INFLUENTA CADRULUI JURIDIC IN CONDUCEREA ACTIVITATII DE MARKETING

INFLUEN A CADRULUI JURIDIC ÎN CONDUCEREA ACTIVITĂŢII DE MARKETING

Cadrul juridic este reprezentat de sistemul legislativ din spatiul economico-geografice în care îsi desfasoara activitatea întreprinderea, de cadrul legislativ al pietelor externe, dar si de sistemul instutional national si international.

Factorii juridici se refera la mijloacele de control stabilite pentru apararea intereselor societatii. Sistemul institutional-legislativ stabileste cadrul în care întreprinderea îsi poate desfasura activitatea asigurând utilizarea resurselor, finalizarea profitabila pe piata, protejarea intereselor economice nationale, dar si prevenirea orientarii în directii nefavorabile.

"Legislatia reglementeaza conduita în afaceri prin trei tipuri de legi: legi menite sa apere concurenta si care cer ca practicile de marketing sa fie corecte si egale pentru toti partenerii; legi care protejeaza cumparatorul impotriva produselor necalitative, poluate fizic sau moral împotriva preturilor prea mari, care obliga etichetarea corecta a produselor etc. ; legi care protejeaza interesele generale ale societatii-îmbunatatirea calitatii vietii, conservarea mediului ecologic, conservarea resurselor naturale, protectia economiei si a pietei nationale ", ele având consecinte directe asupra politicilor de marketing elaborate de catre fiecare întreprindere.

În etapa de tranzitie la economia de piata, desfasurarea unei activitati normale trebuie sa se sprijine pe o legislatie nationala corespunzatoare, prin care cerintele obiectivele ale economiei de piata sa fie respectate, în care statul sa apara ca factor esential de sprijinire si ocrotire, care sa permita integrarea fiecarei întreprinderi în ansamblul pietei nationale.

Actuala legislatie cuprinde o paleta larga de reglementari, care se resfrânge asupra modului în care se desfasoara activtatea de piata a întreprinderii. Ea asigura cadrul necesar favorizarii laturilor care corespund intereselor agentilor economici, dar si ale economiei nationale si în acelasi timp previne orientarea activitatii în directii nejustificate, precum si aparitia unor fenomene neg 727r1711h ative.

4.1. Reglementarea juridica a societatilor comerciale în România

Regimul juridic al societatilor comerciale afot reglementat în Codul comercial, Cartea I, în titlul VIII ( art77-269 ), intitulat "despre societati si asociatiuni comerciale".Prin acest act normativ se reglementau: societatea în nume colectiv, societatea în comandita simpla, societatea anonima (pe actiuni),societatea în comandita pe actiuni si asociatia în participatie.

Întrucâr reglementarea societatilor comerciale cuprinsa în codul comercial era, în mare masura depasita, ea a fost înlocuita cu o noua reglementare, care face obiectul Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale.

Reglementarea cuprinsa în Legea nr. 31/1990 reprezinta, în prezent, reglementarea generala privind societatile comerciale.Caracterul de reglementare generala a societatilor comerciale se manifesta sub ami multe aspecte.

În primul rând, ea primeste orice societate comerciala, indiferent de obiectul ei de activitate. În temeiul legii, activitatile care nu pot face obiectul unei societati comerciale se stabilesc de guvern (art. 281 din Legea 31/1990).

În al doilea rând, Legea nr 31/1990 se aplica societatilor comerciale cu participare straina.Aceasta reglementare se completeaza cu dispozitiile privind investitiile straine - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr 31/1997 privind regimul investitiilor straine în România, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/1997 privind stimularea investitiilor directe .

Legea nr 31/1990, altfel cum a fost modificata prin O.U.G. nr 32/1997, a restructurat, modificat, completat si sistematizat dispozitiile ce reglementeaza formalitatile de constituire a societatii comerciale.

Intentia legiutorului a fost de simplificare si urgenatre a procedurilor, de evitare a interpretarilor printr-o exprimare mai clara si mai riguroasa.

