Localizarea cercetarilor operationale la nivel organizational(Teoria Deciziei si Cercetare Operationala)
Cresterea productivitatii si obtinerea rentabilitatii intreprinderii industriale pe termen lung, intr-un mediu dinamic si intr-o continua schimbare, depinde, intr-o mare masura de capacitatea managementului intreprinderii de a antic 20520t191u ipa schimbarea si de a adapta decizia noilor ,situatii intr-un mod planificat.
Accelerarea evolutiei tehnologice in industrie, influenteaza si comportamentul consumatorilor, care se va orienta spre noi concepte si produss, mai inovate, mai atractive si adaptate modului si ritmului lor de viata.
Utilizarea rationala a celor patru tipuri de resurse conduc la flexibilitatea organizatiei si astfel activitatea poate fi planificata in prognoze pentru a releva anumite aspecte semnificative ale viitorului.
In aceste conditii managerul trebuie sa adopte decizii, fundamentate stiintific si performant.
Decizia reprezinta solutia aleasa, din mal multe variante posibiIe cu scopul atingerii unui obiectiv prestabilit in conditii de eficienta maxima. Este actul deliberat al unui individ sau al, unui grup de oameni investiti cu puterea de a alege varianta de concepere/ realizare a unui scop.
Procesul de decizie porneste de la un anumit rezultat care trebuie sa fie obtinut ,iar decidentul trebuie ca prin prelucrarea diferitelor informatii sa aleaga cea mai buna varianta pentru atingerea acestuia .
Rezultat dorit->Obiective->Variante->Criterii->DECIZIE->Actiune->Rezultat dorit-[Control]->
Cercetare operationala alaturi de Teoria deciziei a absorbit noile dezvoltari in domeniul activitatii de management industrial si al sistemeldr economice.
Necesitatea modelarii in managementul productiei industriale rezulta din faptul ca efectuarea unor experimente asupra organizatiilor este foarte greu de realizat, dar experimente de acest fel (de exemplu modificarea parametrilor functionali) se pot face usor in conditiile folosirii unui model.
Utilizarea modelelor este impusa si de complexitatea sistemelor industriale ,care necesita existenta unei activitati desfasurata astfel incat deciiziile sa fie in concordanta cu evolutia eficienta a acestora.
Operatia de investigarea a sisternelor reale prin reprezentari conventionale se numeste modelare. Ea reprezinta multimea activitatilor care se extind de la simpla prezentare a problemei la proceduri abstracte si rationale. Ele produc in final premisele cantitative formale ale dinamicii procesului.
Modelul este o reprezentare izomorfa a realitatii ce of era o imagine intuitiva dar riguroasa in sensul structurii logice a fenomenului studiat.
Modelarea ca metoda de fundamentare a deciziilor in activitatea economica of era urmatoarele avantaje:
- reprezinta riguros fenomenele si legaturile lor la nivelul sistemului;
- permite verificarea prin analogie a teoriei cu practica;
- inlesneste descoperirea unor corelatii intre fenomene si predeterminarea performantelor firmei, necesare pentru adoptarea unor decizii rationale;
- reflecta teorii ale proceselor cuantificabile si necuantificabile;
-urmareste obtinerea uner solutii optime.
Modelarea utilizeaza un suport material fizie (de ex simulatoarele), o reprezentare grafica (de ex un grafic retea), un model abstractizat sub forma unui model matematic. Din impactul intre modelele fizice cu dispozitive logice de calcul si cele matematice au rezultat modelele de simulare.
In managementul productiei industrial se aplica toate aceste tipuri de modele de ex: modelele fizice se pot folosi pentru studiul privind planul general al firmei, modelele grafice la analiza relatiilor om - masina, modelele matematice pentru alocarea resurselor sau analiza proceselor aleatoare.
Corelatia teorie-model-realitate reprezinta un aspect logic privind corespondenta dintre teorie si model - si un aspect gnoseologic - urmarind corespondenta dintre model si realitate. Modelul intervine intre teorie si obicctul real si trebuie testat in raport cu realitatea exprimata ca obiect.
In functie de modul in care se ajunge la solutia optima exista doua directii principale de lucru:
- atingerea obiectului prin deducerea solutiei optime;
- atingerea aceluiasi obiectiv prin practici oferite de teoria deciziei;
Dedueerea solutiei se caracterizeaza prin certitudinea rezultatului obtinut pe baza unor informatii obiective si complete. Dificultatea consta in formularea problemei intr-un limbaj matematic adecvat si in volumul mare al calculelor.
Metoda a doua solicita decidentului sa estimeze consecintele posibile ale actiunilor sale pe baza unor informatii obiective, dar incomplete, introducandu-se in rezolvarea problemei elemente subiective.
Prima directie a condus la dezvoltarea unui ansamblu de discipline in cadrul CERCETARII OPERATIONALE.
A doua directie de lucru a condus la constituirea unei discipline aparte - TEORIA DECIZIEI.
|
