Esenta unei campanii negative o constituie identificarea termenilor, conceptelor, notiunilor, a punctelor slabe în general, care fac rau adversarului. E indicat sa fie luate doar puncte care pot fi folosite. Reactia umana este fundamentala într-o campanie negativa.
Acest tip de campanie nu se adreseaza niciodata "nucleului dur" de votanti ai unui partid, deoarece acesta va vota cu el indiferent de ceea ce se întâmpla în campania electorala. Campania negativa se adreseaza nehotarâtilor si electoratului fluid, pe care partidul si l-a atras de curând. Avantajul este ca ea va îndeparta voturile adversarului. Riscul unei astfel de campanii îl reprezinta faptul ca îndepartarea voturilor adversarului nu înseamna obligatoriu atragerea voturilor catre cel care face campania negativa. Acest lucru ar fi posibil doar atunci când exista numai doi candidati în competitie.
O campanie negativa asumata atrage asupra celui care o sustine o reactie negativa din partea electoratului, nefiind considerata fair-play.
Motivul principal pentru sustinerea unei astfel de campanii este unul psihologic. Scopul final al unei campanii negativ îl reprezinta atacarea timingului. Campania negativa îl enerveaza pe adversar. Acesta simte nevoia unei reactii si în felul acesta se pot obtine doua avantaje:
a) & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; devierea contracandidatului de la discursul initial;
b) & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; popularizarea prin intermediul sau a atacului.
Într-o campanie electorala este foarte importanta stapânirea de sine. Cine da dovada de iritare, cine încearca sa se dezvinovateasca si raspunde atacurilor pierde puncte si timp. O campanie negativa mizeaza si pe faptul ca lânga candidat exista familia si prietenii. În cazul în care candidatul nu reactioneaza la un atac, e posibil ca familia sa reactioneze si sa faca, astfel, presiuni asupra sa determinându-l sa greseasca reactionând. Presiunea care se instaleaza în jurul candidatului este foarte importanta. Este esentiala enervarea contracandidatului si nu a echipei sale. Între candidat si echipa sa trebuie sa existe maxima încredere. În momentul în care acesta simte ca echipa "nu-l apara" risca sa faca greseli: ori gândeste singur, ori schimba echipa. De aceea, se urmareste adesea ruperea încrederii dintre candidat si echipa sa.
Al doilea motiv pentru care se fac campaniile negative îl reprezinta posibilitatea ramânerii în atentia publicului pe o perioada mai îndelungata. O campanie negativa este întemeiata întotdeauna pe bârfa, nu pe doctrine. Ea e facuta, speculându-se subiecte de genul: amante, afaceri murdare, coruptie, lucruri care tin de lumea interlopa. Acestea pot deveni subiecte de bârfa, ele se pot povesti usor si genereaza mereu alte povesti. E necesar sa se povesteasca mult, iar acest lucru se poate întâmpla doar pe marginea unor anumite subiecte. În momentul în care un candidat afla ca se bârfeste pe seama lui, se vede pus în fata obligatiei de a rezolva problema, deviind astfel de la parcursul pe care si-l propusese initial.
Al treilea motiv pentru care se fac campaniile negative îl reprezinta posibilitatea reducerii credibilitatii adversarului. Sunt atacate moralitatea candidatului, profesionalismul sau, chiar dreptul sau de a vorbi. Se induce ideea ca el vorbeste, dar, de fapt, nu are acest drept.
Aceste "ansambluri" se fac cu scopul de macina posibilitatea adversarului de a rezista. Este ca un fel de "artilerie" care pregateste aparitia "infanteriei". Cine porneste la timp artileria, adica înaintea celuilalt, nu-i mai lasa acestuia timp sa atace, ci doar sa se apere. În felul acesta se pot câstiga puncte pe un anumit teren.
Teoretic, exista o tehnica prin care sunt ignorate campaniile negative. Însa în practica acest lucru nu este posibil. Sunt momente când e util sa nu se riposteze. În cazul în care adversarul nu mai are pregatita o continuare a atacului, neripostând conflictul se încheie de la sine.
Când se fac campaniile negative, trebuie avut în vedere ca subiectul sa intereseze majoritatea populatiei. Se "arunca" o singura idee, care sa "patrunda pâna în maduva, sa iasa aschii". Spre deosebire de campania pozitiva in care pot exista 2-3 idei, în cea negativa se foloseste o singura idee.
