scolile de management
Īn acest capitol ne propunem sa punem in evidenta schemele de gīndire ,
modalitatile de abordare si tratare a problematicii manageriale ale diferitelor scoli de management.
Investigarea sistematica a teoriei fundamentale a managementului a īnceput abia īn secolul al xx-lea.Primele īncercari apartin lui Fayol,
Moony,Alvin Brown, Sheldon, Barnard si Urwick, practicieni experimentati care, īntre anii 1910-1920, au depus eforturi insistente
pentru a ordona si sistematiza numeroasele si controversatele aspecte ale ansamblului activitatii manageriale.
sCOALA CLASICĂ
Reprezinta o abordare anglo-saxona , preponderent pragmatica , axata pe
metode inductive , promovate de F.W.Taylor, care a pus bazele stiintei managementului. Abordarea latina apartine francezului Henry Fayol care,
utilizīnd metodele deductive , extinde managementul taylorist de la cercetarea pro 17117y245r ceselor de munca la ansamblul īntreprinderii , de la
elementele productivitatii individuale la procesele de productie si la organismele sociale ca factori ai progresului economic.
Īn afara de Taylor si Fayol, regasim ca reprezentanti de seama ai scolii clasice pe L.Gulick, J.Moony, L.Allen, E.Brech si multi altii.
Meritul deosebit al acestei scoli consta īn faptul ca au pus bazele constituirii stiintei managementului si a implementa maniera de abordare economica īn management , īn strīnsa concordanta si dependenta cu finalitatea economica care sta la baza crearii si dezvoltarii īntreprinderi.
Studiile elaborate de catre reprezentantii scolii clasice , abordeaza īntr-o maniera analitica , principalele concepte si instrumente ale economiei īntreprinderii, ca de pilda profitul, rata rentabilitatii , cheltuielile , investitiile si altele.
O alta caracteristica a acestei scoli consta īn modul de tratare a relatiilor mnageriale , pe care le examineaza īn ansamblul lor cu accente pronuntate asupra laturii de organizare abordate pe doua planuri si anume: la nivelul īntreprinderii si la nivelul functiei de productie.
Potrivit universalistilor , organizarea este exclusiv formala , conceputa si proiectata de specialisti , cu un sistem de comportament ,, de sus ,,.
Se considera ca orice nerespectare a acestui sistem reprezinta o īncalcare a starii normale , cu consecinte nefavorabile asupra eficientei activitatii īntreptinderii.
Structura si procesul de functionare a organizarii era conceputa si īnteleasa īn mod mecanicist , īntreprinderea era conceputa si privita ca un sistem īnchis , lipsita de orice legaturi cu mediul exterior.
Caracteristic pentru scoala clasica de management era accentul pus pe aspectele mecanice ale muncii , pe sporirea productivitatii muncii.
H.Fayol adauga acestei orientari principiile administrarii īntreprinderii , respectiv primele principii de management modern: autoritate si
responsabilitate , specializare si diviziune , unitate de comanda ,
ierarhie, coordonare , extinderea controlului īn management.
scoala psihologica
Denumita si behaviorista, a relatiilor umane sau comportamentista ,
scoala psihosociologica īsi face aparitia īn urma cu patru decenii, ca raspuns la ideile promovate de scoala clasica care a neglijat factorul
uman.
Reprezentantii acestei scoli apartin de regula cercurilor universitare. Cei
mai de seama reprezentanti ai scolii psihosociologice sunt : E.Mayo, M.Weber, G. Mead si altii. Acestia acorda o importanta deosebita individului , grupurilor de lucru , comportarii acestora. Ei sustin ca
factorul uman influenteaza si modifica toate punctele de sprijin īn organizare , concepute si sustinute de catre universalisti.
