STRATEGII INTREPRENORIALE
5.1. Tipologia strategiilor intreprenoriale
Strategia desemnează ansamblul obiectivelor majore ale organizației pe termen lung, principalele modalităti de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea obtinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizatiei.
Strategia care se elaborează si se utilizează într-o firma mică sau mijlocie cu implicarea întreprinzătorului este strategia intreprenorială.
Majoritatea întreprinzătorilor nu folosesc strategii asa cum rezultă din proiectul STRATOS conform caruia în Europa vestică unul din # 19319u2024t 1;ase întreprinzători utilizează o strategie bine determinată.
Strategia intreprenorială are elemente specifice, caracteristici care o deosebesc de strategiile întreprinderilor mari iar complexitatea ei depinde de pregătirea managerială a întreprinzătorului.In continuare prezentăm aceste caracteristici:
- reflectă într-o mare măsură personalitatea întreprinzătorului
- are un grad redus de formalizare, de cele mai multe ori fiind reprezentată prin simple notițe, informări, sau chiar idei nescrise, de aceea este completată cu diferite elemente informale
- componența acestei strategii este simplificată lipsind misiunea si avantajul competitiv
- are orizonturi scurte de timp, de obicei o perioadă de doi-trei ani
- se axează asupra valorificării unei nise de piață
- are puține obiective (cel mai frecvent - profit si cifra de afaceri) nu întotdeauna riguros fundamentate
- acordă o atentie sporită resurselor în special celor financiare si materiale.
Din diversitatea strategiilor vom examina următoarele cinci tipuri de strategii antreprenoriale care au fost clasificate de specialistii olandezi: Fresa, Van Gelderen si Ombach.
- Strategia intreprenorială completă
- cuprinde procese ample de planificare pe perioade mai lungi
- volum mare de informatii si cunostinte manageriale si economice
- o orientare proactivă.
- Strategia intreprenorială a punctului critic
- se concentrează pe problemele importante si dificile ale firmei.
- Strategia oportunistică
- poate devia de la obiectivele inițiale pentru valorificarea cât mai multor oportunități.
- Strategia antreprenorială reactivă
- cuprinde reacții imediate la situațiile neprevăzute care apar, fără a încerca săleinfluenteze - Strategia rutinieră rezolvă activitățile curente( posibil în medii stabile) si nu implică o anumită strategie.
Un instrument util pentru stabilirea strategiei firmei este analiza SWOT care are ca obiectiv identificarea uneia din cele 4 situatii care pot fi intalnite in schema de mai jos.
Situatia cea mai favorabila apare atunci cand firma prin punctele sale forte poate aborda oportunitățile din mediu, care sunt predominante, adoptand o strategie de dezvoltare.(cadranul 1)
Situatia cea mai defavorabila este atunci cand întreprinderea are multe slabiciuni si un mediu neprielnic, si de aceea trebuie sa recurgă la o strategie de restrângere (cadranul 4).
Atunci cand predomină punctele forte dar actioneaza intr-un mediu nefavorabil, întreprinderea se va orienta către alte piete (cadranul2). In cazul când firma are multe slăbiciuni si actioneaza intr-un mediu favorabil, ea trebuie sa se restructureze pentru a elimina punctele slabe (cadranul3).
Analiza SWOT
Oportunitati
Cadranul 3: Cadranul 1:
Strategie de restructurare Strategie de dezvoltare
Serioase slabiciuni Puncte forte interne substanțiale
Cadranul 4: Cadranul 2:
Strategie de restrangere a Strategie de diversificare
activitătii
Amenințări
5.2. Sursele de finanțare ale întreprinzătorului
Principalele surse potențiale convenționale de finantare ale IMM sunt :
-economiile proprii, personale ale intreprinzatorului,
- resursele familiei si ale prietenilor,
- veniturile din patrimoniul intreprinderii,
- partenerii de afaceri si
- imprumuturile de la banci.
Principalele surse de finantare neconventionale sunt :
- emisiunea de actiuni pe piata de capital
- fondurile cu capital de risc,
factoringul (operatiunea desfasurata pe baza unui contract incheiat intre factor si aderent prin care primul în schimbul unui comision, preia in proprietate creanțele aderentului prin plata facturilor acestuia),
- leasingul (o forma de inchiriere realizată de o societate financiara specializata - societate de leasing - a unor bunuri de catre o firma beneficiara), si
- franchisingul.
5.3. Aliante strategice
Intreprinzătorii recurg uneori la alianțe strategice care constau în o relație dintre doua sau mai multe organizații, în care partenerii pun în comun anumite resurse, în vederea realizării unor obiective strategice comune. Cele mai utilizate alianțe strategice sunt franciza, societatea mixtă (joint venture) si licentierea în comun a anumitor produse si tehnologii. Acestea au avantajul de a permite accesul usor la resurse. Prin ele se realizează produse cu cheltuieli mici, de aceea sunt competitive, urmărind cresterea fortei concurentiale a partenerilor.
Franciza este o întelegere (un contract) prin care o societate mai mare - francizor - proprietară a unei marci de fabrică de produse sau servicii, conferă unei alte societăți - francizeur - dreptul de a o exploata marca de fabrică de produse sau servicii în sistem de franchising, sub numele si asistența sa, contra unui preț.
Franciza reprezintă o sursă de finanțare indirectă care înlocuieste lichiditătile prin sistemul de management, productie, comercializare, consultantă,etc. pe care francizorul le pune la dispozitie.
In economie se folosesc patru tipuri de franciză.
- Franciza prin care francizorul (producătorul) acordă unui comerciant cu amănuntul dreptul să-i vândă produsul, un exemplu fiind statiile de benzină.
- Franciza prin care producatorul acordă dreptul unui angrosist să-i vânda marfa, exemplu: Coca-cola, 7up,etc.
- Franciza prin care un comerciant cu ridicata (angrosist) acordă dreptul unui comerciant cu amănuntul, exemplu: hard pentru computere.
- Franciza pe formula de afaceri prin care francizorul care deține un produs sub marca de nume, îl dă unui comerciant cu amănuntul, exemplu: McDonald's, Pizza Hut, service-auto.
McDonald's este citat adesea ca fiind unul dintre cele mai bune exemple de francizare. Suma de francizare, în acest caz, se plăteste în lei la cursul zilei si este folosită pentru a acoperi costul mediu de deschidere a restaurantului si pentru a constitui un depozit de sigurantă.
McDonald's oferă beneficiarului amplasamentul viitoruliui restaurant, constructia lui si se ocupă de aprobările necesare.
El oferă know-how beneficiarului, informații despre producătorii naționali seriosi, cu prețuri rezonabile si asigură instruirea personalului.
Beneficiarul plăteste un procent din vânzări pentru chirie.
Pentru IMM avantajele francizării constau în:
- accesul la resurse cu cheltuieli mai mici,
- reducerea presiunilor financiare asupra firmei,
- renume, clientelă,
- expansiune rapidă a operațiilor datorită reputației mărcii,
- facilitarea pătrunderii pe anumite piețe,
- anihilarea concurenței pe anumite piețe,
- diminuarea riscurilor în afaceri,
- transfer de know-how managerial, tehnic, economic prin utilizarea cunostintelor francizorului
- ocuparea si instruirea forței de muncă locale.
Licențierea este operațiunea prin care o firmă (beneficiar) dobândeste contra unui pret dreptul de a utiliza cunostințele tehnice brevetate ale unei alte firme licențiator.
Avantajele sunt economiile de costuri, generarea rapidă de venituri, introducerea de tehnologii avansate etc.
|
