INTRODUCERE

"Traim în imperiul informatiei, într-o lume a competitiei, unde adevarata 'avere' se masoara în cantitatea si calitatea informatiei detinute la un momet dat. Ea prevaleaza adeseori potentialul economic, tehnologic sau militar."[1]

De aici decurge impoartanta contabilitatii, care este un sistem informational pentru comunicarea elementelor utile în procesul decizional.

Contabilitatea furnizeaza un serviciu vital, oferind decidentilor informatiile de care au nevoie pentru a face alegeri rationale între diferite moduri de utilizare a resurselor. Activitatile economice sunt observate, se culeg datele, se stocheaza si apoi se prelucreaza, în final rezultând rapoartele destinate managementului sau utilizatorilor externi. Sistemul contabil este deci o legatura între activitatea firmei si decidenti.[2]

Evolutia contabilitatii poate fi urmarita de-a lungul istoriei umanitatii, începând cu tablitele de lut ale anticilor, pâna la parintele contabilitatii în partida dubla Luca Pacioli continuând cu grupurile de societati din a doua jumatate a secolului XIX, pâna la cele mai recente norme legale în domeniu.

Cu toate acestea, doua elemente au ramas neschimbate: contabilitatea înca se limiteaza la prelucrarea datelor istorice si trateaza firme ca fiind o entitate închisa, concentrându-se doar pe informatiile din interior.[3]

Aceasta este si una din cauzele pentru care în abordarea manageriala a conducerii multor afaceri de la noi din tara, se remarca o atitudine marginala fata de departamentul financiar - contabil. Acesta este vazut ca un departament administrativ, consumator de resurse, care are menirea de a reliza raportarile catre diversele categorii de utilizatori, de a gestiona impozitele si trezoreria si de a face periodic verificari a activitatilor desfasurate. Aceasta pozitie marginala a departamentului financiar - contabil persista înca în întreprinderile în care înca se pastreaza stilul de conducere de dinainte de 1990.

Rolul contabililor si al informatiilor furnizate de ei ar trebui sa fie unul central în conducerea firmelor. Acest lucru este posibil în prezent, datorita informatizarii operatiunilor care înainte erau realizate manual. Astfel, contabilii au mai mult timp la dispozitie pentru a se implica în activitatile de management.

Contabilii nu ar mai trebui sa se limiteze doar la tehnica înregistrarilor si prelucrarilor contabile, ci sa sustina cu know - how - ul lor, conducerea strategica a firmei. Informatiile furnizate de contabili prin contabilitatea de gestiune si prin situatiile financiare anuale (produsul contabilitatii financiare) sunt indispensabile procesului decizional.

Deci, departamentul financiar contabil, nu are un rol pasiv în procesul de creare a plusvalorii.[4] Desi nu este creator direct de valoare adaugata, el are un rol activ în modul de utilizare a factorilor de productie, în alegerea politicilor fiscale, alegerea metodelor de amortizare a imobilizarilor si de evaluare a elementelor patrimoniale. De asemenea, prin rapoartele generate, contribuie la cresterea performantelor managementului, si la imaginea firmei în viziunea utilizatorilor externi de informatie contabila.

Prin lucrarea de fata voi încerca sa arat aspectele teoretice cu privire la situatiile financiare anuale, precum si importanta informatiilor furnizate de ele în procesul decizional.

capitolul 1

PREZENTAREA s.c. mobila arad s.a.

ISTORICUL SOCIETĂŢII

Societatea analizata este S.C. Mobila Arad S.A. cu numarul de înregistrare la Registrul Comertului J33/11/1991 si codul fiscal RO739926. Forma juridica de organizare este societate pe actiuni. Societatea are sediul social în localitatea Arad, strada Aurel Vlaicu,nr. 125-129, jud. Arad.

S.C. Mobila Arad S.A. , fosta Întreprindere de Prelucrare a Lemnului a luat fiinta în anul 1962 cu o sectie organizata pe 9 sectoare de productie cu o capacitate de 10.000 garnituri etalon (camere de zi) pe an. În anul 1967 a intrat în functiune o a doua sectie care a ridicat capacitatea unitatii la 20.000 garnituri pe an.

În baza H.G. nr. 1200/1990, unitatea s-a reorganizat sub forma de societate pe actiuni, schimbându-si totodata numele din I.P.L. în S.C. Mobila Arad S.A. Societatea s-a privatizat prin metoda MEBO, având ca actionar principal PAS Mobila Arad S.A.

Capitalul social al societatii este de 15.156.642 RON, constituit din 5.052.214 actiuni cu o valoare nominala de 3 lei pe actiune. Actiunile sunt nominative, de valori egale, emise în forma dematerializata, si sunt tranzactionate pe piata secundara publica de valori mobilliare RASDAQ. Depozitarul actiunilor este Societatea Nationala de Compensare, Decontare si Depozitare pentru Valori Mobiliare, iar registrul de actiuni al societatii este tinut de Registrul Român al Actionariatului, societate de registru independenta care tine evidenta actiunilor în forma electronica.[5]

Structura actionariatului este urmatoarea:

Concurenta

Societatea are ca principali concurenti fabrici de mobila din tara cât si din strainatate. În acest sens, gama larga de produse oferite suf 919n1310j era modificari permanente în functie de cerintele pietei externe.

Principalii concurenti sunt:

o       Mobex Tg. Mures

o       Samobil Satu Mare

o       Euromobila Timisoara

o       Mobilia Sibiu

o       Alprom Pitesti

1.2. OBIECTUL DE ACTIVITATE

În conformitate cu statutul de functionare, scopul unitatii este producerea si comercializarea mobilei si a altor articole din lemn. La articolul 6 din statut se precizeaza ca obiectul de activitate al societatii este:

o       producerea de mobila si alte articole din lemn;

o       lucrari privind întretinerea si repararea utilajelor;

o       confectionarea si reconditionarea pieselor de schimb pentru consumul propriu si terti;

o       prestarea de servicii în domeniul sau de activitate.[6]

În anul 1991, s-a modificat statutul societatii completându-se obiectul de activitate cu "efectuarea de operatiuni de export-import".

1.3. FUNCŢIILE ÎNTREPRINDERII

Functiile întreprinderii sunt:

Functia de productie;

Functia de comercializare;

Functia financiar-contabila;

Functia de personal;

Functia de cercetare - dezvoltare.

1. Functia de productie

Aceasta functie poate fi definita ca ansamblul proceselor de munca din cadrul întreprinderii prin care se transforma materia prima în produse finite, semifabricate si servicii si se creeaza conditiile tehnico - materiale si organizatorice necesare desfasurarii fabricatiei în bune conditii.[7]

Functia de productie are cinci activitati principale:

a) Programarea, lansarea si urmarirea productiei: se determina numarul de piese de mobilier ce trebuie realizate, pe locuri de munca, cu respectarea anumitor conditii de calitate; se determina numarul de ore de munca umana si cantitatile de materiale necesare; aceste informatii se comunica executantilor si apoi se verifica respectarea acestor termene.

Numarul de piese de mobilier ce trebuie fabricate se determina pe fiecare comanda în parte. Biroul de proiectare se ocupa cu realizarea prototipurilor pe baza cerintelor clientilor si calculeaza cantitativ materia prima, materialele necesare si orele de munca necesare realizarii fiecarei comenzi. Pe baza acestor informatii se face antecalculatia, prin care se estimeaza costul unei comenzi. Cunoscând costurile aproximative, se determina pretul cu care se începe negocierea cu clientul. Dupa lansarea comenzilor, cheltuielile sunt repartizate pe fiecare comanda în parte si se urmareste pastrarea nivelului cheltuielilor sub nivelul estimat.

b) Fabricatia: executarea productiei programate din materia prima, conform cerintelor de calitate, de cantitate si termenelor stabilite anterior.

Principalele operatii tehnologice sunt:

o       croit si dimensionat panouri din PAL, placaj, panel, PFL;

o       executat uluc si îmbordurat panouri în vederea cresterii rezistentei panoului;

o       presat furnir si panouri în prese hidraulice;

o       dimensionat, gaurit, si profilat canturi;

o       executat profile pe suprafata tablilor din lemn masiv;

o       slefuit panouri furniruite pe masini de slefuit cu banda orizontala;

o       baituit, turnat, pulverizat si slefuit lac;

o       montarea ansamblelor si subansamblelor în produsul finit.

