STRATEGII INTREPRENORIALE
5.1. Tipologia strategiilor intreprenoriale
Strategia desemneazã ansamblul obiectivelor majore ale organizaþiei pe termen lung, principalele modalitãti de realizare, împreunã cu resursele alocate, în vederea obtinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizatiei.
Strategia care se elaboreazã si se utilizeazã într-o firma micã sau mijlocie cu implicarea întreprinzãtorului este strategia intreprenorialã.
Majoritatea întreprinzãtorilor nu folosesc strategii asa cum rezultã din proiectul STRATOS conform caruia în Europa vesticã unul din # 19319u2024t 1;ase întreprinzãtori utilizeazã o strategie bine determinatã.
Strategia intreprenorialã are elemente specifice, caracteristici care o deosebesc de strategiile întreprinderilor mari iar complexitatea ei depinde de pregãtirea managerialã a întreprinzãtorului.In continuare prezentãm aceste caracteristici:
- reflectã într-o mare mãsurã personalitatea întreprinzãtorului
- are un grad redus de formalizare, de cele mai multe ori fiind reprezentatã prin simple notiþe, informãri, sau chiar idei nescrise, de aceea este completatã cu diferite elemente informale
- componenþa acestei strategii este simplificatã lipsind misiunea si avantajul competitiv
- are orizonturi scurte de timp, de obicei o perioadã de doi-trei ani
- se axeazã asupra valorificãrii unei nise de piaþã
- are puþine obiective (cel mai frecvent - profit si cifra de afaceri) nu întotdeauna riguros fundamentate
- acordã o atentie sporitã resurselor în special celor financiare si materiale.
Din diversitatea strategiilor vom examina urmãtoarele cinci tipuri de strategii antreprenoriale care au fost clasificate de specialistii olandezi: Fresa, Van Gelderen si Ombach.
- Strategia intreprenorialã completã
- cuprinde procese ample de planificare pe perioade mai lungi
- volum mare de informatii si cunostinte manageriale si economice
- o orientare proactivã.
- Strategia intreprenorialã a punctului critic
- se concentreazã pe problemele importante si dificile ale firmei.
- Strategia oportunisticã
- poate devia de la obiectivele iniþiale pentru valorificarea cât mai multor oportunitãþi.
- Strategia antreprenorialã reactivã
- cuprinde reacþii imediate la situaþiile neprevãzute care apar, fãrã a încerca sãleinfluenteze - Strategia rutinierã rezolvã activitãþile curente( posibil în medii stabile) si nu implicã o anumitã strategie.
Un instrument util pentru stabilirea strategiei firmei este analiza SWOT care are ca obiectiv identificarea uneia din cele 4 situatii care pot fi intalnite in schema de mai jos.
Situatia cea mai favorabila apare atunci cand firma prin punctele sale forte poate aborda oportunitãþile din mediu, care sunt predominante, adoptand o strategie de dezvoltare.(cadranul 1)
Situatia cea mai defavorabila este atunci cand întreprinderea are multe slabiciuni si un mediu neprielnic, si de aceea trebuie sa recurgã la o strategie de restrângere (cadranul 4).
Atunci cand predominã punctele forte dar actioneaza intr-un mediu nefavorabil, întreprinderea se va orienta cãtre alte piete (cadranul2). In cazul când firma are multe slãbiciuni si actioneaza intr-un mediu favorabil, ea trebuie sa se restructureze pentru a elimina punctele slabe (cadranul3).
Analiza SWOT
Oportunitati
Cadranul 3: Cadranul 1:
Strategie de restructurare Strategie de dezvoltare
Serioase slabiciuni Puncte forte interne substanþiale
Cadranul 4: Cadranul 2:
Strategie de restrangere a Strategie de diversificare
activitãtii
Ameninþãri
5.2. Sursele de finanþare ale întreprinzãtorului
Principalele surse potenþiale convenþionale de finantare ale IMM sunt :
-economiile proprii, personale ale intreprinzatorului,
- resursele familiei si ale prietenilor,
- veniturile din patrimoniul intreprinderii,
- partenerii de afaceri si
- imprumuturile de la banci.
