Pentru a descoperi primele mentiuni despre tutun, trebuie sa ne intoarcem cu 2.000 de ani in urma, la civilizatiile din America Centrala, in perioada de inflorire a civilizatiei maya. Exista numeroase sculpturi dezgropate in cursul sapaturilor arheologice din ruinele vechilor temple mayase. O multitudine dintre acestea ni-I infatiseaza pe preotii mayasi fumand pipa. Acestea sunt cele mai vechi marturii ale utilizarii tutunului pentru fumat. In decursul timpului, obiceiul fumatului s-a extins, ajungand chiar pana in indepartatul nord, in triburile de eschimosi.

Europenii au facut pentru prima oara cunostinta cu tutunul in perioada descoperirii Americii de catre Columb in 1492. In 1493 Columb a intreprins cea de-a doua calatorie a sa. In aceasta calatorie el a fost insotit de un calugar, pe nume Ramon Pane, despre care se spune ca a fost vazut folosind o teava in forma de « Y » pentru a inhala fum si pudra de tutun.Pane s-a intors din Lumea Noua cu seminte ale acestei plante.

Obiceiul de a fuma frunze rasucite, observat pentru prima oara de Columb la bastinasi, a fost adoptat de marinarii spanioli si portughezi, care au raspandit apoi acest obicei prin calatoriile lor. Pe la 1530 spaniolii ajunsesera sa cultive planta in Haiti si, ulterior, in tot cuprinsul Indiilor de Vest. Aceasta le-a asigurat, inca de la inceputuri, locul de la inceputuri, locul de frunte in productia de tigari de foi.

Prima mentiune a fumatului in public la englezi se refera la capitanii flotei lui Sir John Hawkins. Ralph Lane, primul guvernator al virginiei, este considerat a fi primul care a importat tutun in Anglia.

Regina Elisabeta a fost printre primele persoane care au inteles importanta tutunului ca sursa de venit. Ea apus o taxa pe frunzele importate, ceea ce a ajutat la finantarea inzestrarii flotei engleze in razboiul impotriva armatei spaniole in 1588.

Deoarece tutunul, inca de la introducerea sa, a fost inclus in categoria medicamentelor si plantelor medicinale, este de inteles faptul ca , initial, vanzarea sa a fost incredintata farmaciilor. Pe masura ce importul de tutun a crescut, iar moda fumatului s-a extins, planta a putut fi cumparata si in alte locuri. Pe la 1614, tutungeriile devenisera ceva obisnuit.

Un factor care a contribuit la dezvoltarea comertului cu tutun in Anglia fost infiintarea unor plantatii engleze de tutun in Jamestown, Virginia. In 1613, John Rolfe a fost primul colonist care a incercat valoarea comerciala a plantei. La venirea sa pe tronul Angliei, Charles I a continuat politica lui James I prin suprimarea importului strain, dand astfel ocazia plantatorilor din Virginia sa detina monopolul total in domeniu. Intre timp, incepuse cultivarea tutunului si in Anglia, dar Charles s-a straduit sa inabuse aceasta activitate.

Contrabanda si comercializarea ilegala a tutunului au supravietuit incercarilor inutile de a le tine sub control, iar practica de a vinde amestecuri impure era foarte extinsa chiar si

la comerciantii mai marunti. Combinatiii de turba, tarate, rumegus si diverse ierburi reprezentau o proportie importanta din ceea ce se fuma in fapt in mod curent. Pe la 1840 situatia devenise disperata si astfel in acest an Parlamentul englez a dat o lege prin care adaugarea oricarei materii straine la tutun, cu exceptia apei si a altor aromatizanti solubili, era o infractiune.

Prin anii 1840, tigarile de foi castigasera o popularitate maxima. Ele au devenit subiectul multor caricaturi. Fumatorii au inceput sa se reuneasca in asa-zise « Cigar divans », saloane exclusivitate in stil oriental, unde puteau sa se intalneasca si sa barfeasca, fara a-si deranja consoartele. Trabucurile au devenit tot mai populare, in asemenea masura, incat la Marea Expozitie din 1851 sa gaseau un mare numar de standuri ale fabricantilor britanici de trabucuri.

Inainte de anii 1850, tigaretele reprezntau o raritate in anglia, unde erau considerate fandoseli continentale, care nu meritau sa fie fabricate in Marea Britanie. Totusi, pe continent, tigaretele erau deja bine cunoscute de aproape un secol, mai ales in Spania, unde Sevilla era principalul centru de fabricare a tigaretelor.

A devenit limpede ca priceperea unor "rasucitori de tigari" cu experienta, care erau capabili sa rasuceasca nu mai mult de cinci tigarete pe minut nu mai era suficienta pentru a satisface cresterea rapida a cererii. Incepand din 1872 s-au facut diferite incercari de a produce tigaretele cu ajutorul unor masini si in 1870 un prototip al lui Susini a reusit sa fabrice saizeci de bucati pe minut. Toate aceste incercari erau foarte departe de masinile actuale, pentru ca nu se bazau pe un tub initial care sa produca un sul continu de tutun de foita, printr-un proces treptat de infasurare.