Cerintele legale formale necesare constituirii unei societati comerciale se regasessc în primele trei capitole ale legii:primul capitol se refera la întocmirea actului constitutiv: redactarea si autentificarea; al doilea capitol se ocupa în exclusivitate de formalitatile specifice pentru constituirea societatii pe actiuni prin subscriptie publica;al treile capitol trateaza înmatricularea societatii, care subsumeaza tehnic si conditiile de legalitate si autorizarea a constituirii de catre judecatorul delegat, publicitatea constituirii si înscrierea fiscala.

Semnarea actului constitutiv de catre fondatori în forma autentica, în cazul constituirii simultane sau aprobarea lui de adunarea constitutiva în cazul constituirii succesive reprezinta un pas necesar, dar nu suficient în denumirea societatii ca subiect distinct de drept.

Urmatorul pas în acest domeniu îl reprezinta autorizarea constituirii societatii de catre judecatorul delegat. Înmatricularea în registrul comertului este un moment de referinta, de la aceasta data societtea comerciala fiind persoana juridica.

Nasterea unei persoane juridice trebuie adusa la cunostinta publica prin mijloace legale. Publicitatea prin registrul comertului este reglementata prin Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului.

Potrivit reglementarii legale, comerciantii sunt obligati sa se înmatriculeze în registrul comertului si, totodata, sa ceara înscrierea în acelasi registru a unor mentiuni privind actele ti faptele prevazute de lege.

Înregistrarile impuse de lege au drept scop sa asigure, prin intermediul registrului comertului, o evidenta privind existenta si activitatea comerciantilor.

Împortanta si implicatiile economice si sociale pe care le are activitatea comerciala impun instituirea unui cadru juridic corespunzator, care sa asigure buna desfasurare a acestei activitati. Recunoscând libertatea comertului, statul stabileste regulile dupa care se desfasoara activitatea comerciala. Între aceste reguli sunt si ale referitoare la înmatricularea comerciantilor într-o evidenta oficiala, care sa cuprinda datele esentiale necesare cunoasterii comerciantilor si a unor acte si fapte ale acestora.

Pentru tertele persoane care ar dori sa stabileasca raporturi de afaceri cu un anumit comerciant, registrul comercial reprezinta o sursa de informatii sigura asupra banitatii comerciantului respectiv.Prin înmatriculare si înscrierea în registrul comertului a mentiunilor prevazute de lege se asigura opozabilitatea acestora fata de terti.Sub acest aspect, registrul comertului reprezinta instrumentul publicitatii legale a activitatii comerciale.

Unele societati comerciale sunt guvernate de legi speciale. Astfel, societatile comerciale cu capital integral de stat sunt reglementate de Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale. Conform prevederilor acestei legi, atât regiile autonome, cât si societatile comerciale sunt persoane juridice care functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara-(art3).

Ca urmare, relatiile comerciale dintre regiile autonome, cele dintre societatile economice cu capital de stat, precum si relatiile dintre ele si stat se desfasoara pe baza de contracte pe principiul libertatii contractuale (art 47.). Legea prevede ca regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat practica între ele, dar si relatiile cu terti, preturi care se formeaza pe baza raportului dintre cerere si oferta, cu exceptia situatiei când pe piata româneasca nu exista cel putin trei agenti economici care sa comercializeze acelasi tip de bun, lucrare sau serviciu, precum si cu exceptia cazurilor în care preturile sunt subventionate de stat potrivit hotarârii Guvernului, când preturile se stabilesc prin negocierea acestuia cu agentii economici ( art 47 ). De asemenea, legea stipuleza ca regiile autonome si societatile comerciale se pot asocia în vederea realizarii de activitati comune care prezinta interes pentru asociati, pe baza contractului de asociere. Prin asociere se creeaza noi societati comerciale (art35), dar se interzic orice acorduri, orice decizie de asociere si orice practici concentrate care sunt supceptibile sa afecteze comertul dintre agentii economici si care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea jocului concurentei ori exploatarea de maniera abuziva a unei pozitii demodate detinute pe piata sau pe o parte substantiala a pietei ( art 36 ).

