Elementele componente ale SD:
decidentul – individul sau multimea de indivizi care urmeaza sa aleaga varianta cea mai avantajoasa din multimea posibila;
multimea variantelor decizionale;
multimea criteriilor decizionale – puncte de vedere ale decidentului cu ajutorul carora sesizeaza realitatea economica in cadrul procesului decizional;
mediul decizional – ansamblul conditiilor interne si externe firmei care sunt influentate de sau influenteaza decizia;
multimea consecintelor – ansamblul rezultatelor potentiale ce s-ar obtine potrivit fiecarui criteriu si fiecarei stari a conditiilor prin aplicarea variantelor decizionale.
Decizia de conducere corespunde urmatoarelor cerinte de rationalitate:
fundamentata stiintific – luata in conformitate cu realitatile din cadrul firmei in baza unui instrumentar adecvat;
imputernicita – posedarea cunostintelor, calitatilor si aptitudinilor necesare;
clara, concisa si necontradictorie;
oportuna – perioada optima de elaborare si operationalizare;
eficienta – urmareste obtinerea unui profit sporit;
completa – cuprinde elementele necesare intelegerii corecte si implementarii.
a. decizii in conditii de certitudine (se manifesta o singura stare a conditiilor obiective, probabilitatea evenimentului – 1) – metoda utilitatii globale, metoda ELECTRE, metoda simplex, metoda tabelului decizional etc.
b. decizii in conditii de risc (e posibila modificarea conditiilor; rezultatele deciziilor sunt determinate, insa probabilitatea fiecarui rezultat este necunoscuta; suma probabilitatilor este egala cu unu) – metoda sperantei matematice, matricea de plata, arborele decizional, simularea decizioanla prin modele etc.
c. Decizii in conditii de incertitudine (se opereaza cu variabile necontrolabile) – metoda echiprobabilitatii, pesimista, optimista, lui Lagranj etc.
a. strategice;
b. tactice;
c. curente.
dupa numarul persoanelor ce fundamenteaza decizia:
a. unipersonale;
b. de grup.
De asemenea, deciziile pot fi programate – rezultatul realizarii unei continuitati determinate de etape si actiuni (asemeni solutionarii unei ecuatii matematice) – stimuleaza solutionarea rationala a problemei. Decizia neprogramata – se ia in situatii intr-o masura noi sau influentate de factori necunoscuti.
Prima etapa in diagnostic – constientizarea si stabilirea simptoamelor dificultatilor sau posibilitatilor existente. A doua – culegerea si analiza informatiei interne si externe prin metode formale (analiza pietei, intervievare) si neformale (discutii, observatii personale).
Sporirea volumului informatiei nu neaparat sporeste calitatea deciziei. De aceea e necesara folosirea informatiei relevante – date care se refera nemijlocit la o problema, om, obiectiv si perioada de timp concret.
Referitor la importanta etapei P. Druker a spus ”un raspuns corect la o intrebare gresit pusa este lucrul cel mai inutil”.
stabilirea limitelor si criteriilor decizionale. Limite – resursele organizatiei in solutionarea problemei date cu evidenta factorilor exteriori – impun restrictii si micsoreaza posibilitatile de decizionare (de ex. necorespunderea mijloacelor, numarul insuficient de personal cu calificarea respectiva, concurenta puternica, legislatia, tehnologic invechita).
In afara de limite managerii determina unele standarde dupa care vor fi evaluate variantele alternative – criterii decizionale – prezinta recomandari la luarea deciziilor.
determinarea alternativelor – formularea setului de solutii alternative ale probleme. In practica din multime se selecteaza cateva variante considerate ca cele mai favorabile.
evaluarea alternativelor – se determina prioritatile si deficientele fiecarei din ele si se apreciaza urmarile generale posibile. La compararea deciziilor se aplica standardele exprimate prin criterii. Daca criteriile nu sunt de acelasi tip (aceeasi unitate de masura) – se aplica sistema de baluri.
selectarea alternativei
realizarea. Valoarea reala a deciziei devine evidenta numai dupa executarea ei. Rol deosebit revine motivarii si transmiterii deciziei luate.
evaluarea rezultatelor – compararea rezultatelor obtinute cu obiectivele propuse – se face prin legatura inversa.
Factorii de influenta asupra procesului decizional:
In organizatie toate deciziile intr-o masura sunt interdependente. O decizie importanta conditioneaza multe alte decizii mai putin importante la niveluri inferioare.
Model – expresia obiectului sistemei sau ideii intr-o forma oarecare diferita de insesi realitatea obiectului.
Necesitatea modelarii este influentata de 3 factori, care conditioneaza aplicarea modelelor in locul interactiunii directe cu mediul real:
complexitatea naturala a situatiei organizatorice – modelul ajuta la simplificarea mediului real pana la nivelul perceperii lui,
imposibilitatea petrecerii experimentului in viata reala din cauza unor pericole posibile (de ex. executarea unei mostre, controlul ei in conditii reale si apoi producerea),
orientarea managerilor spre viitor. Modelarea reprezinta o metoda sistematizata de examinare a viitorului si a determina posibilitatile reale ale solutiilor alternative.
Tipologia modelelor:
fizic – prezinta obiectul de studiu exprimat in proportii marite sau micsorate,
analogic – prezinta obiectul investigat printr-o analogie, care se comporta ca obiectul real insa nu se prezinta ca acesta,
matematic – descrierea prin simboluri a calitatii sau caracteristicilor obiectului sau actiunii.
Etapele procesului elaborarii modelului:
Clasificarea modelelor manageriale
programarea liniara – optimizarea prin maximizare sau minimizare a unei functii obiectiv pe domeniul definit de o serie de restrictii prin care se reprezinta diferite conditii economice;
teoria stocurilor – utilizata in problemele de dimensionare optima a acumularii de resurse, astfel incat cheltuielile de stocare si cheltuielile generate de lipsa acestor resurse sa fie minime;
teoria firelor de asteptare – utilizata in situatii decizionale in care se urmareste reducerea timpului total de asteptare, atat al statiilor de serviciu, cat si al consumatorilor care asteapta sa fie serviti;
teoria jocurilor – este folosita pentru stabilirea strategiilor pe care trebuie sa le adopte fiecare participant la o situatie conflictuala cu caracter de competitie, in cadrul caruia rezultatele actiunii fiecareia din parti depind de actiunile celorlalte parti implicate;
simularea decizionala urmareste stabilirea tendintelor de desfasurare a anumitor procese economice pe baza unor modele probabilistice s.a.
|
