Analiza modificarii absolute si relative a cheltuielilor cu forta de munca.
Efectuarea acestei analize se bazeaza pe rezultatele obtinute īn urma aplicarii urmatorului sistem de calcule:
a) diminuarea (-) sau cresterea (+) absoluta a cheltuielilor cu forta de munca:
- īn cifre absolute : 
,
- īn cifre relative: 
;
b) diminuarea (-) sau cresterea (+) relativa a cheltuielilor cu forta de munca:
- īn cifre absolute : 
- īn cifre relative: 
, īn care:
CFM0 , CFM1 - cheltuielile cu forta de munca sau cheltuielile cu personalul care sunt formate din: cheltuielile cu remuneratiile personalului si cheltuielile privind asigurarile si protectia sociala, efectuate īn perioada baza de comparatie si respectiv īn perioada curenta (de calcul);
CA0 , CA1 - cifra de afaceri realizata īn perioada de baza si respectiv īn perioada curenta (de calcul);
-
indicele de dinamica al cifrei de afaceri.
Indicatorii care caracterizeaza diminuarea sau cresterea absoluta a cheltuielilor cu forta de munca, dimensioneaza īn mod strict modificarea acestor cheltuieli īn expresie absoluta sau relativa fara a le corela cu efectul economic rezultat, respectiv cu cifra de afaceri obtinuta prin contributia personalului implicat īn procesele economice productive, comerciale sau de prestare a serviciilor, fapt ce limiteaza continutul si interpretarea acestor indicatori. Abaterea rezultata, īn acest caz, poate fi īnteleasa corect numai īn conditiile mentinerii cifrei de afaceri, atāt īn perioada de baza cāt si īn perioada curenta, la acelasi nivel.
Īn cazul maririi sau reducerii cifrei de afaceri, de la o perioada de timp la alta, este util sa fie calculati si analizati indicatorii care evidentiaza diminuarea sau cresterea relativa a cheltuielilor cu forta de munca.
Dupa
cum rezulta din relatiile lor de calcul, aceste variante de
indicatori reconsidera cheltuielile cu forta de munca din
perioada de baza īn functie de indicele de dinamica al cifrei de
afaceri. O diminuare reala a cheltuielilor cu forta de munca
este constatata numai īn situatia īn care 
, adica atunci cānd cheltuielile efectuate īn perioada
de calcul sunt inferioare cheltuielilor din perioada de baza recalculate
īn functie de indicele de dinamica al cifrei de afaceri. Aceasta
logica admite un nivel al cheltuielilor cu forta de munca ca
baza de comparatie mai mare daca indicele de dinamica al
cifrei de afaceri este supraunitar sau mai mic daca, indicele de
dinamica al cifrei de afaceri este subunitar. Prin urmare, atunci cānd
cifra de afaceri este īn crestere se justifica īntr-o anumita
masura si cresterea cheltuielilor cu forta de
munca si invers.
|