În ceea ce priveste piata externa, se precizeaza ca regiile autonome si societatile comerciale pot efectua direct operatiuni de comert exterior, dar pentru acestea ele trebuie sa-si constituie compartimente de export, import, marketing si conjunctura, cu consultarea paralela si obligatorie a Ministerului Comertului si Turismului (art 44).

Se prevede, de asemenea, ca atât regiile autonome cât si societatile comerciale cu capital de stat pot sa încheie contracte de vânzare, executare de lucrari sau prestari de servicii cu întreprinderi straine cu plata în lei , daca sumele în moneda româneasca detinute de acestea sunt rezultate din exploatarea unor investitii efectuate de ei în România (art. 50).

Tot prin legi speciale sunt reglementate societatile comerciale din anumite domenii de activitate, în domeniul bancar sunt incidente dispozitiile Legii nr 33/1991, în activitatea de asigurare sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 47 / 1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale în domeniul asigurarilor.

Societatile comerciale fara o personalitate juridica au o reglemantare proprie: societatile în participatie sunt reglemantate de Codul comercial; asociatiile cu scop lucrativ fara personalitate juridica si asociatiile familiale sunt reglemantate de Decretul - lege nr. 54/1990.

În absenta unei reglementari în Codul Comercial se aplica dispozitiilr Codului civil. În materia societatilor comerciale, un interes deosebit îl prezinta dispozitiile Codului civil privind contractul de societate (art. 1491 - 1531). Desfasurând o activitate producatoare de venituri, societatile comerciale intra si sub incidenta legilor fiscale. Mentionam în acest sens Ordonanta Guvernului nr. 70 1994 privind impozitul pe profit.

Managementul contractual

Pozitia pe care o are managerul în organizatie, rolul lui în bunul mers al acesteia, a determinat ca în cazul organizatiilor sa se creeze cadrul juridic necesar pentru desfasurarea activitatii de management al marketingului. În acest sens Legea nr. 66/1993, privind contractul de management este un element de baza al reformei economice în perioada tranzitiei. Introducerea managementului contractual, potrivit Legii nr. 66/1993 se refera la societatile comerciale în care statul detine peste 50% din capitalul social al acestora, la regiile autonome precum si în cazul societatilor comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome.

Principiile managementului contractual se pot aplica oricând si la societatile comerciale private. Contractul de management stipuleaza nu numai parametrii de performanta, dar si drepturile, obligatiile si raspunderea partilor, creând o ordine fireasca în sistemul de relatii manager-proprietar.

Pentru realizarea criteriilor de performanta prevazute în contractul de management, managerul este inestit de consiliul de administratie cu depline puteri în organizarea si conducerea activitatii, în limitele stabilite prin contract. Indicatorii de referinta care definesc activitatea societatii comerciale si criteriile de performanta, cuprind elemente obiective privind situatia economico-financiara a societatii comerciale. Ei se determina avându-se în vedere exercitiul economico-financiar anterior, actualizându-se annual pe baza datelor din bilantul annual aprobat. Ei se completeaza cu indicatorii economico-financiari stabiliti de comisia de selectie în conformitate cu articolul 12 din Legea nr.66/1993 si articolul 5 din normele metodologice.

Conform Legii nr. 66/1993 durata contractului este de patru ani. Contractul se încheie pe o perioada egala cu prevederile din actele constitutive ale societatii privind durata mandatul administratorilor societatii. În conditiile îndeplinirii de catre manager a obligatiilor asumate prin contract, la expirarea termenului prevazut, partile pot conveni prelungirea contractului.

Legea reglementeaza pe de o parte drepturile si obligatiile managerului, iar pe de alta parte, drepturile si obligatiile societatilor ofertante.

Organizatia economica, sub denumirea de societate ofertanta, are urmatoarele drepturi:

Sa pretinda managerului îndeplinirea obiectivelor si criteriilor de performanta la care s-a obligat în contract;

Sa solicite managerului, trimestrial, prezentarea situatiei economico-financiare a societatilor comerciale, stadiul realizarii investitiilor, alte documente privind îndeplinirea obiectivelor si criteriilor de performanta, vizate si certificate de cenzori;

Sa pretinda managerului sa constituie garantia stabilita prin contract si sa investeasca 50% din cota de participare la profitul net al societatii, în actiuni, sau parti sociale ale acesteia, detinute de Fondul Proprietatii de Stat.