În procesul de productie se foloseste cooperarea dintre cele doua sectii, fiind create astfel conditiile pentru mecanizarea si automatizarea procesului de prelucrare a meterialului lemnos si diversificarea sortimentelor de mobilier.

Activitatea de productie cuprinde faze si operatii tehnologice de baza care fac ca materia prima (lemnul) sa fie dimensionat, profilat, finisat si ornamentat astfel încît sa poata fi inclus în produsul finit (mobila).

Prin prelucrarea materialului lemnos se obtin repere care, asamblate formeaza ansamble si subansamble din care se formeaza produsul finit. Atât reperele cât si ansamblele si subansamblele necesita prelucrari multiple cum ar fi: gauriri, profilari, baituiri precum si operatii de finisare (slefuire si pulverizare).

Toate aceste operatii se executa organizat pe linii si masini automate sau semiautomate. Tehnologiile folosite sunt competitive cu cele practicate pe plan mondial si au fost îmbunatatite prin folosirea unor linii tehnologice cu asistare pe calculator.

c) Controlul tehnic de calitate: este reprezentat de activitatile prin care se compara caracteristicile calitative ale produselor executate, cu standardele si normele de calitate, asigurându-se pe aceasta baza remedierea eventualelor erori.

d) Întretinerea si repararea: reprezinta procesele de munca din cadrul întreprinderii menite sa asigure mentinerea echipamentelor de productie si a celorlalte dotari în stare de functionare normala, prin preîntâmpinarea si eliminarea efectelor uzurii fizice si morale (întretinerea utilajelor, întretinerea si ascutirea sculelor taietoare).

e Productia auxiliara: este reprezentata de activitatile prin care se asigura, din surse interne ale întreprinderii, aburul, o parte din apa necesara, confectionarea unor piese de schimb, uscarea artificiala a lemnului în camere de uscare special amenajate.

		RETUs sI FINISAJ

Fig. 1: Principalele operatiuni tehnologice efectuate la S.C. Mobila Arad S.A.

2.Functia de comercializare

Functia comerciala încorporeaza ansamblul proceselor de cunoastere a cererii si ofertei pietei, de procurare a materiilor prime, materialelor si echipamentelor de productie necesare desfasurarii productiei firmei si de vânzare a produselor si semifabricatelor acesteia.

În cadrul functiei comerciale deosebim trei activitati principale:

a) Aprovizionarea;

b)      Marketingul;

c)      Vânzarea;

a) Aprovizionarea:

Activitatea de aprovizionare a firmei reuneste atributiile prin care se asigura procurarea materiilor prime, materialelor, echipamentelor de productie si a altor factori necesari realizarii obiectivelor societatii comerciale.

Atributii de aprovizionare:

o       stabilirea necesarului de aprovizionare a firmei;

o       corelarea cantitatilor de materii prime si materiale necesare realizarii comenzilor cu programele de aprovizionare negociate cu furnizorii;

o       încheierea de contracte cu furnizorii;

o       emiterea de comenzi la furnizori;

o       urmarirea îndeplinirii conditiilor contractuale;

o       adoptarea de masuri pentru evitarea formarii de stocuri prea mari si preîntâmpinarea ruperilor de stoc;

o       depozitarea materiilor prime si materialelor.

b) Marketingul:

Activitatea de marketing cuprinde activitatile prin care se asigura studierea pietei, cunoasterea necesitatilor si comportamentului consumatorilor, în vederea stabilirii celor mai adecvate modalitati de orientare a productiei si de crestere a volumului vânzarilor.

Atributii de marketing:

o       prospectarea pietei;

o       realizarea de materiale publicitare;

o       propunerea de modalitati de accelerare si amplificare a vânzarilor.

În prezent, S.C. Mobila Arad S.A. nu are un compartiment specializat de marketing, activitatile de promovare fiind realizate într-un mod amatoricesc de Biroul Import - Export.

c) Vânzarea:

Activitatea de vânzare reuneste ansamblul atributiilor prin care se asigura trecerea produselor din sfera productiei în sfera circulatiei.[8]

Atributii:

o       elaborarea planului de livrari a mobilierului catre clienti;

o       încheierea contractelor cu clientii;

o       livrarea mobilierului catre clienti;

Sistemul de distributie: produsele sunt distribuite pe pietele externe prin comisionari, precum si direct. Comisioanele platite pentru serviciile efectuate sunt cuprinse între 2-3 % din valoarea exporturilor. Pe viitor se urmareste încheierea de contracte directe cu partenerii externi renuntându-se la serviciile comisionarilor.

3.Functia financiar - contabila

Cuprinde ansamblul activitatilor prin care se asigura resursele financiare necesare atingerii obiectivelor, precum si evidenta valorica a miscarii întregului sau patrimoniu.

Activitati principale:

a) Activitatea financiara: cuprinde procesele prin care se determina si se obtin resursele financiare necesare atingerii obiectivelor întreprinderii.

Atributii ale activitatii financiare:

o       elaborarea strategiei si politicii de finantare;

o       elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli;

o       solicitarea de credite de la banci;

o       efectuarea de analize financiare;

o       stabilirea preturilor si tarifelor;

o       stabilirea datoriilor bugetare.

b) Contabilitatea: reprezinta activitatile prin care se înregistreaza si se evidentiaza valoric resursele materiale si financiare ale agentului economic.

S.C. Mobila Arad S.A. organizeaza si tine contabilitatea în conformitate cu Legea Contabilitatii nr.82/1991: în compartiment distinct, condus de catre directorul economic (fost contabil sef), acesta având studii economice superioare.

Directorul economic are în subordine Biroul Contabilitate, Biroul Salarizare, Biroul Financiar si Oficiul de Calcul.

Directorul economic raspunde, împreuna cu personalul din subordine din cadrul Biroului Contabilitate, de tinerea contabilitatii potrivit legii:

o       contabilitatea mijloacelor fixe se tine pe categorii si pe fiecare mijloc fix în parte, acestea fiind evidentiate în cadrul Registrului Inventar; metoda de amortizare folosita fiind amortizarea liniara;

o       contabilitatea stocurilor se tine cantitativ (la magazie) si cantitativ-valoric (la contabilitate) în baza documentelor primite de la Sectiile de Productie, de la Biroul Aprovizionare, Biroul Desfacere: proces verbal de receptie, nota de intrare receptie, aviz de însotire a marfii etc.

o       contabilitatea clientilor si furnizorilor, a celorlalte creante si obligatii se tine pe categorii, precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica în parte în baza facturilor emise sau primite, în baza efectelor de comert utilizate, în baza extrasului de cont primit de la banca etc.

o       contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura lor, pe baza documentelor primite de la celelalte compartimente precum: fisa limita de consum si bon de consum pentru cheltuieli materiale, fisa mijlocului fix pentru amortizare, ordin de deplasare pentru cheltuieli cu deplasari si diurne, state de salarii si liste de avans pentru cheltuielile salariale etc.

o       contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, dupa natura lor pe baza unor documente precum: nota de predare pentru obtinere de produse finite, facturi pentru înregistrarea veniturilor din vânzari etc.

Notele contabile se fac în cadrul Biroului Contabilitate pe baza documentelor sosite de la celelalte compartimente:

o       Biroul Aprovizionare: factura furnizor, aviz, NIR..pentru intrari de materii prime si materiale;

o       Sectii de productie: fisa limita, bon consum..pentru consum de materii prime si materiale;

o       Sectii de productie: nota de predare..pentru obtinere de produse finite

o       Biroul financiar: cec, ordin de plata, bilet la ordin, extras de cont..pentru înregistrarea platilor si încasarilor;

o       Biroul Desfacere: aviz de însotire a marfii, factura client..pentru livrari de marfuri sau produse

o       Biroul Salarizare: ordin de deplasare, state de plata, liste de avans..pentru înregistrarea cheltuielilor cu personalul;

Compartimentul financiar - contabil ofera conducerii întreprinderii informatii importante cu privire la performantele societatii prin intermediul calculatiei costurilor efectuata de Oficiul de Calcul, prin balanta conturilor contabilitatii de gestiune si prin Situatiile Financiare Anuale.

