ALIMENTAREA NATURALA SI ARTIFICIALA A SUGARULUI

Imediat dupa nastere, copilul poate sa suga datorita unui reflex innascut, automat, care exista la toate mamiferele.

1. SUPTUL LA SAN

Alimentatia naturala la san sau suptul la san se caracterizeaza prin miscari ritmice:

- de infundare si umflare a obrazului;

- de ridicare si coborare a hioidului;

- de propulsie si retropulsie a mandibulei;

- ale limbii, obrajilor;

- de inclinare sau extensie a capului;

- de strangere si relaxare a sfincterului labial.

Acestea se asociaza cu miscari ale mainilor de prindere a mamelei si contractia celulelor mioepiteliale indusa de oxitocina.

Mecanismul suptului cuprinde doua miscari distincte:

- una de succtiune, care necesita realizarea unui vid in cavitatea bucala, iar

alta de presiune care consta din actiunea de exprimare a laptelui din mamelon.

In timpul suptului mamelonul si o parte a areolei sunt atrase in gura copilului, mamelonul fiind mult alungit. Baza mamelonului este prinsa intre gingia superioara si varful limbii.

Limba formeaza un adevarat jgheab si realizeaza o miscare ondulatorie (ca o unda peristaltica), de la varf spre baza limbii, ce preseaza asupra mamelonului. Miscarile mandibulei asigura modificarile de presiune (10-15 cm H20 sub presiune atmosferica), in interiorul cavitatii bucale.

Buzele asigura atat inchiderea ermetica a cavitatii bucale cat si compresiuni ritmice la nivelul areolei.

2. AVANTAJELE SUPTULUI LA SAN

- asigura cresterea aparatului dento-maxilar;

- realizeaza functionarea armonioasa a aparatului dento-maxilar;

- solicita muschii masticatori;

sunt solicitate toate grupele musculare ale aparatului dento-maxilar (ADM), avand loc intr-o succesiune ritmica, contractia unui grup de muschi urmata de contractia antagonistilor;

- activitatea musculara determina dezvoltarea echilibrata si proportionala a elementelor osoase pe care se insera;

- varful limbii exercita pe bolta o presiune de 50-60 g/cm2;

miscarile ritmice ale limbii fac ca ea sa aiba rolul unei pompe aspiratoare-respingatoare pentru jetul de lapte din mamelon;

- miscarile ritmice ale limbii au repercursiuni directe si asupra debitului sanguin din mucoasa boitei palatine, ceea ce determina o dezvoltare armonioasa a boitei palatine si a foselor nazale;

limba, stimuleaza functia osteogenetica de crestere a suturii incisivo-canine si intermaxilare, bolta dezvoltandu-se normal in latime si lungime;

- are loc insalivarea laptelui si pregatirea digestiei optime;

- sunt antrenati si se echilibreaza actiunea grupelor musculare antagoniste, care vor fi ulterior solicitate in cazul alimentatiei mixte;

- actiunea trofica si stimulatoare a muschilor pentru celulele osteogenetice de crestere contribuie la dezvoltarea echilibrata a elementelor ADM ca si a elementelor sistemului de sustinere a capului;

prin efortul muscular realizat in timpul suptului viguros se induce un somn reconfortant si linistitor.

3. ALIMENTAREA ARTIFICIALA A SUGARULUI

Alimentatia prin biberon a sugarului determina adaptarea contractiilor musculare corespunzator noilor conditii.

Buzele nu mai inchid ermetic fanta labiala, pentru ca nu este necesar, deoarece laptele curge singur prin greutatea lui.

Orbicularii buzelor nu sunt solicitati, nu se mai 'antreneaza' iar dezvoltarea lor deficitara se va manifesta mai tarziu prin hipotonia buzelor.

De asemenea, nu au loc infundarea si umflarea obrajilor, nefiind nevoie de o presiune orala, care sa aspire laptele si in consecinta buccinatorul se va dezvolta insuficient, va fi hipoton si cu forta de contractie redusa.

Miscarile de ridicare si coborare ale hioidului efectuate de m. suprahioi-dieni si ridicatorii mandibulei nu mai sunt necesare, laptele din biberon curgand singur, fara sa fie obligatorie o presiune negativa aspiratoare in cavitatea bucala.

Lipsa de solicitare a grupelor musculare antagoniste, intr-o actiune echi­librata, se repercuteaza asupra dezvoltarii insuficiente a mandibulei in raport cu maxilarul si arcadele alveolare superioare.

Lipsa de solicitare a grupelor musculare antagoniste, intr-o actiune echi­librata, se repercuteaza asupra dezvoltarii insuficiente a mandibulei in raport cu maxilarul si arcadele alveolare superioare.

Nu se mai efectueaza propulsia si retropulsia mandibulei pentru ca nu mai este necesara presarea mamelei prin mentonul sugarului. Va rezulta o dezvoltare deficitara a mandibulei in aceasta perioada, cand are loc o crestere intensa.

Cand sugarul este hranit cu biberonul, varful limbii se modeleaza 'in jgheab' pentru a asigura trecerea usoara a laptelui spre faringe. in aceasta situatie, vascularizatia boitei palatine si centrele ei osteogenetice nu mai sunt stimulate si dezvoltarea nu se mai realizeaza armonios. Se ajunge la formarea unei boite adanci, stramtata (ogivala) iar planseul foselor nazale este ingustat, perturband respiratia nazala.

4. DEZAVANTAJELE ALIMENTARII ARTIFICIALE A SUGARULUI

miscarile de propulsie sunt reduse pentru ca laptele curge usor si in cantitate mai mare;

- aerofagia, adica ingestia impreuna cu laptele a unei cantitati de aer;

- reducerea secretiei salivare;

- insalivarea insuficienta a laptelui si tulburari de digestie;

- prin absenta stimulilor functionali de propulsie a mandibulei se perturba dezvoltarea mandibulei si se pericliteaza asezarea corecta a primelor elemente dentare;

- se pot constitui disfunctii in dezvoltarea ADM cu repercursiuni asupra dezvoltarii generale a copilului.

5. REGLAREA NERVOASA A SUPTULUI

Suptul este un act reflex innascut, cu origine bulbo-protuberantiala. Caile centripete, aferente ale acestui reflex sunt incluse in ramurile senzitive ale trigemenului.

Caile centrifuge, eferente sunt reprezentate de nervii trigemeni, faciali, hipoglosi, prin intermediul carora este asigurata contractia muschilor corespun­zatori si ai limbii.

Miscarile mandibulei necesare suptului prezinta la inceput un control tactilo-kinestezic, iar ulterior, odata cu dezvoltarea componentelor sistemului oro-facial si a experientei alimentare se instaleaza un control reflex tactilo-gustativo-kinestezic.

Trecerea de la alimentatia la san la alimentatia diversificata impune adaptarea ADM la noile situatii:

- miscarea obrajilor, limbii, buzelor, mandibulei se complica;

miscarile dirijate de sistemul nervos se adapteaza la consistenta

alimentelor;

- formarea bolului alimentar, insalivarea lui si impingerea spre faringe se

invata in frageda copilarie;

- acest lant de reflexe conditionate, invatate vor deveni automate;

- odata cu aparitia dintilor, copilul incepe sa invete sa mestece;

dupa aparitia primilor molari se constata prezenta aproape a tuturor miscarile mandibulei ca si la adult.