Dezvoltīndu-si ideea centrala a necesitatii situarii pe primul plan īn
procesul managerial a resurselor umane ale īntreprinderii , reprezentantii scolii psihosociologice subliniaza faptul ca omul ar putea fi determinat sa munceasca mai productiv daca i s-ar satisface anumite necesitati
psihologice si sociale
E .Mayo a emis teza potrivit careia procesul de productie si ,, cerintele tehnice pure ,, ce se pun acestuia au o importanta relativ mai mica īn
comparatie cu pozitia sociala si psihologica a muncitorului īn procesul muncii.
Reliefīnd ca munca industriala este o activitate de grup , E. Mayo arata ca : indivizii care compun un atelier de munca nu sunt pur si simplu un
numar de indivizi, ei formeaza o grupa , īn interiorul careia indivizii
dezvolta relatii ce devin obiceiuri , relatii īntre ei si sefii lor, cu munca lor, cu regulamentele īntreprinderii .
scoala psihologica a fost dezvoltata si de alte cercetari , unele tot atīt de laborioase si prestigioase , dintre care cele mai influente sunt ,,sociometria ,, ,initiata de J.L.Moreno si ,,dinamica grupei ,, elaborata de Kurt Lewin , fiecare cu numerosi adepti din toate partile lumii.
scoala cantitativa
Aceasta scoala adapteaza instrumentarul matematico-statistic la cerintele practicii sociale.
Pe aceasta cale analizele si solutiile manageriale īsi amplifica substantial caracterul aplicativ, capatīnd un plus de precizie si de rigurozitate.
Are loc nu numai o extindere a folosirii aparatului matematic si statistic , dar si o utilizare din ce īn ce mai larga a calculatorului electronic.
Se folosesc īn mod frecvent teoria cifrelor , teoria firelor de asteptare , analiza combinatorie , programarea liniara.
Ele se utilizeaza īn principal īn tratarea functiilor de previziune si organizare manageriala.
A fost depasita perioada initiala , cīnd studiile organizate de catre reprezentantii scolii cantitative erau orientate īn majoritatea lor pentru abordarea activitatii de productie.
Īn ultimii ani se constata ca centrul de greutate al acestor preocupari a fost deplasat spre studiul problemelor comerciale , din domeniul cercetarii si dezvoltarii si altor activitati importante din viata īntreprinderii.
Ca repreyentanti de seama ai scolii cantitative retinem pe : A.Kaufman , J.Starr , Kornay si altii.
Meritul acestei scoli consta īn faptul ca asigura o fundamentare superioara a deciziilor si actiunilor manageriale si contribuie la scientizarea managementului microeconomic.
Īn acelasi timp , trebuie vorbit si despre limitele acestei scoli care abordīnd cu preponderenta aspectele de natura cantitativa īmpiedica luarea īn considerare a elementelor calitative si nu ofera posibilitatea tratarii adecvate a tuturor functiilor manageriale.
scoala sistemica
Este cea mai tānara scoala. Ea este o sinteza a precedentelor scoli.
Alaturi de anumite mosteniri , reprezentantii acestei scoli i-au adaugat
si alte trasaturi care īi confera complexitate si aplicabilitate.
Este reprezentata de reputatii oameni de stiinta , dintre care mentionam
pe urmatorii : P.Drucker , R.Johnson , F.Kast, H.Simon.
Studiile manageriale efectuate de catre acestia se caracterizeaza prin
urmatoarele trasaturi :
Se utilizeaza o gama larga de concepte si metode ce provin din alte stiinte ca analiza economica , sociologie , psihologie , finante , statistica , matematica , drept , informatica , logica.
Componentele multidisciplinare de natura conceptuala si metodologica sunt folosite pentru abordari complexe si echilibrate a relatiilor dintre cele cinci functii ale managementului respectiv : previziunea , organizarea , conducerea , antrenarea si evaluarea.
La randul sau , īntreprinderea este studiata si tratata ca un sistem si fiecare din cele cinci functiuni ca subsisteme ale sale , mod de abordare ce asigura realism si dinamism analizelor si rezolvarilor elaborate.
Bibliografie
REFERAT LA MANAGEMENT
TITLU
sCOLILE DE MANAGEMENT
|
