Analiza modificarii absolute si relative a cheltuielilor cu forta de munca.
Efectuarea acestei analize se bazeaza pe rezultatele obtinute în urma aplicarii urmatorului sistem de calcule:
a) diminuarea (-) sau cresterea (+) absoluta a cheltuielilor cu forta de munca:
- în cifre absolute : 
,
- în cifre relative: 
;
b) diminuarea (-) sau cresterea (+) relativa a cheltuielilor cu forta de munca:
- în cifre absolute : 
- în cifre relative: 
, în care:
CFM0 , CFM1 - cheltuielile cu forta de munca sau cheltuielile cu personalul care sunt formate din: cheltuielile cu remuneratiile personalului si cheltuielile privind asigurarile si protectia sociala, efectuate în perioada baza de comparatie si respectiv în perioada curenta (de calcul);
CA0 , CA1 - cifra de afaceri realizata în perioada de baza si respectiv în perioada curenta (de calcul);
-
indicele de dinamica al cifrei de afaceri.
Indicatorii care caracterizeaza diminuarea sau cresterea absoluta a cheltuielilor cu forta de munca, dimensioneaza în mod strict modificarea acestor cheltuieli în expresie absoluta sau relativa fara a le corela cu efectul economic rezultat, respectiv cu cifra de afaceri obtinuta prin contributia personalului implicat în procesele economice productive, comerciale sau de prestare a serviciilor, fapt ce limiteaza continutul si interpretarea acestor indicatori. Abaterea rezultata, în acest caz, poate fi înteleasa corect numai în conditiile mentinerii cifrei de afaceri, atât în perioada de baza cât si în perioada curenta, la acelasi nivel.
În cazul maririi sau reducerii cifrei de afaceri, de la o perioada de timp la alta, este util sa fie calculati si analizati indicatorii care evidentiaza diminuarea sau cresterea relativa a cheltuielilor cu forta de munca.
Dupa
cum rezulta din relatiile lor de calcul, aceste variante de
indicatori reconsidera cheltuielile cu forta de munca din
perioada de baza în functie de indicele de dinamica al cifrei de
afaceri. O diminuare reala a cheltuielilor cu forta de munca
este constatata numai în situatia în care 
, adica atunci când cheltuielile efectuate în perioada
de calcul sunt inferioare cheltuielilor din perioada de baza recalculate
în functie de indicele de dinamica al cifrei de afaceri. Aceasta
logica admite un nivel al cheltuielilor cu forta de munca ca
baza de comparatie mai mare daca indicele de dinamica al
cifrei de afaceri este supraunitar sau mai mic daca, indicele de
dinamica al cifrei de afaceri este subunitar. Prin urmare, atunci când
cifra de afaceri este în crestere se justifica într-o anumita
masura si cresterea cheltuielilor cu forta de
munca si invers.
|
