4.2 Optimizarea structurii productiei marfa totale ca posibilitate de crestere a rentabilitatii
Orice întreprindere în economia de piata trebuie sa depuna eforturi sustinute pentru obtinerea unei rentabilitati competitive. Trebuie sa se aiba în vedere atât rentabilitatea tuturor produselor 13413g624n si a structurilor organizatorice cât si cresterea într-un ritm mai intens a rentabilitatii pentru fiecare produs marfa pâna la atingerea nivelului de competitivitate cerut de piata concurentiala.
Pentru realizarea acestor obiective, întreprinderile nu au decât o singura solutie: sa-si mobilizeze întregul complex de rezerve interne de care dispun (umane, financiare, tehnico-materiale si financiare) si sa la dirijeze, în proportii bine stabilite, pe linia factorilor mentionati anterior care actioneaza asupra rentabilitatii productiei marfa totale.
Pentru aceasta sunt necesare actiuni competente si masuri adecvate menite sa contribuie la:
structura productiei marfa totale se va optimiza astfel încât pe aceasta baza, sa se poata contribui sau chiar sa se poata obtine maximizarea profitului brut si a ratei rentabilitatii brute, realizându-se astfel competitivitatea inevitabila economiei de piata;
intensificarea pe cât de mult posibil a cresterii cantitatii productiei marfa pe produs (însa în mod diferentiat, potrivit cererii de pe piata si a celor mai convenabile preturi de vânzare), mai ales pe baza sporirii importante a productiilor medii precum si a calitatii produselor, dar si pe baza rationalizarii livrarilor între structurile organizatorice de productie ale întreprinderii, consumurile interne productive ale acestor subunitati, si a stocurilor de produse finite de la sfârsitul anului, precum si a reducerii (sau chiar lichidarii, unde este posibil a pierderilor de productie si scazamintelor);
obtinerea celui mai avantajos pret mediu de vânzare pe unitatea de produs (exclusiv T.V.A.), atât pe baza optimizarii structurii productiei marfa pe subunitati de productie, pe parteneri de afaceri, pe perioade de obtinere si de livrare, cât si pe baza cresterii calitatii produselor si a obtinerii unor facilitati si stimulente speciale de la forurile statale care raspund de strategia dezvoltarii si modernizarii industriei;
micsorarea pe cât posibil a costului unitar (mai ales la produsele cu rentabilitate mai redusa sau temporar nerentabile) - ca factor în general hotarâtor al cresterii rentabilitatii produselor, atât pe baza unei sporiri mult mai intense al volumului fizic al productiei marfa, cât si pe baza rationalizarii cheltuielilor de productie, dar corelatia de eficienta a acestui indicator trebuie respectata cu desavârsire.
Pentru formularea unei aprecieri corecte a activitatii întreprinderii prin prisma actiunii structurii asupra profitului brut si a ratei rentabilitatii brute, trebuie sa se tina seama de faptul ca variatia structurii productiei marfa totale este provocata de neuniformitatea variatiei volumului fizic al productiei marfa pe fiecare produs, iar aceasta neuniformitate la rândul ei este generata de o serie de cauze concrete legate de însesi elementele componente ale volumului fizic al productiei marfa pe fiecare produs - respectiv de stocurile de produse finite, de productia obtinuta, de consumul intern productiv al structurilor organizatorice de productie (inclusiv livrarile între aceste structuri), de scazamintele si pierderile de productie, de calitatea productiei.
În conditiile unui an normal, modificarile intervenite în structura productiei marfa totale (fata de anul luat ca baza de comparatie sau fata de prevederile din anul raportat) pot fi considerate ca "oportune" din punct de vedere economico-financiar numai atunci când:
au fost îndeplinite obligatiile contractuale de livrare a productiei marfa (în expresie naturala si STAS) pe fiecare produs;
eventualele depasiri ale obligatiilor contractuale de livrare a productiei marfa sa fi avut loc mai ales la produsele cele mai avantajoase ca pret si, bineînteles, solicitate cu prioritate pe piata interna si externa;
au determinat o crestere însemnata a rentabilitatii brute aferente productiei marfa totale si implicit o serie de consecinte economico-financiare pozitive care decurg din cresterea rentabilitatii activitatii productive.
|