Biroul Salarizare primeste datele necesare pentru calculul remuneratiei angajatilor de la Biroul Resurse Umane (contractul colectiv si individual de munca, situatia deducerilor personale de baza si a deducerilor suplimentare) si de la Sectiile de productie (bonul de lucru). Pontajul se face orar si pe baza normei de timp se determina realizarile fiecarui salariat la un randament de 100%. La sfârsitul fiecarei zile, angajatii îsi trec realizarile într-un caiet pe coduri de operatiuni. Pe baza acestui caiet se întocmesc bonurile de lucru cu realizarile efective ale salariatilor în luna. Comparând realizarile la randament de 100% cu realizarile efective se determina indicele de realizare în baza caruia se determina salariul real.

Pe data de 15 a fiecarei luni, se face lista de avans care este dusa de casierul platitor la sectii si salariatii o semneaza în momentul încasarii avansului. Asemanator se întâmpla si la lichidare.

Biroul Financiar este cel care efectueaza controlul financiar preventiv. Astfel, înainte de a se face plata salariilor, listele de avans, statele de plata, ordinele de deplasare, cecuri, ordine de plata si toate celelalte documente ce presupun plati trebuie mai întâi vizate de Biroul Financiar. Pe baza centralizatoarelor listelor de avans si a statelor de plata, Biroul Financiar calculeaza obligatiile fiscale asimilate salariilor.

c) Controlul financiar preventiv si controlul financiar de gestiune: reprezinta procesele prin care se verifica respectarea normelor legale cu privire la existenta, integritatea, utilizarea si pastrarea valorii materiale si banesti cu care firma este dotata.

Controlul financiar preventiv are drept scop preîntâmpinarea unor fenomene negative, utilizarea cât mai eficienta a resurselor, întarirea ordinii si disciplinei în administrarea patrimoniului si cresterea gradului de raspundere a celor ce adopta decizii economico - financiare privind angajarea si efectuarea cheltuielilor în cadrul unitatilor patrimoniale.[9]

Controlul gestionar vizeaza administrarea corecta a patrimoniului societatii si se exercita, de regula, o singura data pe an, vizând toate operatiunile ce au avut loc de la precedenta verificare.

4.Functia de personal

Ansamblul proceselor din cadrul societatii comerciale prin care se asigura resursele umane necesare, precum si utilizarea, dezvoltarea si motivarea acestora.

Activitati:

o       previzionarea necesarului de personal;

o       orientarea si formarea profesionala a personalului;

o       selectionarea personalului;

o       încadrarea personalului si evidenta salariatilor;

o       motivarea personalului;

o       perfectionarea personalului;

o       evaluarea si promovarea;

o       protectia salariatilor (protectia muncii si protectia sociala).

5.Functia de cercetare - dezvoltare

Prin functia de cercetare - dezvoltare se desemneaza ansamblul activitatilor desfasurate în întreprindere prin care se concepe si se implementeaza progresul stiintifico - tehnic.

Activitatea de conceptie tehnica a produselor reprezinta principala activitate de cercetare - dezvoltare realizata la S.C. Mobila Arad S.A. Prototipurile de mobilier se realizeaza fie pe baza proiectelor proprii fie pe baza specificatiilor primite de la terti.

Aceasta activitate se concretizeaza în principal în:

o       conceperea si asimilarea de produse noi;

o       studierea si implementarea de tehnologii noi de prelucrare a lemnului;

o       informarea si documentarea tehnico - stiintifica în firma.

1.4. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

S.C. Mobila Arad S.A. are 1009 salariati repartizati în modul urmator:

o       Conducerea societatii: 4 persoane;

o       Personal direct productiv 760 de persoane, din care:

a.       muncitori: 738;

b.      maistri: 16;

c.       ingineri: 3;

d.      subingineri: 3;

o       Personal indirect productiv 245 de persoane, din care:

a.       administrativ: 55;

b.      desfacere: 10;

c.       depozite, magazii, întretinere, paza, pompieri, deservire, centrala termica, CTC: 180;

Conducerea societatii este organizata astfel:

Director general; studii: Facultatea de Industrializare a Lemnului;

Director comercial; studii: Facultatea de stiinte Economice;

Director tehnic si de productie; studii: Facultatea de Industrializare a Lemnului;

Director economic; studii: Facultatea de stiinte Economice.

S.C. Mobila Arad S.A. are o structura organizatorica de tip functional, adica realizarea functiilor întreprinderii sunt încredintate unor departamente distincte, dupa cum se poate observa si din organigrama prezentata în anexe (anexa 1).

1.5. RELAŢII DE PARTENERIAT

Societatea îsi desfasoara activitatea într-o zona în care traditia prelucrarii lemnului este transmisa din generatie în generatie, fapt ce favorizeaza realizarea unor produse competitive pe piata externa si interna.

Pe piata interna, unitatea s-a orientat spre producerea de mobilier de birou destinat dotarii societatilor comerciale.

Exportul de produse se realizeaza prin intermediul unor firme devenite deja parteneri traditionali, transportul facându-se cu vagoane CFR sau camioane trimise de beneficiari.

Preturile practicate de S.C. Mobila Arad S.A. sunt preturi franco-fabrica sau franco-frontiera româna.

PRODUSELE

Mobilierul fabricat de S.C. Mobila Arad S.A. se executa la cererea si dupa modelul trimis de beneficiar. Gama de produse este variata incluzând camere de zi, dormitoare, mobila de birou, mic mobilier, fiind executate din lemn masiv în proportie de 75%, iar 25% panouri furniruite.

Toate produsele se executa dupa noile tehnologii de prelucrare mecanica, precum si tehnologii noi de finisare (finisare cu lacuri nitrocelulozice, lacuri poliuretanice, baituire si patinare).

Clasificarea mobilierului pe principalii clienti si specii lemnoase:

a)      Firma Boissigny, Franta

o       Program ARPEGE si SOLESME executate din cires masiv si panouri furniruite: biblioteci, bufete, comode, vitrine;

o       Program BRANTOME si NOHANT executate din stejar masiv si panouri furniruite cu stejar: biblioteci, comode, vitrine;

o       Program MANOSQUE si LUISIANE executate din rasinoase masive si panouri furniruite: dormitoare si camere de zi;

o       Program TRIANON executate din cires si panouri furniruite: comode si mic mobilier.

b)      Firma Habufa:

o       Program HAMILTON, SOCORRO si SRI-LANKA executate din lemn masiv de tei, plop si panouri furniruite.

c)      Firma G. de Vos, Belgia:

o       Program PRINCESSE executat din rasinoase masive si panouri furniruite: dormitoare;

o       Program HAVANA si NANTES executate din tei masiv, plop si panouri furniruite: dormitoare.

Toate produsele si sortimentele de mobilier enumerate se executa pe baza comenzilor si planificarilor trimise de firme pe luni si semestre. Urmarirea productiei si planificarea se face pe loturi de fabricatie, functie de necesarul de aprovizionat cu materii prime si materiale în functie de graficul de livrare al produselor.

Principalii clienti ai S.C. Mobila Arad S.A. sunt:

Principalii furnizori ai S.C. Mobila Arad S.A. sunt:

FORME DE CONTABILITATE. FORMA DE CONTABILITATE UTILIZATĂ DE S.C. MOBILA ARAD S.A.

Forma de contabilitate reprezinta modalitatea concreta de prelucrare a datelor în cadrul unui ciclu contabil.[11]

La noi în tara se utilizeaza urmatoarele forme de contabilitate:

o       Forma de contabilitate pe jurnale;

o       Forma de contabilitate maestrul sah;

o       Forma de contabilitate Jurnal Cartea Mare;

o       Forma de contabilitate informatica.

La S.C. Mobila Arad S.A. se utilizeaza forma de contabilitate pe jurnale multiple, în paralel cu forma de contabilitate informatica.

Contabilitatea pe jurnale presupune utilizarea unui sistem de jurnale pe tipuri de operatiuni:

o       Jurnal privind operatiunile contabile;

o       Jurnal pentru cumparari;

o       Jurnal pentru operatiuni de casa si banca;

o       Jurnal pentru decontarile cu furnizorii;

o       Jurnal privind consumurile de stocuri;

o       Jurnal privind vânzarea produselor;

o       Jurnal privind salariile si contributia la asigurarile sociale.

Pentru fiecare jurnal se deschide o Carte - Mare analitica, iar la sfârsitul lunii, înregistrarile din jurnalele analitice se preiau în Jurnalul general.