În ceea ce priveste obligatiile societatii comerciale, acestea sunt urmatoarele:

Sa asigure managerului deplina libertate în conducerea, organizarea si gestionarea activitatii societatii;

Sa plateasca managerului toate drepturile banesti cuvenite;

Sa acorde managerului celelalte drepturi prevazute în contractul de management.

Managerul, în viziunea Legii nr. 66/1993 este parte a contractului de management. Corespunzator celor prevazute de lege, pot dobândi calitatea de manageri:

Persoanele fizice române sau straine care îndeplinesc urmatoarele conditii: sa aiba capacitate de exercitiu deplina; sa aiba experienta în domeniu sau pregatire profesionala corespunzatoare, atestata prin acte oficiale; sa aiba referinte profesionale favorabile de la ultimul loc de munca.

Persoanele juridice române sau straine care îndeplinesc urmatoarele conditii: au personalitate juridica dovedita cu acte oficiale; au obiect de activitate si experienta în domeniul managementului, dovedesc bonitare prin acte.

Conform prevederilor din Legea nr. 66/1993 nu pot avea calitatea de manageri persoanele fizice care:

mai au calitatea de manager sau administrator la o alta societate ;

au suferit condamnari penale definitive care le fac incompatibile cu aceasta calitate;

figureaza pe lista managerilor si administratorilor carora li s-a revocat mandatul;

au fost sanctionate pentru încalcarea dispozitiilor legale în materie fiscala;

detin parti sociale sau actiuni ei, rudele si afinii lor, pâna la gradul al doilea, inclusiv la alta societate comerciala a carui obiect de activitate este asemanator cu cel al societatii comerciale interesate în încheierea contractului de management.

De asemenea, nu pot avea calitatea de manager persoanele juridice care: au fost declarate în stare de faliment; au fost sanctionate pentru încalcarea dispozitiilor legale în materie fiscala; figureaza pe lista managerilor carora li s-a revocat mandatul.

Deplina putere pe care o are potrivit legii managerul privind conducerea, organizarea si gestionarea societatii comerciale îi confera acestuia o serie de drepturi si obligatii. În ceea ce priveste drepturile managerului, acestea sunt urmatoarele:

primirea unei sume de bani lunar, care sta la baza drepturilor cuvenite privind vechimea în munca, asigurarile sociale si pensia, stabilite potrivit legii;

participarea la profitul net al societatii în cotele stabilite conform normelor metodologice;

concediu de odihna, platit cu o indemnizatie conform legii;

folosirea unui autoturism cu sofer, din dotarea societatii;

asigurarea pentru accidente de munca, suportata de catre societate;

decontarea cheltuielilor de cazare, diurna, transport si a altor cheltuieli.

Conform Legii nr. 66/1993 si Normelor metodologice obligatiile managerului sunt urmatoarele:

sa aduca la îndeplinire obiectivele si criteriile de performanta;

sa prezinte trimestrial Fondului Proprietatii de Stat si Fondului Proprietatii Private la care societatea este arendata, situatia economico-financiara a societatii, stadiul realizarii investitiilor si alte documente solicitate, vizate si certificate de cenzori;

sa investeasca 75% din cota sa de participare la profitul net al societatii în actiuni sau parti sociale ale acesteia detinute de Fondul Proprietatii de Stat;

sa constituie în decurs de cel mult sase luni de la data încheierii contractului de management o garantie baneasca pâna la concurenta a doua sume brute prevazute ca salariu.

Pentru a se asigura o implicare totala si responsabila a managerului în conducerea societatii comerciale, acesta nu poate fi sanctionat, suspendat sau eliberat din functie decât în conditiile stabilite prin contractul de management.

Protectia consumatorului

Problema protectiei consumatorului s-a impus în atentia autoritatilor legislative din diverse state. La nivelul legislatiei comunitare europene exista în domeniul analizat Directiva Consiliului 93 / 13 / CEE, act normativ special, ce vizeaza armonizarea legislatiilor statelor membre ale Comunitatii Europene în materia protectiei consumatorului împotriva clauzelor aluzive din contractul de adeziune.