Campania negativa se face pe doua directii:
a. & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; stârnirea oprobiului public;
b. & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; posibilitatea de a face bancuri, de a ironiza.
Ele contribuie la cresterea neîncrederii opiniei publice în întrega clasa politica româneasca. (exemple: Academia Catavencu, Chestiunea Zilei).
Un exemplu clasic al unei astfel de campanii este afirmatia conform careia campania electorala a lui Ion Iliescu din 1996 a costat o suma echivalenta cu cea a câtorva sute de pensii. Evaluarea în astfel de termeni a campaniei a atras atât oprobiul public cât si remarci caustice din partea presei. Posibilitatea "scufundarii în ridicol" a contracandidatului, reducerea omului politic la nimic este unul dintre rezultatele pe care le urmareste o campanie negativa. România are obsesia ierarhiilor. Anularea acestor forte se face prin apelul la ridicol. România accepta ierarhiile, dar nu le doreste. Astfel, atunci când omul politic "ajunge un nimeni", înceteaza sa mai fie respectat.
A patra componenta a unei campanii negative este dorinta de razbunare. Exista riscul, evident, ca în cazul atacului direct sa se piarda puncte.
Pe lânga campaniile negative asumate exista si campanii negative anonime.
Ele pot fi:
a) împotriva adversarului;
b) împotriva propriului candidat;
c) împotriva altcuiva.
Când se fac campanii împotriva propriului candidat, se publica lucruri atât de odioase, încât se obtine doar o reactie de dezgust si de neîncredere fata de adversarii banuiti de a fi pus la cale acele dezvaluiri. Atunci când se foloseste o campanie de autoatac, este bine ca clientul politic sa nu fie informat despre asta. De ea trebuie sa stie doar cineva mai mic în ierarhie decât el. În felul acesta, reactiile candidatului sunt mai credibile. Trebuie pastrat "un as în mâneca", o stategie de rezerva pentru calmarea candidatului. Altfel, în cazul în care candidatul îsi schimba brusc atitudinea, intervine spaima, iar aceasta genereaza sentimentul ca acel candidat nu mai trebuie votat. Exista si riscul ca o campanie negativa de autoatac sa fie speculata de catre adversari.
În România, atacul la adresa parintilor este considerat odios si are efecte inverse. În loc sa provoace indignare, el stârneste simpatie fata de cel incriminat. Nu sunt acceptate solutiile radicale si injuriile directe. Subiectele trebuie alese cu grija, pentru ca "mersul prea departe", desi necesar, poate fi riscant. Exista o masura a bunului simt la români, care nu trebuie depasita.
Principalul eveniment din campanie este confruntarea "fata în fata" dintre candidati. Perspectiva acestei lupte îi determina pe candidati sa se asalteze unii pe altii cu spoturi negative, în care se acuza reciproc. În fond, candidatii ataca de teama; de teama ca celalalt va lovi primul, de teama ca el însusi va parea slab daca nu reactioneaza în forta. În campanie, cea mai buna aparare este atacul puternic, iar advertisingul negativ este cel mai eficient mod de a neutraliza atacurile adversarilor.
Mai mult, candidatii ataca pentru a extinde scopul conflictului politic, pentru a atrage grupurile de interese si mass-media în lupta. Campaniile electorale sunt un spectacol de tipul luptelor cu mare miza. Cu cât este mai intens conflictul, cu atât mai multi oameni sunt atrasi de el. Deosebirea fata de meciurile de box profesionist este ca la box lucrurile sunt mai ordonate. În campanie, nu exista corzi care sa împiedice publicul sa intre în lupta, la rândul sau. Cu cât un candidat ataca mai mult, cu atât el creeaza stiri.
Cu cât este conflictul mai amplu, cu atât se vorbeste mai mult despre conflict, ceea ce îi determina pe suporterii candidatului sa se alature luptei. Corporatiile, asociatiile profesionale, sindicatele, alte organizatii pot câstiga imens de pe urma rezultatelor alegerilor, daca se implica în lupta, si tocmai de aceea nu ramân pe margine.
Mass media este mai putin partizana, dar are un efect la fel de important asupra stilului campaniei electorale. Jurnalistii relateaza despre campanie cu verva comentatorilor sportivi care transmit o lupta pentru un titlu national. Misiunea lor este, pâna la urma, vânzarea ziarelor si atragerea publicului, iar alegerile ofera material în cantitati considerabile: greselile si slabiciunile candidatilor, miscarile opiniei publice, conflictele care marcheaza dezbaterea publica.