Operatiunile ce urmeaza în continuare, adica preluarea datelor din jurnal în Cartea Mare si întocmirea balantei de verificare se face cu ajutorul calculatorului. Fiecare contabil introduce în calculator notele contabile din Jurnalul analitic pe care îl tine, si în final se obtin fisele de cont si balanta de verificare.

CAPITOLUL 2

REGLEMENTĂRI REFERITOARE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE

2.1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Finalitatea prelucrarilor contabile este reprezentata de calculele de sinteza:[12]

  calculatia costurilor;

  calculatia rezultatelor (Contul de profit si pierdere);

  balantele de verificare;

  bilantul;

  situatia modificarilor capitalului propriu;

  situatia fluxurilor de trezorerie;

  politici contabile si note explicative;

  analiza comparativa;

  calculul previzional.

O parte dintre acestea se întocmesc anual, si împreuna formeaza situatiile financiare anuale. Situatiile financiare anuale sunt principala cale de comunicare a informatiilor financiar - contabile catre cei interesati, putând fi comparate cu niste "tablouri"[13] ale unitatii patrimoniale. În timp, aceste tablouri ce se întocmesc la finele exercitiului financiar, au fost denumite în diferite moduri: calcule periodice de sinteza, documente de închidere a exercitiului financiar, situatii de raportare contabil-financiara, documente de sinteza si raportare contabil-financiara, conturi anuale, si în prezent, situatii financiare.

Situatiile financiare anuale sunt "documente de sinteza prin care se prezinta într-o structura formalizata informatii de natura contabil-financiara necesare majoritatii utilizatorilor."[14] Conform Legii contabilitatii nr. 82/1991, regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice, unitatile cooperatiste, asociatiile si celelalte persoane juridice, precum si persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitate proprie în partida dubla. Situatiile financiare anuale reprezinta documentul oficial de gestiune al persoanelor obligate sa tina contabilitate, structura lor diferind în functie de marimea agentului economic.

Din cadrul situatiilor financiare anuale, patru rapoarte sunt considerate a fi de baza.[15] Bilantul contabil prezinta situatia financiara a întreprinderii la un moment dat, de cele mai multe ori, la sfârsitul exercitiului, fie, în unele situatii speciale precum fuziune, divizare, sau lichidare. Contul de profit si pierdere prezinta activitatile generatoare de venituri si cheltuieli de-a lungul unei perioade de timp reprezentata de exercitiul financiar. Situatia modificarilor capitalului propriu arata evolutia capitalului actionarilor în cursul aceleasi perioade de timp. Situatia fluxurilor de trezorerie prezinta modificarile în disponibilul societatii ca urmare a activitatii de exploatare.

Obiectivul situatiilor financiare anuale este de a furniza informatii despre pozitia financiara, performantele, si modificarile pozitiei financiare a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.

CADRUL LEGISLATIV sI STANDARDELE INTERNAŢIONALE DE CONTABILITATE

În conditiile în care chiar daca România a devenit membra a Uniunii Europene si datorita tendintelor generalizate de mondializare a activitatilor economice, sistemul contabil din tara noastra sufera o serie de transformari pentru a se armoniza cu directivele Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate.

Sistemul contabil românesc, începând cu anul 2000, urmeaza o optica duala cu privire la continutul si structura situatiilor financiare[16]:

o       situatii financiare dupa referentialul national;

o       situatii financiare dupa referentialul international.

Reglementarile contabile care asigura armonizarea sistemului contabil românesc cu standardele nationale sunt doua ordine ale Ministrului Finantelor Publice:

  Ordinul 94 din 24 ianuarie 2001, pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a-IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate;

  Ordinul 1752 din 17 noiembrie 2005, pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene.

În urma aprobarii acestor doua ordine, agentii economici din tara noastra sunt împartiti în doua categorii: o parte aplica Ordinul 94/2001, iar cealalta parte aplica Ordinul 1752/2005.

Reglementarile aprobate prin Ordinul 94/2001 "se aplica începând cu situatiile financiare ale anului 2000 de catre societatile comerciale cotate la Bursa de Valori Bucuresti, unele regii autonome, companii si societati nationale, alte întreprinderi de interes national, precum si de unele categorii specifice de societati ce opereaza pe piata de capital."[17]

Aceste reglementari se aplica de catre unitatile ce îndeplinesc o serie de conditii, pe baza unui program de implementare ce se deruleaza în felul urmator (sumele sunt exprimate în euro):

o       de la 31 decembrie 2001: cifra de afaceri > 9 mil., total active > 4.5 mil., nr. mediu de angajati 250;

o       de la 31 decembrie 2002 : cifra de afceri > 8 mil., total active > 4 mil., nr. mediu de angajati 200;

o       de la 31 decembrie 2003: cifra de afaceri > 7 mil., total active > 3.5 mil, nr. mediu de angajati 150;

o       de la 31 decembrie 2004: cifra de afaceri > 6 mil., total active > 3 mil., nr. mediu de angajati 100;

o       de la 31 decembrie 2005: cifra de afaceri > 5 mil., total active > 2.5 mil., nr. mediu de angajati 50;

Aceste reglementari pot fi aplicate si de catre societatile care nu îndeplinesc aceste criterii, daca solicitarea adresata Directiei de reglementari contabile din cadrul Ministerului Finantelor Publice este aprobata.

Reglementarile aprobate prin Ordinul 1752 se aplica de catre:

o       persoanele juridice prevazute la art. 27, alin. 4 din Legea contabilitatii nr.82/1991, adica de catre persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile de marime specificate în Ordinul 94/2001;

o       persoanele juridice prevazute la art. 27, alin. 6 din Legea contabilitatii nr.82/1991, adica persoanele juridice încadrate în categoria microîntreprinderilor.

Ca regula generala, Ordinul 1752/2005 este aplicat de persoanele juridice ce îndeplinesc cel putin doua dintre criteriile:[18]

o       cifra de afaceri pâna la 7,3 mil. Euro;

o       total active pâna la 3,65 mil. Euro;

o       numar mediu de salariati pâna la 50;

(cifra de afaceri si totalul activelor se stabilesc pe baza ratei de schimb leu/euro la sfârsitul exercitiului financiar precedent).

Persoanele juridice care depasesc aceste criterii vor aplica tot O.M.F.P. 1752/2005 pâna la termenul stabilit prin planul de implementare al O.M.F.P. 94/2001.

De asemena, O.M.F.P. 1752/2005 mai precizeaza ca începând cu exercitiul financiar ce se încheie la 31 decembrie 2005, societatile care depasesc doi ani consecutiv doua dintre criteriile de marime mentionate, vor trece de la aplicarea O.M.F.P. 1752/2005, la aplicarea O.M.F.P. 94/2001, fara posibilitatea de a reveni la reglementarile contabile simplificate.

Conform O.M.F.P. 94/2001, întreprinderile ce aplica acest ordin trebuie sa întocmeasca la sfârsitul anului urmatoarele situatii financiare:[19]

1. bilantul contabil;

contul de profit si pierdere;

situatia modificarilor capitalurilor proprii;

situatia fluxurilor de trezorerie;

politici contabile si note explicative.

Întreprinderile ce aplica O.M.F.P. 1752/2005 trebuie sa întocmeasca la sfârsitul anului urmatoarele situatii financiare:[20]

bilant contabil;

cont de profit si pierdere;

politici contabile si note explicative.

Microîntreprinderile întocmesc doar bilant si cont de profit si pierdere.

Situatiile financiare trebuie sa furnizeze informatii care sa fie: relevante pentru utilizatori si credibile (sa reprezinte fidel rezultatele si pozitia financiara a firmei, sa reflecte substanta economica a evenimentelor si tranzactiilor nu numai forma juridica, sa fie neutre, nepartinitoare, prudente si complete).

Ambele ordine dau apoi precizari referitoare la forma si continutul situatiilor financiare, care vor fi prezentate în subcapitolele urmatoare.

Atât în Ordinul 94/2001 cât si în Ordinul 1752/2005 sunt prezentate aspecte referitoare la tratamentele contabile si tratamentele contabile alternative cu privire la recunoasterea si evaluarea activelor, evaluarile facute la fiecare data a bilantului, tratamente referitoare la imobilizari, cheltuieli de constituire, fond comercial, active circulante.

