Metode de scalare

METODE DE SCALARE

1. Metoda diferentialei semantice

Se caracterizeaza prin folosirea de atribute bipolare (extreme), de genul: favorabil-nefavorabil; ieftin-scump; placut-neplacut; atractiv-neatractiv; cunoscut-necunoscut; mare-mic etc. Atributele sunt stabilite de cercetator, in functie de obiectul analizat.

Subiectii trebuie sa-si exprime aprecierea fata 535d34f de un numar de atribute referitoare la obiectul analizat pe o scala de forma:

Diferentiala semantica are de regula un numar impar de trepte (de obicei 3 sau 5), fiind utila mai ales in masurarea imaginii si in compararea imaginilor unor obiecte concurente.

Se determina scorul (punctajul mediu) pentru fiecare atribut si scorul global (ca medie a scorurilor atributelor). Imaginea obiectului va fi reflectata de scorul global.

2. Metoda lui Stapel

Metoda lui Stapel este o varianta a diferentialei semantice, fiind, de asemenea, extrem de utila in masurarea imaginii si in compararea imaginilor unor obiecte concurente.

Fata de diferentiala semantica, are 10 trepte fixe (notate de la +5 la –5, valoarea 0 lipsind), fara a fi prezentate explicit extremele scalei. Atributul analizat este plasat in mijlocul scalei, iar subiectii isi exprima aprecierea prin alegerea uneia dintre cele 10 variante de raspuns.

Ca si in cazul diferentialei semantice, se determina scorul (punctajul mediu) pentru fiecare atribut si scorul global (ca medie a scorurilor atributelor).

3. Metoda lui Likert

Este specifica studierii atitudinilor. Consta intr-un set de enunturi referitoare la atribute ale obiectului studiat, enunturi evaluate pe scala fixa de forma:

Enunturile sunt elaborate de cercetator si trebuie sa fie relevante.

4.Metoda Fishbein-Rosenberg

Este specifica masurarii atitudinilor,  avand la baza modelele realizate separat de Fishbein si Rosenberg.

Atitudinea fata de un obiect este reflectata de un punctaj dat de suma produselor dintre coeficientii de importanta ai atributelor si notele acordate atributelor obiectului, stiind ca individul “k” face evaluarea obiectului “j” dupa “i” atribute ( i=; j=; k=).

, unde:

P_jk = punctajul fata de obiectul j al individului k (punctaj ce reflecta atitudinea);

W_ik = coeficient de importanta a atributului i pentru individul k (suma coeficientilor de importanta fiind 1); W_ik are valori intre 0 si 1.

O_ij = nota dupa atributul i pentru obiectul j (are valori intre 0 si 1).

Coeficientii de importanta ai atributelor si notele acordate atributelor obiectului sunt stabiliti pe baza raspunsurilor obtinute pe esantion, ceea ce implica doua intrebari distincte.

Pentru un individ, rezulta formula “prescurtata”:

.

Ceea ce merita remarcat la aceasta metoda este faptul ca ia in calcul importanta atributelor, importanta care poate sa difere de la un criteriu la altul.