Spoturile de campanie, în special cele negative, sunt ideale pentru crearea de stiri de impact. Ele ofera unui story bun, imaginea si sunetul potriviteS. Nimic nu atrage atentia publicului mai bine decât perspectiva scandalului politic. Astfel de povesti stârnesc interesul, dar sunt un fel de amuzament. Ele nu consolideaza deloc încrederea în sistemul politic.
Advertisingul negativ nu poate descuraja electorii unui candidat care este atacat. De aceea, descurajarea electoratului instabil al adversarului nu poate fi un obiectiv în utilizarea campaniei negative.
În acelasi timp, advertisingul negativ nu dezorienteaza
publicul în legatura cu ambii candidati, asa cum
s-ar putea crede. Faptul ca un candidat a apelat la
În sfârsit,
Într-o campanie negativa sunt esentiale doua lucruri:
a) securitatea informatiei;
b) securitatea tehnicilor de declansare.
Cea mai simpla metoda este exprimarea mâhnirii candidatului fata de atacul asupra lui. O atitudine vehementa a acestuia nu este de nici un folos. Dezmintirea e mult mai putin ascultata decât afirmarea. Aceasta atitudine este cea mai potrivita în cazul unui atac de joasa speta.
În alte cazuri pot fi folosite "cartea asumarii" si "cartea complicizarii". Se merge pe complicitatea publicului: "cine n-a pacatuit, sa ridice piatra". Nu se afirma direct vinovatia, ci se merge oe ideea ca: "dar cine n-a gresit si în fond si la urma urmei, de ce sa fie importanta aceasta chestiune, când exista altele cu mult mai importante?".
O alta metoda este de a raspunde la atac cu o acuza mai grava. Confruntarea directa, fata în fata a candidatilor este de dorit atunci când candidatul este "curat".
Statisticile arata ca dupa cinci zile de la difuzarea unei emisiuni se mai retin doar tonul discutiilor si senzatiile din timpul acesteia: daca s-au certat, daca s-au înteles, daca au fost agresivi etc. Nimeni nu face corelatii, analize. De aceea, este bine sa îl ducem pe candidat doar în emisiuni în care jurnalistul este de acord cu el. Singura data când omul politic poate câstiga este când se lupta cu un alt om politic, nu cu jurnalistii, nu cu publicul.
Într-o confruntare dintre un om politic si un jurnalist de cele mai multe ori pierde omul politic. Acesta are niste limite între care se poate exprima, are de aparat procente. Jurnalistul nu are nimic de aparat si are avantajul exprimarii libere, considerându-se ca punctul sau de vedere este cel al cetateanului de rând. Emisiunile în direct cu public trebuie evitate. Ele pot fi foarte periculoase pentru candidat datorita întrebarilor imprevizibile.
Atacurile pot fi:
a) frontale: afirmatii în spoturi. Se raspunde prin imagini secundare;
b) prin iluzie, sugestie (simboluri). si la acestea trebuie reactii pregatite.
Câteva reguli pentru campaniile negative:
Posibilitati de reactie la atacuri, în campanie:
- & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; raspunsul la acuzatii, prin schimbarea temei de discutie;
- & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; contraatacul pe aceeasi tema sau pe o alta problema, de un interes superior pentru electorat;
- & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; subminarea credibilitatii adversarului;
- & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; evitarea întrebarilor frontale;
- & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; raspunsul cu imagini secundare la atacurile frontale din spoturi;
- & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; reactii punctuale pregatite dinainte la atacuri prin sugestii, iluzii.
Se construiesc variante pozitive de rezerva, pentru a preveni efectele unor atacuri asupra campaniei pozitive.Se realizeaza mesaje de rezerva.
De asemenea, se pregatesc mesaje false pentru "piata", nu mult diferite de mesajul principal. Scopul este acela de a deturna atacurile principale.
Ca varianta de campanie negativa indirecta, se poate identifica un "candidat câine" prieten, pentru a-l ataca fara limite pe adversar.
Important: responsabilitatea, în echipa de campanie, trebuie împartita, deoarece:
- & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp;
pe de o parte, se
realizeaza
- & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; & 535p159f nbsp; pe de alta parte, se supervizeaza campaniile celorlalti si se dau raspunsuri, în afara mesajului pozitiv.
|