Situatiile financiare anuale se semneaza de persoana responsabila de întocmirea acestora, iar apoi vor fi însusite de consiliul de administratie si semnate de presedintele acestui consiliu. AGA aproba situatiile financiare si modalitatile de distribuire a profitului.

La finele fiecarui exercitiu financiar, consiliul de administratie întocmeste un raport care trebuie sa contina: analiza activitatii întreprinderii, valoarea dividendelor propuse, previziuni asupra evolutiei viitoare a întreprinderii, informatii asupra activitatii de cercetare - dezvoltare, detalii referitoare la actiunile întreprinderii, numele si pregatirea administratorilor, politica de protectie a mediului.

Raportul trebuie aprobat de consiliul de administratie si semnat de presedintele acestuia.

Conform O.M.F.P. 94/2001, situatiile financiare anuale trebuie auditate de auditori financiari. Auditorii trebuie sa se asigure ca situatiile financiare sunt în conformitate cu prevederile Legii contabilitatii, si daca datele din raportul administratorilor corespund cu situatiile financiare ale exercitiului respectiv.

Situatiile financiare anuale, raportul administratorilor si raportul de audit trabuie aprobate de AGA. O copie a acestor 3 documente aprobate va fi trimisa la Directia Teritoriala a Finantelor Publice la care întreprinderea este înregistrata. Alta copie trebuie trimisa la Registrul Comertului. De asemenea, consiliul de administratie are obligatia sa se asigure ca situatiile financiare, raportul de audit si raportul administratorilor sunt publicate în Monitorul Oficial în termenul prevazut de lege.

2.3. BILANŢUL

CONCEPTUL DE BILANŢ

"Bilantul este tabelul contabil care reflecta în expresie baneasca starea la un moment dat a utilitatilor si resurselor (originilor) patrimoniale, oferind utilizatorilor o imagine fidela a situatiei economice si financiare a întreprinderii."[21]

O alta definitie a bilantului ar putea fi urmatoarea:

Bilantul este calculul periodic de sinteza al contabilitatii, care se obtine prin prelucrarea, agregarea si sistematizarea în expresie valorica a patrimoniului (averii) unei unitati patrimoniale la un moment dat.[22]

Bilantul, prin forma sa, pune "fata în fata" activul cu pasivul bilantier, elemente egale datorita aplicarii principiului dublei reprezentari. Acest principiu separa elementele bilantiere în doua parti egale din punct de vedere valoric:

o       patrimoniul economic (activul bilantier) reprezentat de imobilizari, stocuri, creante, disponibilitati;

o       patrimoniul juridic (pasivul bilantier) reprezentat de drepturile si obligatiile asupra elementelor prezentate în activ;

=

= +

= +

Situatiile financiare întocmite conform Standardelor Internationale de Contabilitate, pun în centrul atentiei o alta relatie, si anume cea care arata interesele reziduale ale actionarilor în activele întreprinderii dupa ce s-au dedus toate datoriile (equity):[24]

În scopul reprezentarii în Bilant a unor informatii care sa fie cât mai convenabile si mai semnificative pentru diferite categorii de utilizatori, este necesar sa se recurga la clasificarea structurilor de Activ si Pasiv dupa anumite criterii, care pot fi:

o       juridice

o       economice

o       financiare

o       combinatii ale acestora

Clasificarea structurilor bilantiere dupa criteriul juridic (optica juridica asupra bilantului ):

Din punct de vedere juridic, Activul prin compozitia lui grupeaza elementele în bunuri reale, creante si lichiditati ( drepturi asupra persoanelor ), iar Pasivul în capital propriu si datorii, fiind o exprimare a dublei reprezentari a patrimoniului în contabilitate.

Schema simplificata a structurilor globale ale Activului si Pasivului Bilantului în optica juridica poate fi prezentata astfel:

BILANŢ(optica juridica)

Clasificarea structurilor bilantiere dupa criteriul economic (optica economica asupra bilantului ):

Criteriul economic de clasificare a structurilor generale ale Activului si Pasivului Bilantului este un criteriu de formare a unor structuri care sa fie utile gestiunii economice a întreprinderii. Acest criteriu este durata de folosire a elementelor de Activ si , respectiv , durata de afectare a celor de Pasiv, inclusiv gradul lor de stabilitate în timp.

Analizând structurile de Activ ( bunuri, creante, lichiditati ), dupa durata de folosire a lor în activitatea economica a întreprinderii si implicit dupa gradul de stabilitate a formelor lor, acestea sunt grupate în doua structuri globale si anume:

• active imobilizate
• active circulante

Activele imobilizate denumite si imobilizari sau active fixe se caracterizeaza printr-o durata de folosire îndelungata ( în principiu mai mare de un an ), participând de regula la mai multe cicluri de exploatare, fara a se consuma la prima utilizare, pastrându-si o forma stabila pe toata durata de folosinta. Astfel de active imobilizate sunt, de exemplu: terenurile, cladirile, mijloacele de transport, brevetele de inventii, licentele, etc.

Aceste imobilizari au, de regula, valori importante, cumpararea sau constituirea lor fiind considerate ca investitii, de unde si denumirea de valori de investitii. Finantarea imobilizarilor solicita resurse corespunzatoare: fonduri importante pe termen lung.

Nivelul tehnic si valoric al majoritatii imobilizarilor dimensioneaza capacitatea de exploatare a întreprinderii, informatiile contabile corespunzatoare acestor imobilizari fiind utile deciziilor strategice ale dezvoltarii si gestiunii întreprinderii.

Dupa formele de existenta activele imobilizate se divid în:

o       imobilizari corporale,

o       imobilizari necorporale

o       imobilizari financiare.

Imobilizarile necorporale sau intangibile au forma nemateriala, ca de exemplu: cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare dezvoltare, concesiunile, brevetele de inventii, marcile de fabrica, etc.

Imobilizarile corporale sau tangibile, fizice, au forma materiala ca de exemplu: terenuri, mijloace fixe ( cladiri, masini, utilaje, mijloace de transport etc.).

Imobilizarile financiare au forma titlurilor de valoare ( actiuni, obligatiuni ale altor societati ), achizitionate în scopul folosirii pe o perioada mai îndelungata pentru exercitarea unei influente notabile sau a controlului asupra conducerii societatii emitente si pentru încasarea unor dividende. Imobilizarile financiare pot aparea si sub forma împrumuturilor acordate altor întreprinderi pe termen lung pentru încasarea de dobânzi.

Activele imobilizate sunt evaluate în Bilant la valoarea neta contabila calculata prin scaderea din valoarea de intrare ( costul de achizitie sau de productie, valoarea de aport ) a sumelor ce reprezinta provizioanele si amortismentele corespunzatoare imobilizarilor.

Activele circulante denumite si valori de exploatare se caracterizeaza printr-o durata de folosire limitata la un ciclu de exploatare, consumându-se la prima utilizare si transformându-se continuu, descriind o rotatie permanenta, adica un circuit. Astfel de active circulante sunt structurile cunoscute: stocurile, creantele, lichiditatile utilizate în activitatea de exploatare a întreprinderii.

Analizând structurile de Pasiv (capitaluri proprii, datorii) dupa durata de afectare a resurselor în activitatea economica a întreprinderii si implicit, dupa stabilitatea formelor si nivelul valoric al acestor resurse, ele sunt grupate în doua structuri globale si anume: resurse permanente si resurse temporare. Aceasta delimitare a resurselor poate fi pusa în corelatie în mare masura cu clasificarea activelor dupa acelasi criteriu în active imobilizate si active circulante.

Resursele permanente denumite si capitaluri permanente sunt capitalurile proprii si unele datorii afectate, pentru o perioada îndelungata, finantarii activelor dobândind astfel forme stabile permanente de resurse destinate acoperirii activelor (în primul rând a activelor imobilizate, de investitii).

Principalele forme ale resurselor permanente (capitalurilor permanente) sunt:

o       capitalurile proprii : capitalul social sau individual; rezervele constituite din profit; profitul nedistribuit sau pierderea; provizioanele reglementate; etc.

o       împrumuturi si datorii pe termen mijlociu si lung, de peste 5 ani, destinat finantarii unor investitii, constructii speciale, etc.

Resursele temporare sunt finantari straine (datorii) afectate pentru o perioada relativ scurta, în principiu sub un an, acoperirii activelor de exploatare, motiv pentru care sunt denumite datorii din exploatare.