Principalele surse de finantare neconventionale sunt :
- emisiunea de actiuni pe piata de capital
- fondurile cu capital de risc,
factoringul (operatiunea desfasurata pe baza unui contract incheiat intre factor si aderent prin care primul în schimbul unui comision, preia in proprietate creanþele aderentului prin plata facturilor acestuia),
- leasingul (o forma de inchiriere realizatã de o societate financiara specializata - societate de leasing - a unor bunuri de catre o firma beneficiara), si
- franchisingul.
5.3. Aliante strategice
Intreprinzãtorii recurg uneori la alianþe strategice care constau în o relaþie dintre doua sau mai multe organizaþii, în care partenerii pun în comun anumite resurse, în vederea realizãrii unor obiective strategice comune. Cele mai utilizate alianþe strategice sunt franciza, societatea mixtã (joint venture) si licentierea în comun a anumitor produse si tehnologii. Acestea au avantajul de a permite accesul usor la resurse. Prin ele se realizeazã produse cu cheltuieli mici, de aceea sunt competitive, urmãrind cresterea fortei concurentiale a partenerilor.
Franciza este o întelegere (un contract) prin care o societate mai mare - francizor - proprietarã a unei marci de fabricã de produse sau servicii, conferã unei alte societãþi - francizeur - dreptul de a o exploata marca de fabricã de produse sau servicii în sistem de franchising, sub numele si asistenþa sa, contra unui preþ.
Franciza reprezintã o sursã de finanþare indirectã care înlocuieste lichiditãtile prin sistemul de management, productie, comercializare, consultantã,etc. pe care francizorul le pune la dispozitie.
In economie se folosesc patru tipuri de francizã.
- Franciza prin care francizorul (producãtorul) acordã unui comerciant cu amãnuntul dreptul sã-i vândã produsul, un exemplu fiind statiile de benzinã.
- Franciza prin care producatorul acordã dreptul unui angrosist sã-i vânda marfa, exemplu: Coca-cola, 7up,etc.
- Franciza prin care un comerciant cu ridicata (angrosist) acordã dreptul unui comerciant cu amãnuntul, exemplu: hard pentru computere.
- Franciza pe formula de afaceri prin care francizorul care deþine un produs sub marca de nume, îl dã unui comerciant cu amãnuntul, exemplu: McDonald's, Pizza Hut, service-auto.
McDonald's este citat adesea ca fiind unul dintre cele mai bune exemple de francizare. Suma de francizare, în acest caz, se plãteste în lei la cursul zilei si este folositã pentru a acoperi costul mediu de deschidere a restaurantului si pentru a constitui un depozit de sigurantã.
McDonald's oferã beneficiarului amplasamentul viitoruliui restaurant, constructia lui si se ocupã de aprobãrile necesare.
El oferã know-how beneficiarului, informaþii despre producãtorii naþionali seriosi, cu preþuri rezonabile si asigurã instruirea personalului.
Beneficiarul plãteste un procent din vânzãri pentru chirie.
Pentru IMM avantajele francizãrii constau în:
- accesul la resurse cu cheltuieli mai mici,
- reducerea presiunilor financiare asupra firmei,
- renume, clientelã,
- expansiune rapidã a operaþiilor datoritã reputaþiei mãrcii,
- facilitarea pãtrunderii pe anumite pieþe,
- anihilarea concurenþei pe anumite pieþe,
- diminuarea riscurilor în afaceri,
- transfer de know-how managerial, tehnic, economic prin utilizarea cunostintelor francizorului
- ocuparea si instruirea forþei de muncã locale.
Licenþierea este operaþiunea prin care o firmã (beneficiar) dobândeste contra unui pret dreptul de a utiliza cunostinþele tehnice brevetate ale unei alte firme licenþiator.
Avantajele sunt economiile de costuri, generarea rapidã de venituri, introducerea de tehnologii avansate etc.
|