În legislatia româna aceasta problematica este abordata întru-un mod fragmentar si incomplet de Ordonanta nr. 21/1992 în capitolul al- III - lea. Între cele doua acte normative exista unele asemanari decurgând din utilizarea de catre legiutorul român ca sursa de inspiratie a experientei comunitare acumulate pâna la momentul aparitiei Ordonantei, dar si numeroase deosebiri ce tin în principal de faptul ca legea româna s-a vrut a fi o protectie a tuturor drepturilor consumatorului, astfel încât nu abordeaza în mod special si detaliat problematica clauzelor abuzive din contractele încheieate cu consumatorii.

Protectia consumatorului constituie o preocupare majora, întrucât firmele încearca prin nenumarate mijloace sa profite de pe urma consumatorilor. De aceea, prin legislatie sigura un standard minimal al produselor, un control prin care acestea sunt vândute, un control al informatiilor oferite consumatorilor, al preturilor pentru coordonarea practicilor necinstite.

În tara noastra s-au adoptat câteva acte normative privind protectia consumatorului, cum ar fi: Legea nr.11/1994 prin care se modifica Ordonanta Guvernului nr.21/1992 si care institutionalizeaza Oficiul pentru Protectia Consumatorilor pe plan local si central: Hotarârea Guvernului nr. 665/1995 privind înlocuirea, remedierea si restituirea produselor care prezinta deficiente de calitate.

H.G. nr. 745/1999 pentru aprobarea normelor privind etichetarea detergentilor, a produselor de întretinere si a produselor de curatat a fost publicata în Monitorul Oficial nr. 453 din 17.09.1999.

Aceasta H.G. se aplica produselor ce vor fi comercializate catre populatie si sectorul industrial. Exista anumite mentiuni obligattorii pe ambalajele de detergent destinate populatiei: denumirea produsului si producatorului (inclusiv adresa acestuia), greutatea, compozitia chimica (concentratia de enzime si conservanti sau dezinfectanti), instructiuni privind depozitarea si dozarea, tipul de material pentru care se folosesc.

Producatorii de detergenti trebuie sa obtina avizul sanitar al Ministerului Sanatatii, eliberat în baza Legii nr. 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei. Acest aviz se acorda pentru o perioada de timp determinata care este precizata în actul respectiv. Modificarile ulterioare ale compozitiei sau calitatii produsului (fata de cele initiale) duc la anularea avizului sanitar emis.

H.G. nr. 710/1999 privind asigurarea securitatii utilizatorilor de jucarii a fost publicata în Monitorul Oficial nr. 450 din 16.09.1999 si va intra în vigoare în 90 de zile de la data publicarii ei.

Ca regula generala, jucariile se pot comercializa doar daca nu pun în pericol viata, sanatatea, securitatea copiilor, fapt certificat printr-un marcaj aplicat vizibil pe jucarie:

CS (conformitate de securitate - aplicat de producatorul român sau de reprezentantul autorizat în România al producatorului strain sau de importator) prin care se atesta conformitatea sau standardele române. Aceasta prevedere se aplica în cazul producatorilor din tari din afara Uniunii Europene sau din Uniune, dar care nu au reprezentanti persoane juridice române.

CE (conformitatea aplicata de un producator din Uniunea Europeana care este reprezentat de o persoana juridica cu sediul în România).

Pentru introducerea pe piata a unor jucarii este necesara întocmirea de catre producator sau de reprezentantul sau autorizat în România ori de catre importator a unui dosar tehnic de conformitate. Acest dosar trebuie pastrat de catre persoanele juridice mentionate anterior timp de 3 ani de la data ultimei introduceri pe piata a jucariei respective.

Dosarul tehnic de conformitate pentru jucariile carora li se aplica marcajul CS va cuprinde:

adresele spatiilor de productie si depozitelor din România.

Informatii detaliate privind proiectarea si fabricarea jucariei, din care sa rezulte documentul ei tehnic de referinta este adaptat cerintelor de securitate a produsului.