Pe la 1870, folosirea tutunului sub forma de tigari de foi, tutun de pipa, tutun pentru prizat, tigarete si amestecuri pentru rasucit devenisera practica curenta la numeroase firme care se ocupau de prelucrarea tutunului in Marea Britanie si in SUA.

Prima cerere semnificativa de tigarete s-a datorat in anglia soldatilor intorsi acasa din razboiul cu Crimeea. Era vorba de o preferinta in primul rand pentru tutunurile turcesti, egiptene si rusesti. Cererea pentru tutunul turcesc a inregistrat o scadere. In timpul primului razboi mondial, cand Turcia s-a aliat cu Germania impotriva Marii Britanii, practic a incetat preferinta pentru acest tip de tutun.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial Turcia a ramas neutra. Neutralitatea sa a fost obtinuta in schimbul unor inlesniri economice, cum a fost cea prin care Marea Britanie s-a angajat sa achizitioneze cea mai mare parte a recoltei turcesti si, totodata, sa-i oblige pe fabricanti sa utilizeze minimum 30% din tutunul turcesc in amestecurile tip Virginia. Actiunea s-a dovedit a fi un esec. Preferinta pentru tutunul turcesc disparuse, acesta fiind considerat prea pregnant ca aroma. Gusturile evoluasera deja spre sortimentele mai usoare, cu o aroma si un gust mai neutru. Tigaretele turcesti au continuat sa domine piata in tarile germanice si slave pana la cel de-al doilea razboi mondial, cand trupele aliate care au ocupat respectivele tari au introdus amestecuri tip Virginia americane.

CAPITOLUL II

2.1 PRINCIPALII PRODUCATORI SI BRANDURILE LOR

Piata din Romania, cu un consum de aproximativ 40 miliarde tigarete pe an excluzand tigarile intrate in tara pentru care nu se platesc taxe (contrabanda) este a doua mare piata din Estul Europei (exceptand Rusia) dupa Polonia. Piata tutunului romanesc este evaluata la aproximativ 1 miliard $. Principarii jucatori aflati pe piata din Romania sunt :

Grupul British American Tobacco, al doilea mare grup producator de tutun din lume, care controleaza peste 15% din piata mondiala, are o cota de peste 50% pe pietele Americii Latine si pozitii foarte puternice in alte regiuni. In Romania, grupul a patruns in anul 1997, fiind in prezent cel mai puternic producator de tigarete cu o cota de 30.3% din piata romaneasca, conform unui studiu realizat de Amer Nielson (Jun.2002). Brandurile BAT prezente pe piata din Romania sunt : Kent Premium Lights (3.7% market share), Lucky Strike (1.1% market share) Pall Mall (4.9% market share), Viceroy (16.9% market share), Hollywood (0.6% market share), Derby (2.6% market share), Kim (0.2% market share), Rothmans (0.4% market share), Dunhill (0.3% market share).

Grupul Philip Morris, lider mondial in domeniu, are in Romania o cota de 28.1% fiind reprezentata de branduri ca Marlboro (3.5%), L&M (19%), Bond (0.9%), Callatis (0.5%), Red&White (4.2%) si mai nou introdusul Chesterfield.

Grupul JTI are in Romania o cota de 19.8% iar principalele branduri existente pe piata, Camel 0.1%, Winston 4.4%, Monte Carlo 4%, Winchester 7.9%, More 3.4%,

SNTR (Societatea Nationala a Tutunului Romanesc) are o cota de piata de 18.4 si principalele branduri existente pe piata sunt Carpati 11.2%, Snagov 4.5%, Bucegi, Dacia, Top, Record, Bucuresti, Amiral, Marasesti.

PREZENTAREA COMPANIEI SI A BRANDURILOR COMERCIALIZATE

apartine uneia dintre cele mai mari companii grecesti, Papastratos SA . Papastratos SA a luat fiinta in 1931. Inceputa ca o afacere de familie de catre fratii Epaminondos, Yiannis, Sotiris si Evangelos, compania de astazi este imaginea unui drum incununat de succese. Astazi ea este de departe cea mai mare companie producatoare de tigarete din Grecia detinand 40% din cota de piata a Greciei.

Papastratos Romania a fost infiintata in decembrie 1993. Pana in 1998 cand proiectul fabricii a inceput sa fie implementat activitatea companiei s-a focalizat pe monitorizarea pietei si pe promovarea imaginii produsului ASSOS INTERNATIONAL . Astazi compania comercializeaza nu mai putin de 4 branduri si 7 SKU.