COMPORTAMENTUL PRODUCATORULUI

  Comportamentul producatorului

1. Factorii de productie - reprezinta resursele atrase si utilizate in cadrul unui proces de productie. Raportul dintre factori de productie si resurse fiind de parte la intreg.

Factorii de productie primari sau originari sunt munca si natura (pamantul). Mai tarziu, pe masura dezvoltarii societatii s-a dezvoltat grupa factorilor de productie derivati (capitalul si neofactori de productie).

Munca - in calitate de factor de productie este reprezentat de populatia activa ocupata (popoarele in varsta de munca, apta de munca si care detine un loc de munca platit). Munca reprezinta factorul de productie activ si determinant.

Pamantul - reprezentand, in calitate de factor de productie, toate bogatiile solului si subsolului.

Capitalul - este reprezentat de bunurile obtinute prin activitatea de productie (bunurile intermediare sau prodfactori) si care sunt destinate producerii altor bunuri.

In functie de modul in care se consuma, modul in care se inlocuieste si modul in care participa la activitatea economica capitalul tehnic (real) se imparte in:

capital fix

capital circulant

Capitalul fix - participa la mai multe procese de productie, se consuma treptat prin uzura, rezupereaza prin amortizare.

Prin amortizare se intelege suma de bani inclusa in costul de productie prin care se recupereaza valoarea capitalului fix.

Uzura capitalului fix poate fi:

fizica: deprecierea in timp a caracteristicilor tehnico-functionale ale elementelor de capital fix;

uzura morala: reprezinta deprecierea morala a caracteristicilor tehnico-functionale datorita progresului tehnic.

Capital circulant - participa la un singur proces de productie, se consuma integral si se recupereaza prin pretul de vanzare.

2. Combinarea si randamentul factorilor de productie

Combinarea factorilor de productie reprezinta operatiunea tehnico-economica de unire a unei unitati dintr-un factor de productie cu unitati din alt factor de productie.

Pentru a putea fi combinati factorii de productie trebuie sa indeplineasca simultan conditiile:

adaptabilitatea factorilor de productie: insusirea factorilor de productie de a putea fi inlocuiti in cadrul unui proces de productie;

divizibilitatea factorilor: insusirea factorilor de productie de a se imparti in unitati fara a fi afectata calitatea ansamblului.

substituibilitatea factorilor: reprezinta insusirea factorilor de productie de a inlocui o unitate dintr-un factor cu unitati divizibile din alt factor pentru obtinerea aceeasi productii.

In legatura cu substituirea factorilor de productie se calculeaza rata marginala de substituibilitate.

Rata marginala de substitutie se determina ca raport intre cantitatea dintr-un factor de productie ce este inlocuit si cantitatea din factorul de productie ce il inlocuieste.

Combinarea factorilor de productie se poate realiza:

pe termen scurt

pe termen lung

Pe termen scurt - pentru realizarea productiei se combina factori de productie fixi cu factori de productie variabili.

Factorii de productie fixi sunt acei factori care nu se modifica pe termen scurt (cladirile, forta de munca calificata).

Factorii variabili sunt factorii ce se modifica (forta de munca necalificata, utilaje ce nu presupun caracteristici tehnico-functionale performante).

Pe termen scurt combinarea factorilor se afla sub incidenta legii productivitatii marginale descrescande: "pentru obtinerea productiei dorite pe termen scurt cantitatea folosita din factorul fix creste pana la un anumit nivel al productiei dupa care incepe sa scada".

Pe termen lung - toti factorii de productie sunt variabili, cresterea productiei putandu-se realiza pe cale extensiva si/sau pe cale intensiva.

Calea extensiva de crestere a productiei presupune cresterea volumului factorilor de productie utilizati iar calea intensiva presupune cresterea randamentului (productivitatii) utilizarii factorilor de productie.

Pentru a vedea combinarea optima pentru realizarea productiei trebuie sa analizam alegerile producatorului din punct de vedere tehnic si din punct de vedere economic.

Din punct de vedere al posibilitatilor tehnice se analizeaza obtiunea aceleasi productii prin combinarea in proportii diferite a factorilor de productie.

Combinatia de productie ce asigura obtinerea aceleasi productii se regasesc pe curba de indiferenta in productie numita izocuanta.

Din punct de vedere economic combinarea factorilor de productie presupune incadrarea costurilor cu factorii de productie la un anumit nivel (intr-un buget dat):

CT=PL*L+PK*K=>5000=500*L+1000*K L=0=>K=5000/1000=5 K=0=>L=5000/500=10

ex.: presupunem,

P_L=500

P_K=1000

C_T=5000

dreapta izocostului

   

K

Combinarea factorilor de productie ce asigura echilibrul producatorului se realizeaza cand dreapta izocostului este tangenta la izocuanta sau cand sunt indeplinite simultan conditiile: egalitatea productivitatii marginale pe unitate monetara la cheltuirea integrala a bugetului disponibil.

P_K+P_LL=CT sau P_K+P_LL=V

Eficienta utilizarii factorilor de productie reprezinta randamentul sau productivitatea factorilor de productie.

Atunci cand se analizeaza efectul obtinut prin utilizarea fiecarui factor de productie in parte se determina productivitatea partiala sau productivitatea fiecarui factor de productie iar cand se analizeaza eficienta agregata a factorilor de productie vorbim de productivitate globala.

Atat productivitatea partiala cat si productivitatea globala se determina ca marimi medii si marginale.

W_L= se determina ca raport intre productia obtinuta prin utilizarea unui anumit numar de muncitori.

W_K= se determina ca raport intre productia obtinuta prin utilizarea capitalului avut la dispozitie.

W_P= se determina ca raport intre productia obtinuta pe o anumita suprafata de teren.

se determina ca raport intre sporul de productie obtinut prin cresterea numarului de muncitori.

se determina ca raport intre sporul de productie obtinut, produs de cresterea capitalului utilizat.

sporul de productie obtinut prin cresterea suprafetei de teren utilizate.

3. Costul de productie - reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate pentru obtinerea productiei dorite.

Atunci cand i-a decizia sa realizeze o activitate economica orice producator se confrunta cu doua categori de costuri:

costul implicit: ce reprezinta costul de oportunitate

costul explicit: cheltuielile efectuate catre terti (furnizori) pentru factorii de productie achizitionati.

Costul de oportunitate reprezinta profitul normal cuvenit.

Tipologia (clasificarea) costului de productie:

a)      costuri totale, formate din:

costuri fixe (CF): reprezinta costurile ce raman nemodificate pe termen scurt. In cadrul acestor costuri intra: cheltuielile cu amortizarea, cheltuielile cu iluminatul si incalzirea unitatii, cheltuielile cu salariile personalului administrativ, chiriile. Intre modificarea productie si modificarea costurilor fixe nu exista nici o solutie. Costurile fixe, fiind independent de evolutia productiei. Q= 0; CF 0