Rapoarte de încercari prin care producatorul demonstreaza conformitatea jucatorului cu documentul tehnic de referinta întocmit cu respectarea cerintelor standardelor române în domeniu. Aceste rapoarte se elaboreaza în urma efectuarii încercarii prototipului (sau modelului) în vederea respectarii cerintelor de mai sus, inclusiv din punct de vedere al securitatii.

Declaratia de conformitate a jucariei cu standardele române. Aceasta declaratie este facuta de producator pe propria raspundere.

În cazul jucariilor produse de un producator din România sau a celor importate sau comercializate de persoane juridice române (în calitate de reprezentanti), examinarea de tip CS efectuata de organismele recunoscute de Ministerul Industriei si Comertului va certifica faptul ca modelul de jucarie respecta cerintele esentiale de securitate prevazute în anexa 2 a H.G. nr. 710/1999. În cazul în care se constata ca jucaria nu înmdeplineste aceste cerinte, ea va fi respinsa de aceste organisme ca fiind necorespunzatoare si vor informati solicitantul, Ministerul Industriei si Comertului, alte organisme competente.

Prin Ordonanta Guvernului nr. 58/2000 se interzice punerea pe piata a produselor periculoase - art.4 -, se interzice producerea, importul si comercializarea produselor falsificate sau contrafacute.

Producatorul trebuie sa informeze despre denumirea produsului, termenul de garantie, de valabilitate sau data durabilitatii minimale, principalele caracteristici tehnice si calitative, compozitia, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare si despre contraindicatii. Informatiile trebuie sa fie în limba româna, indiferent de tara de origine a produsului, fara a se exclude prezentarea acestora si în alte limbi straine - art.20.

Art. 26 din Ordonanta Guvernului nr.58/2000 prevede ca, comercializarea produselor si prestarea serviciilor se fac în locuri si spatii autorizate conform reglementarilor în vigoare.

Prestatorii de servicii sunt obligati sa presteze numai servicii care nu afecteaza viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora.

S-ar mai putea include pe lista actelor normative adoptate, referitoare la asigurarea cadrului legislativ al desfasurarii normale a relatiilor întreprinderii cu piata. Legea nr. 12/1990 referitoare la protectia împotriva speculei, Legea nr. 11/1994 privind protectia consumatorului care precizeaza dreptul consumatorului român de a fi protejat complet, de a avea acces a oferta de calitate, de a fi despagubit pentru prejudicii, de a-si apara interesele.

Libertatea concurentei în economia de piata

În economia de piata, forma moderna de organizare a activitatii economice, agentii economici actioneaza în mod liber, pe baza proprietatii private si în concordanta cu legea cererii si ofertei.

Concurenta este protejata sub un dublu aspect. Pe de o parte, legea reprima întelegerile si practicile anticoncurentiale, monopoliste care pericliteaza existenta concurentei. Aceasta protectie este asigurata prin Legea nr. 21/1996 asupra concurentei.

Pe de alta parte legea are în vedere sanctionarea folosirii unor mijloace ilicite de atragere a clientelei, aceasta protectie face obiectul Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.

Legea interzice întelegerile anticoncurentiale si abuzul în pozitie dominanta.

Art. 5 din Legea nr.21/1996 interzice orice întelegeri, exprese ori tacite, între agentii economici precum si orice decizii de asociere sau practici concentrate între acestia care pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata româneasca.

Legea are în vedere întelegeri referitoare la: fixarea preturilor de vânzare sau cumparare, delimitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor; împartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de vânzari si achizitii sau alte criterii.

Prin articolul 6 din Legea 21/1996 este interzisa folosirea în mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata româneasca, prin recurgerea la fapta anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comertului sau prejudicierea consumatorilor.

Potrivit legii actele juridice cu caracter monopolist sunt sanctionate cu nulitatea.

Participarea frauduloasa si în mod determinant a unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor monopoliste având drept scop încheierea unei întelegeri anticoncurentiale sau abuzul de pozitia dominanta este calificata drept infractiune de art. 63 Legea 21/1996.

Actele si faptele pe care legea le califica drept concurenta neloiala sunt precizate în art. 4 si 5 din Legea 11/1991.