Principalele forme ale acestor resurse temporare sunt :

o       datoriile catre: furnizori, personal, asigurari sociale, ajutor de somaj, bugetul statului, credite bancare pe termen scurt, etc.

O schema a Bilantului în care structurile de Activ si de Pasiv sunt grupate dupa criteriul economic al duratei de folosire, si al stabilitatii formelor de existenta, se prezinta astfel :

BILANŢ( optica economica )

Criteriul economic de grupare a structurilor de Activ si Pasiv releva relatiile dintre modul de utilizare al Activului (valorile de investitie si valorile de exploatare) si afectarea resurselor corespunzatoare (permanente si temporare). Pe baza analizei acestor relatii pot fi fundamentate deciziile de strategie a dezvoltarii întreprinderii, concomitent cu cele privind gestiunea curenta a activitatii de exploatare a întreprinderii.

Clasificarea structurilor bilantiere dupa criteriul financiar (optica financiara asupra bilantului ):

Criteriile financiare de clasificare a structurilor de Activ si Pasiv ale Bilantului sunt criterii de ordonare, de asezare într-o succesiune logica a acestor structuri, luând în considerare caracteristicile lor financiare : lichiditatea si exigibilitatea în raport si de factorul timp.

Structurile de Activ ale Bilantului sunt ordonate dupa criteriul financiar al lichiditatii care este capacitatea mai mult sau mai putin intensa si rapida a unui bun sau a unei creante de a se transforma în bani. Din acest punct de vedere o cladire este de exemplu greu lichidabila în timp ce o marfa este mai usor lichidabila; numerarul din casierie se confunda cu lichiditatea.

Pot fi adoptate doua principii de ordonare a structurilor de Activ ale Bilantului din punct de vedere al lichiditatii: principiul lichiditatii crescânde si cel al lichiditatii descrescânde.

Principiul lichiditatii crescânde consta în ordonarea structurilor de Activ în Bilant începând cu structurile greu lichidabile si încheind cu cele care reprezinta lichiditatile propriu-zise, fiind denumit si principiul lichiditatii inverse. Acest principiu de ordonare a structurilor din Activul Bilantului este adoptat de catre tarile europene, inclusiv România si presupune urmatoarea ordine de înscriere a structurilor globale în Activul Bilantului :

o       active durabile

o       active greu realizabile

o       active realizabile

o       active lichiditati si cvasilichiditati

Principiul lichiditatii descrescânde presupune ordonarea activelor bilantiere începând cu lichiditatile (numerar, disponibilitati la banci) si încheind cu activele cu lichiditate mai putin rapida (creante, stocuri, imobilizari). Acest principiu este aplicat în S.U.A.

Structurile de Pasiv ale Bilantului sunt ordonate dupa criteriul financiar al exigibilitatii care înseamna data (scadenta) mai mult sau mai putin îndelungata de rambursare a unei resurse.

Exigibilitatea poate fi aplicata pentru ordonarea structurilor de Pasiv (asemanator lichiditatii pentru structurile de Activ) dupa doua principii: al exigibilitatii crescânde si al exigibilitatii descrescânde.

Principiul exigibilitatii crescânde presupune ordonarea structurilor de Pasiv de la termenele de rambursabilitate lungi spre termene mai scurte, fiind cunoscut si sub denumirea de exigibilitate inversa. Acest principiu este adoptat de tarile europene, inclusiv România, si presupune urmatoarea succesiune a structurilor globale ale Pasivului Bilantului : resurse pe termen lung (capitalul social , credite bancare pe termen lung cu scadenta peste 5 ani, împrumuturi din emisiuni de obligatiuni), resurse pe termen mediu (credite bancare pe termen mediu, cu scadenta între 1 si 5 ani ), resurse pe termen scurt (datorii comerciale-furnizori, datorii fiscale-buget, impozite si taxe).

Principiul exigibilitatii descrescânde consta în ordonarea structurilor de Pasiv, respectiv a resurselor, începând cu resursele cu termenele de plata cele mai apropiate si încheind cu resursele care au termenele de rambursare mai îndelungate. Acest principiu este aplicat pentru ordonarea structurilor bilantiere de Pasiv în S.U.A.

Schema Bilantului în interpretarea financiara potrivit lichiditatii si exigibilitatii crescânde adoptate ca principii de reglementarile din România poate fi prezentata astfel :

BILANŢ( optica financiara )

Elaborarea unui Bilant unic, ale carui structuri de Activ si de Pasiv sa satisfaca pe deplin cerintele si opticele (juridice, economice, financiare) ale diferitelor categorii de utilizatori este extrem de dificila.

De aceea normalizatorii din România, inspirându-se din experienta altor tari europene (în primul rând din Franta), au elaborat modelele de Bilant ca documente de sinteza, combinând elemente ale celor trei criterii de clasificare a structurilor de Activ si Pasiv.

S-au conceput astfel doua modele normalizate ale Bilantului : în sistem de baza pentru întreprinderi mari si în sistem simplificat pentru întreprinderi mici si mijlocii.

Bilantul, ca unul din instrumentele de lucru principale si caracteristice ale metodei contabilitatii, are mai multe functii a caror cunoastere este necesara pentru a-l utiliza în raport cu rolul deosebit pa care îl are în sistemul de informatii al tuturor unitatilor gestionare.

Aceste functii sunt :

• functia de reflectare si generalizare
• functia de informare
• functia de control si analiza
• functia de decontare a patrimoniului

Bilantul sub forma de tablou cu doua parti pune în evidenta egalitatea existenta între resurse si utilizari si este cea mai raspândita forma de bilant, pe când modelul de bilant sub forma listei verticale ordoneaza structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve si alte componente ale situatiei nete, finalitatea fiind prezentarea situatiei nete a patrimoniului.

Directiva a IV-a europeana referitoare la prezentarea conturilor anuale de catre societatile de capitaluri, recomanda tarilor comunitare adoptarea uneia din cele doua scheme sau ambele.

În tari ca Franta, Germania, Belgia, Grecia sunt utilizate scheme orizontale de bilant, pe când în Marea Britanie, Irlanda, Danemarca, Luxemburg legislatia autorizeaza adoptarea uneia din cele doua scheme. În practica, majoritatea întreprinderilor au adoptat schema orizontala de bilant, exceptând Marea Britanie si Irlanda unde bilantul sub forma de lista verticala pare sa fie o practica curenta.

Bilantul contribuie la furnizarea de informatii privind evaluarea structurii capitalului întreprinderii, determinarea lichiditatii si flexibilitatii întreprinderii. "Bilantul permite formularea de judecati de valoare privind riscul pe care si-l asuma o întreprindere si evaluarea miscarilor viitoare de trezorerie. Pentru aceasta ea analizeaza, pe baza bilantului, lichiditatea si flexibilitatea financiara cu care se confrunta întreprinderea."

Bilantul se întocmeste pe baza balantei de verificare finale, din care se preiau si se sistematizeaza soldurile debitoare si creditoare ale conturilor de bilant privind exercitiul financiar încheiat, precum si ale celui precedent. Valorile aferente exercitiului precedent pot fi obtinute prin preluarea si sistematizarea soldurilor initiale din balanta de verificare, fie prin preluarea lor directa din bilantul exercitiului precedent. Modul de agregare al conturilor este indicat atât în formular cât si în normele metodologice de aplicare.

Structura bilantului aprobata prin O.M.F.P. nr. 94/2001 este prezentata în anexa nr. 2.

2.4. CONTUL DE PROFIT sI PIERDERE

CONCEPTUL DE CONT DE PROFIT sI PIERDERE

Contul de rezultate este un raport financiar de sinteza în care se prezinta veniturile si cheltuielile aferente unei perioade de timp. El permite determinarea profitului activitatii desfasurare, si de aceea este considerat de unii autori drept cel mai important raport din situatiile financiare anuale.

