ANATOMIA PIELII
Pielea îndeplineste si functia de homeostzie (echilibru interior), schimburi de substante cu mediul si functie imunologica, având o serie de mecanisme 16516x2320q de adaptare la mediu, suportând cel mai bine pH-ul 5,5.
Veritabil învelis impemiabil, pielea este un organ complex, multistratificat. Ea contituie o bariera care se opune actiunii agentilor externi de natura fizica (lovire, taire, zgâriere, expunere la soare), chimica (produse toxice) sau bacteorologica (patrunderea bacteriilor).
Ea pastreaza de asemenea apa în organism. Pielea este cel mai mare organ al corpului uman. La un corp adult suprafata pielii este de 1,5-2 m2 si reprezinta 15% din greutatea totala a corpului. Grosimea sa variaza de la 0,5 la 5 mm, în functie de regiunile pe care le acopera si în functie de solicitarile la care este expusa. Este foarte fina pe ploape si foarte groasa pe talpa picioarelor.
Rolul multifunctional al pielii este reflectat prin multitudinea de celule ce se gasesc în tesuturile ei. Un centimetru patrat de piele umana contine 200 de nervuri, 10 fire de par si muschi microscopici, 100 glande sudoripare, 15 glande sebacee, 3 vase de sânge, 12 receptori de caldura si 2 receptori de frig precum si 25 receptori sensibili la presiune. Împreuna cu parul si unghiile, pielea se mai numeste tegument, sau sistem tegumentar.
|