În doctrina, actele si faptele care constituie manifestari ale condurentei neloiale se clasifica în patru categorii: confuzia, denigrarea, dezorganizarea si acapararea unei clientele prin oferirea unor avantaje.

Prin confuzie se întelege orice act prin care un comerciant foloseste o firma, emblema sau o desemnare speciala ori a unor ambalaje ede natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de un alt comerciant - art. 5 din Legea nr. 11/1991.

Dezorganizarea consta în destabilizarea activitatii comerciantului rival - art. 4 din lege.

Denigrarea presupune comunicarea sau raspândirea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau a marfii sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al activitatii al comerciantului lezat - art. 4 lit. g din lege.

Acapararea clientelei prin oferirea unor avantaje consta în încheierea unor contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unei prestatii în mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori, cu care comerciantul ar urma sa închee contracte asemanatoare art. 4 lit. d din lege.

Potrivit Legii nr.11/1991, comerciantii sunt obligati sa îsi exercite activitatea cu buna credinta si potrivit uzantelor cinstite. Încalcarea acestei obligatii atrage rasounderea civila, contraventionala ori penala în conditiile legii.

Desi legislatia adoptata pâna în prezent în acest domeniu a însemnat un pas important în vedrea desfasurarii activitatii întreprinderii în viziunea de marketing, este necesar ca în perioada urmatoare aceasta sa fie completata cu alte acte normative care sa faciliteze desfasurarea activitatii de marketing.

Fiecare tara elaboreaza legi privind controlul afacerilor straine din economia sa. Uneori legile sunt discriminatorii privind bunurile si afacerile straine, alteori este acordata o anumita reciprocitate în diferite tari; sunt si situatii în care legile sunt favorabile afacerilor straine. În general, mediul legal al unei tari referitor la comertul exterior depinde de obiectivele economice ale tarii si obligatiile si pozitia sa fata de comertul mondial.

În relatiile comerciale internationale, ca urmare a eperientei acumulate, s-au impus norme, reguli si uzante care au necesitat unificarea lor.

Uzantele cu privire la livrare au fost sistematizate si interpretate unitar de catre Camera Internationala de Comert din Paris, pentru prima data, prin Regulile INCOTERMS 1936. Aceste reguli de comert international sunt facultative pentru parteneri, dar odata convenita prin contract o anumita clauza de livrare conform INCOTERMS la produce toate ofertele economice si juridice. Desi este foarte important, ca fiecare întreprinzator sa-si însuseasca si sa stapâneasca cu multa precizie continutul si consecintele fiecarei reguli de livrare ale INCOTERMS 1990.

În acelasi context se înscrie si actiunea de standardizare si unificare a clauzelor comerciale internationale pentru diferite categorii de marfuri, actiune întreprinsa de Comisia Economica pentru Europa a Oragnizatiei Natiunilor Unite, concretizata în stabilirea unor contracte tip si conditiile generale de livrare.

În sfera relatiilor financiare internationale sunt acceptate "Regulile si Uzantele Uniforme cu privire la Creditele Documentare" si Regulile uniforme privind incasso documentar.

Un rol deosebit îl au întelegerile si acordurile care s-au reaalizat sub egida UNCTAD care a instituit Sistemul Generalizat de Preferinte Vamale GATT, ONUDI, FAO, FMI, BIRD, BERD si alte organisme internationale.

Bazata pe principiile nediscriminarii, reciprocitatii, liberalizarii si multilateralizarii schimburilor internationale. Organizatia Mondiala a Comertului are si va avea cel mai important rol în domeniul schimburilor economice.

Piata internationala a produselor de baza este reglementata prin: acordurile internationale de produse ditre tarile producatoare si cele consumatoare care stabilesc cote de export si preturi pentru marfuri; programul integrat pentru produse de baza adoptat în cadrul UNCTAD; constituirea unor organizatii internationale ale tarilor producatoare si exportatoare de produse primare cum este Organizatia Ţarilor Exportatoare de Petrol (OPEC).

Toate acestea creeaza cadrul largirii posibilitatilor de desfasurare a unei activitati de marketimg cât mai eficiente pe piata internationala.

BIBLIOGRAFIE