Cheltuielile pot fi definite ca "diminuari ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exercitiului financiar sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor sau cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari."[26]

Aparitia cheltuielilor în cursul exercitiului este cauzata de evenimente precum:

a) iesiri de active sau diminuari ale valorii lor, care se datoreaza:

o       platii unor servicii executate de terti, sau a unor amenzi, penalitati, dobânzi, despagubiri.

o       consumului de materii prime, scoaterii din gestiune a produselor si marfurilor vândute;

o       uzurii activelor imobilizate, reprezentata de cheltuielile cu amortizarea

o       minusurilor de valoare datorate calamitatilor, lipsuri la inventar, deprecierea unor creante (cheltuieli cu provizioane), variatiei nefavorabile a cursului valutar al valutelor în care sunt exprimate creantele;

b) cresteri ale datoriilor ce se datoreaza:

o       achizitiei de bunuri nestocabile si a serviciilor de la terti;

o       înregistrarea datoriilor fata de personal si fata de stat;

o       variatiei cursului valutar aferent datoriilor exprimate în valuta;

o       constituirii provizioanelor în cazul unor litigii;

Veniturile "reprezinta cresteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exercitiului financiar sub forma de intrari sau cresteri ale activelor sau descresteri ale datoriilor, care se concretizeaza în cresteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contributiile actionarilor."[27]

Veniturile sunt cauzate de evenimente precum:

a) intrari sau cresteri de active:

o       ca urmare a vânzarii bunurilor si serviciilor, care se înregistreaza ca venituri, apar în activ numerar, echivalente de numerar, creante, alte bunuri si servicii primite în schimb;

o       obtinerea productiei proprii reprezinta un venit si în acelasi timp o majorare de stocuri sau imobilizari;

o       active primite sub forma subventiilor, a donatiilor, a despagubirilor, a penalitatilor, a dobânzilor, a dividendelor, redeventelor si chiriilor încasate sau de încasat;

o       majorarea creantelor ca urmare a variatiei cursului de schimb;

b) scaderi de datorii:

o       venituri din anularea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli si a provizioanelor reglementate;

o       venituri din anularea sau prescrierea unor datorii;

o       venituri din impozitul pe profit amânat;

Putem spune deci ca veniturile exprima crearea bogatiei, în timp ce cheltuielile arata modul de utilizare al bogatiei.

Întocmirea contului de profit si pierdere constituie o obligatie legala pentru societatile comerciale sau pentru grupurile de societati. Modul de prezentare a acestuia variaza însa de la o tara la alta, în functie de particularitatile economice, juridice si fiscale ale fiecarei tari, cât si de experienta de normalizare contabila.

Practica contabila contemporana permite conturarea unei tipologii de prezentare a contului de profit si pierdere, care are la baza doua modele:

o       forma de tablou bilateral sau forma de cont (schema orizontala care prezinta în partea stânga cheltuielile si pierderile, iar în partea dreapta, veniturile si profiturile);

o       forma de lista (sau schema verticala care descrie formarea rezultatului), forma care este si cea mai utilizata pe plan mondial.

Potrivit anumitor opinii, forma lista a contului de profit si pierdere pune în evidenta rezultatul generat de fiecare tip de activitate desfasurata de întreprindere (rezultatul din exploatare, rezultatul financiar, rezultatul curent si cel exceptional).

"Criteriul folosit pentru gruparea cheltuielilor si veniturilor în formular, este cel al naturii activitatilor desfasurate (exploatare, financiara si exceptionala) si în cadrul acestora, natura resurselor utilizate, în cazul cheltuielilor si natura rezultatelor obtinute, în cazul veniturilor."

"Completarea contului de profit si pierdere cu datele aferente exercitiului expirabil se face prin preluarea rulajelor anuale ale conturilor de venituri si cheltuieli din ultima balanta de verificare" , iar un post al acestuia poate sa corespunda unei grupe, mai multor grupe, unui cont sau mai multor conturi, în functie de schemele elaborate de organismele de normalizare si în functie de pragul de semnificatie.

În contul de profit si pierdere sunt puse în evidenta urmatoarele tipuri de rezultate:

o       Rezultat din exploatare = Venituri din exploatare - Cheltuieli din exploatare;

o       Rezultat financiar = Venituri financiare - Cheltuieli financiare;

o       Rezultatul curent = Rezultatul din expolatare + Rezultatul financiar;

o       Rezultat extraordinar = Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare;

o       Rezultatul brut al exercitiului = Venituri totale - Cheltuieli totale;

o       Rezultatul net = Rezultatul brut - Impozitul pe profit.

Dincolo de aceste informatii, în contul de profit si pierdere, se mai gasesc si alti indicatori pentru aprecierea performantelor (cifra de afaceri, productia exercitiului), sau pot fi construiti, pornind de la informatiile deja sistematizate în acest document. Prin sistematizare, se obtin soldurile intermediare de gestiune: cifra de afaceri, marja comerciala, productia exercitiului, valoarea adaugata, execedentul brut de exploatare, rezultatul exploatarii, rezultatul curent brut, rezultatul execeptional, rezultatul brut al exercitiului, rezultatul net al exercitiului.

2.5. AUDITAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

Situatiile financiare ale persoanelor juridice ce aplica Reglementarile contabile armonizate cu Directivele Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, se supun auditului financiar.[31] De asemenea se supun auditului financiar si situatiile financiare întocmite cu ocazia fuziunii, divizarii sau încetarii activitatii persoanelor juridice.

Auditul reprezinta examinarea profesionala a unei informatii în vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente, prin raportarea la un criteriu (standard) de calitate.[32]

Auditul financiar este examinarea efectuata de un profesionist competent si independent, asupra imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de întreprindere.

Necesitatea unei astfel de certificari decurge din urmatoarele aspecte:

Produsul principal al contabilitatii sunt situatiile financiare anuale, iar obiectivul lor este furnizarea unei imagini fidele a starii întreprinderii. Aceste situatii trebuie sa prezinte fidel rezultatele si patrimoniul societatii, sa reflecte realitatea economica a tranzactiilor realizate, informatiile oferite sa fie impartiale, prudente, relevante si credibile. Diversitatea activitatilor a condus la cresterea complexitatii lucrarilor contabile, crescând riscul de aparitie a erorilor în prelucrarea datelor, interpretarea si evaluarea lor fiind periclitata. De asemenea, producatorii de informatii nu sunt neutri fata de operatiunile efectuate si implicit nici fata de conturile anuale ceea ce ridica semne de îndoiala cu privire la obiectivitatea furnizorilor de informatii contabile. Utilizatorii informatiei au interese si nevoi de informare diferite de cele ale contabililor întreprinderii.

Conflictul de interese între utilizatori si producatorii de informatie contabila trebuie estompat de activitatea unor profesionisti (auditorii). Scopul acestora este de a restabili o încredere rezonabila între producatorii si utilizatorii informatiei contabile. Astfel, auditul este chemat sa exprime o opinie independenta asupra situatiilor financiare, menita "sa apere în mod egal pe toti utilizatorii de informatii contabile"[33].

Conform normelor nationale, obiectivul auditului îl reprezinta exprimarea de catre auditor a unei opinii, potrivit careia, situatiile financiare au fost sau nu stabilite în toate aspectele lor semnificative conform normelor în vigoare.[34] Altfel spus, auditorul încearca sa-si exprime opinia cu privire la:

o       întocmirea situatiilor financiare sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru general de raportare financiara;

o       respectarea reglementarilor legale, a statutelor si regulamentelor, a normelor si deciziilor manageriale;

o       aplicarea bunei practici si respectarea principiilor sanatoase de management în utilizarea fondurilor;

Opinia emisa de auditor, prin raportul de audit sau în unele cazuri prin certificatul de audit, sporeste credibilitatea situatiilor financiare, atesta conformitatea cu legile în vigoare si recunoaste respectarea si promovarea principiilor economicitatii, eficientei si eficacitatii în activitatea entitatilor auditate.

Pentru a putea da o opinie cu privire la imaginea fidela reflectata în conturile anuale, auditorul trebuie sa verifice daca sunt respectate o serie de criterii:

1.Exhaustivitatea: auditorul trebuie sa verifice daca toate operatiunile ce privesc întreprinderea sunt înregistrate în contabilitate, adica sa nu existe omisiuni în documentele contabile.

2.Realitatea: auditorul trebuie sa verifice daca înregistrarile contabile corespund unor operatiuni reale, adica sa nu existe înregistrari ale unor operatiuni fictive.

3.Corecta înregistrare în contabilitate si prezentare în situatiile financiare anuale a operatiunilor: presupune verificarea urmatoarelor aspecte:

o       operatiunile sa fie înregistrate în perioada corespunzatoare, urmarindu-se respectarea independentei exercitiilor ("criteriul perioadei corecte");

o       elementele sa fie corect evaluate si sumele corect calculate aritmetic (criteriul corectei evaluari);

o       înregistrarile sa fie facute în conturile corecte, conform planului de conturi (criteriul corectei imputari);

o       operatiunile de centralizare sa fie corect efectuate astfel încât, soldurile din bilant sa reprezinte soldurile reale ale conturilor (criteriul corectei prezentari în conturile anuale).

