scolile de management
În acest capitol ne propunem sa punem in evidenta schemele de gîndire ,
modalitatile de abordare si tratare a problematicii manageriale ale diferitelor scoli de management.
Investigarea sistematica a teoriei fundamentale a managementului a început abia în secolul al xx-lea.Primele încercari apartin lui Fayol,
Moony,Alvin Brown, Sheldon, Barnard si Urwick, practicieni experimentati care, între anii 1910-1920, au depus eforturi insistente
pentru a ordona si sistematiza numeroasele si controversatele aspecte ale ansamblului activitatii manageriale.
sCOALA CLASICĂ
Reprezinta o abordare anglo-saxona , preponderent pragmatica , axata pe
metode inductive , promovate de F.W.Taylor, care a pus bazele stiintei managementului. Abordarea latina apartine francezului Henry Fayol care,
utilizînd metodele deductive , extinde managementul taylorist de la cercetarea pro 17117y245r ceselor de munca la ansamblul întreprinderii , de la
elementele productivitatii individuale la procesele de productie si la organismele sociale ca factori ai progresului economic.
În afara de Taylor si Fayol, regasim ca reprezentanti de seama ai scolii clasice pe L.Gulick, J.Moony, L.Allen, E.Brech si multi altii.
Meritul deosebit al acestei scoli consta în faptul ca au pus bazele constituirii stiintei managementului si a implementa maniera de abordare economica în management , în strînsa concordanta si dependenta cu finalitatea economica care sta la baza crearii si dezvoltarii întreprinderi.
Studiile elaborate de catre reprezentantii scolii clasice , abordeaza într-o maniera analitica , principalele concepte si instrumente ale economiei întreprinderii, ca de pilda profitul, rata rentabilitatii , cheltuielile , investitiile si altele.
O alta caracteristica a acestei scoli consta în modul de tratare a relatiilor mnageriale , pe care le examineaza în ansamblul lor cu accente pronuntate asupra laturii de organizare abordate pe doua planuri si anume: la nivelul întreprinderii si la nivelul functiei de productie.
Potrivit universalistilor , organizarea este exclusiv formala , conceputa si proiectata de specialisti , cu un sistem de comportament ,, de sus ,,.
Se considera ca orice nerespectare a acestui sistem reprezinta o încalcare a starii normale , cu consecinte nefavorabile asupra eficientei activitatii întreptinderii.
Structura si procesul de functionare a organizarii era conceputa si înteleasa în mod mecanicist , întreprinderea era conceputa si privita ca un sistem închis , lipsita de orice legaturi cu mediul exterior.
Caracteristic pentru scoala clasica de management era accentul pus pe aspectele mecanice ale muncii , pe sporirea productivitatii muncii.
H.Fayol adauga acestei orientari principiile administrarii întreprinderii , respectiv primele principii de management modern: autoritate si
responsabilitate , specializare si diviziune , unitate de comanda ,
ierarhie, coordonare , extinderea controlului în management.
scoala psihologica
Denumita si behaviorista, a relatiilor umane sau comportamentista ,
scoala psihosociologica îsi face aparitia în urma cu patru decenii, ca raspuns la ideile promovate de scoala clasica care a neglijat factorul
uman.
Reprezentantii acestei scoli apartin de regula cercurilor universitare. Cei
mai de seama reprezentanti ai scolii psihosociologice sunt : E.Mayo, M.Weber, G. Mead si altii. Acestia acorda o importanta deosebita individului , grupurilor de lucru , comportarii acestora. Ei sustin ca
factorul uman influenteaza si modifica toate punctele de sprijin în organizare , concepute si sustinute de catre universalisti.
