serie de posturi de munca CE pot fi potrivite pentru oamenii cu ambele predispozitii.
- nu trebuie subestimat rolul fenomenului de compensare, existenta în grup a ambelor categorii de oameni putând aduce beneficii organizatiei.
Relatia Motivatie - Satisfactie - Performanta
I. Relatia Motivatie - performanta: problema optimumului motivational.
II. Relatia Motivatie - Satisfactie: trei puncte de vedere:
a. cele doua sunt fenomene distincte si independente, acest lucru rezultând din felul cum cele doua sunt definite: Gellerman, 1968, observa aceasta distinctie: Motivatia (Mo) = influenta care determina indivizii sa actioneze într-o maniera sau alta altfel decât când aceasta influenta n-ar exista, motivatia modifica balanta fortelor ce influenteaza individul.
Satisfactia (Sa) se refera la evenimente ce dau nastere la usurare, placere ce poate fi descris, nu observat. Un factor de Sa face ca o persoana sa se simta bine, dar nu contribuie direct la modificarea comportamentului.
Gellerman leaga Mo si Sa de stimulul exterior ce la produce => schema stimul- reactie. Se surprinde corect natura celor 2 fenomene: fenomene subiective, dar lasa sa se înteleaga ca doar Mo modifica comportamentul, nu si Sa.
b. Mo-Sa = relatie unilaterala si anume dinspre Mo spre Sa.
N. Wolf, 1970: Mo= impuls orientat spre obtinerea unei stari finale, iar Sa=starea finala.
c. relatia dinspre Sa spre Mo Aceasta relatie nu e directa, Sa influenteaza Mo prin valenta/atractivitatea an tipuri de recompense.
Fiecare din autorii citati pot fi plauzibili cu conditia sa puna m bine în evidenti relatia:
a. starea de Sa/inSa = indicator al Mo. Starea de Sa echivaleaza cu un consum adecvat al Mo si invers, nerealizarea Mo duce la frustrare
b. Mo si Sa apar în dubla calitate: cauza si efect. O Sa ce e traita intens se poate converti la un moment dat în resursa Mo sau în aparitia unei stari stenice care sa devina stimul Mo
c. Mo si Sa se raporteaza împreuna, corelat (actioneaza corelat) asupra performantei.
C: Controlul modului lor de functionare e extrem de necesar.
factori de continut: - realizarea
- recunoasterea
- munca în sine
- responsabilitatea
- avansarea
Factori de ambianta: - politicile organizationale
- competenta tehnica
- salarizarea
relatiile interpersonale
conditiile muncii
● cele 2 categorii sunt independente
● factorii ce Sa sunt doar cei din prima categ, ei Mo, în timp ce factorii din a 2a categorie nu au nici un rol în producerea Sa => asigurarea lor suprima inSa, dar nu asigura automat o stare de Sa => numai cei din prima categ. sunt utiliz. ca factori de Mo.
Reprosuri: instrumentu de cercetare, validitatea lui (se baza doar pe studiul declaratiilor) => Herzberg a extins f. mult cercetarea, dar cu aceleasi concluzii
Zlate:
Herzberg nu ia în consid. complexitatea Mo si factorii de natura ψindividuala, situationala (unul si acelasi factor produce Sa si inSa chiar la unul si acelasi individ în momente diferite
ac teorie pp. o dubla subiectivitate
se bazeaza prea mult pe declaratii si m putin pe comportamentele pe care le manifesta.
B. Ierarhizarea Factorilor ce produc Sa:
III. Relatia Sa - Performanta
Definitia operationala a Sa:
Sa = rezultat al diferentelor dintre ceea ce indivizii obtin ca recompensa a muncii si ceea ce ei estimeaza ca ar trebui sa obtina.
● Sa muncii = Or - Eo totul supra Or (unde Or=obtinut real, Eo=estimarea) => situatii Or = Eo; Or < Eo; Or >.Eo.
Unii considera ca între ele exista o relatie de divergenta. At. când apare, ac. rel. se manifesta în anumite conditii sociale si tehnice.
Altii considera ca exista o re. de convergenta => argumente bazate pe observatii empirice, pe simpla credinta, dar si argumente stiintifice.
în ψ organizationala: - Sa desi influenteaza productivitatea e doar una din cauze si
nu singura cauza;
- rel. Sa -Performanta nu e constanta ci variaza în functie de conditii particulare;
- cautarea unor modalitati de stimulare care sa duca la cresterea concomitenta a Sa si Productivitatii;
- divergenta/convergenta celor 2 nu e chestiune de principiu ci o chestiune de metoda/organizare a muncii.
|