Finalitatea activitatii de audit este raportul de audit. Acesta poate fi sub forma:

o       unei opinii fara rezerve, adica situatiile financiare anuale prezinta fidel situatia unitatii patrimoniale;

o       opinie cu rezerve, rezerve ce trebuie explicate de catre auditor;

o       opinie defavorabila, adica situatiile financiare anuale nu prezinta fidel situatia unitatii patrimoniale.

Opinia defavorabila, împreuna cu imposibilitatea exprimarii unei opinii, conduc la refuzul de certificare a conturilor.

Se întocmesc doua rapoarte de audit:

- un raport în forma scurta, destinat publicitatii: însoteste situatiile financiare anuale la Registrul Comertului si eventual la Finantele Publice;

- un raport în forma lunga, cu toate anexele, care e destinat Adunarii Generale a Actionarilor; anexele cuprind: o sinteza a activului si pasivului bilantier, contul de profit si pierdere simplificat, referiri la regulile si metodele contabile, inclusiv informatii privind creantele, datoriile, capitalurile, provizioanele si note diverse.

CAPITOLUL 3

ANALIZA STRUCTURII FINANCIARE sI A PERFORMANŢELOR GESTIONĂRII ACESTEIA

În conditiile economiei de piata, conducerea oricarei unitati patrimoniale are indispensabil nevoie de ajutorul analizei economico - financiare, pentru a evalua si supraveghea functionarea acesteia ca sistem.

Analiza financiara este o componenta a analizei financiare si vizeaza în principal:[35]

o       ameliorarea conducerii întreprinderii, oferind un diagnostic precis;

o       serveste ca element de decizie pentru a contracta un credit;

o       sustinerea unei decizii de cumparare / vânzare a actiunilor unei societati;

o       ilustrarea resurselor financiare disponibile , care sa acopere necesittile în timpul desfasurarii activitatii;

o       studierea unor clienti, furnizori, concurenti.

S.C. Mobila Arad S.A. este o societate cotata pe piata RASDAQ, si deci performantele ei economice se reflecta direct în valoarea actiunilor ei. Unul dintre motivele pentru care se publica situatiile financiare anuale este acela de a informa potentialii investitori în legatura cu rezultatele firmei, iar analiza financiara ofera solutii de apreciere a acestor performante.

3.1. ANALIZA PE BAZA BILANŢULUI

3.1.1. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PE BAZA BILANŢULUI

Analiza echilibrului financiar este considerata de unii autori drept cea mai importanta dintre analizele bilantului, si se realizeaza cu ajutorul a trei indicatori: fondul de rulment (FR), necesarul de fond de rulment (NFR) si trezoreria neta (TN).

Faptul ca FR si NFR se calculeaza pe baza marilor mase ale bilantului, cuprinzând toate elementele acestuia, iar TN este diferenta dintre cei doi indicatori, face din TN unul dintre cei mai expresivi si mai importanti indicatori, analiza evolutiei sale în timp aratând aspecte ce privesc întregul patrimoniu al unei societati. Pe baza analizei echilibrului financiar putem trage concluzii asupra: capitalului permanent (format la rândul sau din capital social, rezerve, profit, datorii pe termen lung), imobilizarilor (formate din imobilizari corporale, necorporale si în curs care arata procesul investitional al societatii), datoriilor pe termen scurt (furnizori, salarii, impozite si taxe, dividende, participarea salariatilor la profit, credite pe termen scurt), activelor circulante (formate din creante, stocuri, disponibil).

Pentru a putea realiza analiza echilibrului financiar este necesara o grupare a elementelor bilantului, obtinându-se o structura mai simplificata:

1. Fondul de rulment (FR)

Relatia de calcul si definitia

FR = Capitaluri permanente - Active imobilizate

"Fondul de rulment reprezinta partea cu care resursele permanente depasesc activele imobilizate, adica partea din resursele permanente care finanteaza activul circulant"[36].

	IMOBILIZĂRI		CAPITAL PERMANENT

 

FR

Interpretare

Imobilizarile sunt reprezentate de bunuri cu o durata de utilizare mare, pretul lor de achizitie urmând a fi recuperat prin amortizare într-un numar mare de ani. Din aceasta cauza, imobilizarile trebuie finantate din resurse care, si ele, stau la dispozitia unitatii patrimoniale o perioada lunga: credite pe termen lung (se ramburseaza dupa câtiva ani), capital propriu (se ramburseaza la lichidarea societatii).

Deci, în legatura cu imobilizarile si cu capitalul permanent, trebuie respectate:[37]

Principiul afectarii: "afectarea resurselor stabile în mod prioritar finantarii alocarilor stabile."

Regula echilibrului functional: "resursele stabile sa fie suficiente pentru a finanta alocarile stabile." Deci, FR trebuie sa fie pozitiv, ca o conditie primara de echilibru financiar.

Interpretarea FR poate fi aprofundata, considerând ca fondul de rulment poate fi FR propriu (FRP)si FR strain (FRS):

FRP = Capital propriu - Imobilizari

FRS = Datorii pe termen lung

FR este strâns legat de politica investitionala a unitatii, aratând capacitatea acesteia de a imobiliza resurse pentru a finanta imobilizarile în curs. Daca resursele stabile sunt insuficiente (adica FR < 0), atunci fie se renunta la proiectele de investire, fie se apeleaza la credite pe termen scurt. Se ajunge astfel la situatia în care o parte a datoriilor pe termen scurt finanteaza imobilizari, existând riscul ca datoriile pe termen scurt totale sa fie mai mari decât activele circulante. Aceasta situatie este periculoasa, întreprinderea putând ajunge în incapacitate de plata, creditorii având motive sa ceara falimentul unitatii patrimoniale.

"Acest rationament nu este însa valabil peste tot: exista întreprinderi care au posibilitatea de a profita de decalajul dintre durata creditului furnizor (mai mare) si durata creditului client (mai mica sau chiar inexistenta) - este cazul lanturilor de supermagazine."[38]

Capitalurile proprii mici, sau diminuarea lor în timp, poate fi explicata prin rambursari de capital catre actionari, prin realizarea unui profit insuficient sau chiar pierderi, fie prin capitalizarea unei parti mici din profitul realizat, restul fiind repartizat pe dividende sau pe fondul de participare al salariatilor la profit.

S.C. Mobila Arad S.A. a înregistrat în ultimii patru ani urmatoarea evolutie a FR:

Interpretare si solutii de ameliorare

Evolutia fondului de rulment arata o buna gestionare a resurselor si mijloacelor pe termen lung, desi în ultimele doua exercitii FR are un trend descendent.

FR a avut o evolutie foarte buna în anul 2005, datorita majorarii capitalului propriu prin constituirea de rezerve din profitul obtinut, prin majorarea capitalului social si prin contractarea unor credite pe termen lung. Aceasta crestere a capitalurilor permanente a acoperit foarte bine procesul investitional care a dus la majorarea valorii imobilizarilor de la 7.073.028 RON la 9.186.023 RON. Procesul investitional a continuat si în anul 2006, însa rambursarea creditelor pe termen lung a dus la diminuarea capitalului permanent si la diminuarea fondului de rulment. Diminuarea FR în 2007 fata de 2006 se datoreaza faptului ca procesul de investire a continuat (valoarea imobilizarilor crescând cu 303.245 RON), însa profitul relizat nu a avut o marime suficienta pentru a contribui la cresterea capitalui propriu.

Pentru viitor, se recomanda ca procesul investitional sa se continuie doar în masura în care societatea realizeaza un profit suficient. În caz contrar, FR va continua sa se diminueze, putând înregistra chiar valori negative.

2. Nevoia de fond de rulment (NFR)

Relatia de calcul si definitia

Necesarul de fond de rulment reprezinta partea de active circulante care nu sunt acoperite de obligatii pe termen scurt.

NFR = (Active circulante - Disponibil) - (Datorii pe termen scurt - Credite de trezorerie)

Sau

NFR = Stocuri + Creante - Datorii fiscale si comerciale

IMOBILIZĂRI