Dezvoltîndu-si ideea centrala a necesitatii situarii pe primul plan în
procesul managerial a resurselor umane ale întreprinderii , reprezentantii scolii psihosociologice subliniaza faptul ca omul ar putea fi determinat sa munceasca mai productiv daca i s-ar satisface anumite necesitati
psihologice si sociale
E .Mayo a emis teza potrivit careia procesul de productie si ,, cerintele tehnice pure ,, ce se pun acestuia au o importanta relativ mai mica în
comparatie cu pozitia sociala si psihologica a muncitorului în procesul muncii.
Reliefînd ca munca industriala este o activitate de grup , E. Mayo arata ca : indivizii care compun un atelier de munca nu sunt pur si simplu un
numar de indivizi, ei formeaza o grupa , în interiorul careia indivizii
dezvolta relatii ce devin obiceiuri , relatii între ei si sefii lor, cu munca lor, cu regulamentele întreprinderii .
scoala psihologica a fost dezvoltata si de alte cercetari , unele tot atît de laborioase si prestigioase , dintre care cele mai influente sunt ,,sociometria ,, ,initiata de J.L.Moreno si ,,dinamica grupei ,, elaborata de Kurt Lewin , fiecare cu numerosi adepti din toate partile lumii.
scoala cantitativa
Aceasta scoala adapteaza instrumentarul matematico-statistic la cerintele practicii sociale.
Pe aceasta cale analizele si solutiile manageriale îsi amplifica substantial caracterul aplicativ, capatînd un plus de precizie si de rigurozitate.
Are loc nu numai o extindere a folosirii aparatului matematic si statistic , dar si o utilizare din ce în ce mai larga a calculatorului electronic.
Se folosesc în mod frecvent teoria cifrelor , teoria firelor de asteptare , analiza combinatorie , programarea liniara.
Ele se utilizeaza în principal în tratarea functiilor de previziune si organizare manageriala.
A fost depasita perioada initiala , cînd studiile organizate de catre reprezentantii scolii cantitative erau orientate în majoritatea lor pentru abordarea activitatii de productie.
În ultimii ani se constata ca centrul de greutate al acestor preocupari a fost deplasat spre studiul problemelor comerciale , din domeniul cercetarii si dezvoltarii si altor activitati importante din viata întreprinderii.
Ca repreyentanti de seama ai scolii cantitative retinem pe : A.Kaufman , J.Starr , Kornay si altii.
Meritul acestei scoli consta în faptul ca asigura o fundamentare superioara a deciziilor si actiunilor manageriale si contribuie la scientizarea managementului microeconomic.
În acelasi timp , trebuie vorbit si despre limitele acestei scoli care abordînd cu preponderenta aspectele de natura cantitativa împiedica luarea în considerare a elementelor calitative si nu ofera posibilitatea tratarii adecvate a tuturor functiilor manageriale.
scoala sistemica
Este cea mai tânara scoala. Ea este o sinteza a precedentelor scoli.
Alaturi de anumite mosteniri , reprezentantii acestei scoli i-au adaugat
si alte trasaturi care îi confera complexitate si aplicabilitate.
Este reprezentata de reputatii oameni de stiinta , dintre care mentionam
pe urmatorii : P.Drucker , R.Johnson , F.Kast, H.Simon.
Studiile manageriale efectuate de catre acestia se caracterizeaza prin
urmatoarele trasaturi :
Se utilizeaza o gama larga de concepte si metode ce provin din alte stiinte ca analiza economica , sociologie , psihologie , finante , statistica , matematica , drept , informatica , logica.
Componentele multidisciplinare de natura conceptuala si metodologica sunt folosite pentru abordari complexe si echilibrate a relatiilor dintre cele cinci functii ale managementului respectiv : previziunea , organizarea , conducerea , antrenarea si evaluarea.
La randul sau , întreprinderea este studiata si tratata ca un sistem si fiecare din cele cinci functiuni ca subsisteme ale sale , mod de abordare ce asigura realism si dinamism analizelor si rezolvarilor elaborate.
Bibliografie
REFERAT LA MANAGEMENT
TITLU
sCOLILE DE MANAGEMENT
|
