Antidoturi specifice

ANTIDOTURI SPECIFICE

Acidul acetic este folosit ca antidot in intoxicatia cu fluoroacetat monosodic sau fluoroacetamida (raticide), in solutie 5%, in doza de 8 ml/kg, per os, impreuna cu alcool etilic (solutie 50%, 8ml/kg).

Acidul dimercaptosuccinic (DMSA sau Succimer) este recomandat in intoxicatia cu plumb si zinc, deoarece este mai putin toxic decat Ca-EDTA si se poate administra pe cale orala. Doza recomandata este de 10 mg/kg, repetata la 8 ore timp de 10 zile. Ultimele cercetari au demonstrat ca DMSA este eficient in indepartarea compusilor organici ai mercurului din sistemul nervos central al mamiferelor.

Acetilcisteina se administreaza in intoxicatia cu acetaminofen, pe cale orala sau intravenos, initial in doza de 140 mg/kg, apoi repetat la 6 ore, maxim 2 zile, in doza de 70 mg/kg. Acetilcisteina este incompatibila cu agentii oxidanti, inclusiv cu apa oxigenata, care este folosita uneori ca vomitiv in intoxicatii. De asemenea, acetilcisteina are gust neplacut, putand produce voma si poate fi adsorbita pe carbune activat.

Albastru de Prusia este folosit in intoxicatia cu raticide pe baza de thaliu, cu scopul de a lega thaliul excretat pe cale biliara, intrerupand astfel circuitul enterohepatic al acestuia. Tratamentul consta in administrarea a 3 g/zi, divizate in 3 pana la 6 doze, timp de 7-17 zile.

Atropina se administreaza in intoxicatia cu insecticide organofosforice si carbamati, in doza de 0,2-0,5 mg/kg. Administrarea atropinei se poate face intravenos lent, pana la producerea efectului sau se poate administra un sfert din doza pe cale intravenoasa, se asteapta 15 minute pentru a se observa efectele, iar apoi se administreaza restul dozei pe cale intramusculara sau subcutanata. Atropina este potential toxica, de aceea ar trebui sa se administreze initial doza minima, fiind apoi crescuta numai in cazul in care raspunsul este nesatisfacator. In cazul in care atropina este administrata intravenos sau in doza mare trebuie monitorizate frecventa si ritmul cardiac. Difenilhidramina, folosita uneori pentru amendarea semnelor clinice nicotinice intarziate din intoxicatia cu insecticide organofosforice si carbamati, poate potenta efectele atropinei.

D-penicilamina se administreaza in intoxicatiile acute cu plumb, zinc, cadmiu sau mercur anorganic. Se foloseste in doza de pana la 110 mg/kg, pe cale orala, pe stomacul gol, timp de 1-2 saptamani. D-penicilamina poate provoca voma, de aceea se administreaza in cantitati mici repetate sau se reduce doza la 33-55 mg/kg/zi, divizata in trei sau patru reprize. In cazul acumularii hepatice de cupru, se administreaza, in doza de 10-15 mg/kg pe cale orala, de doua ori pe zi, pe stomacul gol, concomitent cu administrarea de vitamina C (500-1000 mg/zi, administrata pe cale orala).

Deferoxamina (Desferal) se administreaza in intoxicatia cu fier. Tratamentul de urgenta consta in administrarea intravenoasa, in perfuzie, a 15 mg/kg/ora, cu monitorizarea functiilor cardiace si a presiunii sanguine. In cazul in care nu se poate realiza monitorizarea sau cand animalul nu este in stare de soc, doza sigura este de 40 mg/kg, administrata intramuscular, la intervale de 4-8 ore, pana la o doza maxima de 6 g/zi. Tratamentul trebuie continuat pana cand concentratia fierului seric ajunge la un nivel normal. Pentru accelerarea excretiei se poate administra pe cale orala vitamina C. Pe durata tratamentului cu Deferoxamina urina are culoare brun-rosietica, datorita excretiei chelatului cu fier.

Digibind se foloseste in intoxicatiile produse prin ingerarea de tablete de digoxin sau a plantelor Digitalis purpurea si Convallaria majalis. Doza este de 1,7 ml de Digibind pentru fiecare miligram de digoxina ingerata. Pacientii trebuie sa fie monitorizati pentru hipokaliemie si anafilaxie. Administrarea unei doze mari de Digibind poate produce o reactie febrila.

Difeniltiocarbazona (dithizona) este folosita in intoxicatia cu raticide pe baza de thaliu. Se administreaza pe cale orala, in doza de 70 mg/kg, de trei ori pe zi. Ditizona trebuie folosita in primele 24 de ore de la expunerea la toxic. Este cunoscut faptul ca ditizona determina contractii musculare la caine. Daca au trecut mai mult de 24 de ore de la expunere, se recomanda administrarea de albastru de Prusia, in locul dithizonei.

Etanolul (alcoolul etilic) se administreaza in solutie 20% in intoxicatia cu etilenglicol (antigel). La caine, se administreaza intravenos, in doza de 5,5 ml/kg, astfel: initial de cinci ori la 4 ore, apoi de patru ori la 6 ore. In practica, doza de etanol se administreaza pana la obtinerea efectului dorit si anume un somn profund (aproape de coma) pentru o perioada de pana la 72 de ore. Etanolul este un substrat alternativ pentru alcool-dehidrogenaza, inhiband, astfel, transformarea etilenglicolului in metaboliti mult mai toxici. Daca metabolizarea este prevenita, etilenglicolul este eliminat netransformat din organism. Nu se administreaza concomitent sau dupa administrarea de 4-metilpirazol, datorita posibilitatii de producere a intoxicatiei cu etanol si a depresiei respiratorii fatale. In intoxicatia cu fluoroacetat monosodic (produsul 1080) si fluoroacetamida (produsul 1081), folosite ca raticide, etanolul se administreaza pe cale orala in doza de 8 ml/kg, solutie 50%, concomitent cu administrarea  unei solutii de acid acetic 5% (8 ml/kg), cu scopul de a suplimenta sursele de acetat pentru reducerea conversiei fluoroacetatului in fluorocitrat, care blocheaza ciclul acidului citric prin inhibarea aconitazei. Se pot folosi si bauturi spirtoase de tipul gin sau vodka, diluate 1:1 cu apa.

4-Metilpirazolul este folosit in intoxicatia cu etilenglicol la caine. Se administreaza intravenos in solutie 5%; doza initiala este de 20 mg/kg, urmata de o doza de 15 mg/kg la 12 si, respectiv, 24 de ore  si 5 mg/kg, la 36 de ore. 4-metilpirazolul este un inhibitor specific al alcool-dehidrogenazei prevenind metabolizarea enzimatica a etilenglicolului in metaboliti mai toxici. Este prohibita folosirea concomitenta a etanolului si 4-metilpirazolului, deoarece se poate produce intoxicatia fatala cu etanol.

Molibdatul de amoniu si tetratiomolibdatul de amoniu se administreaza in cazul intoxicatiei cronice cu cupru, in solutie 1%, in ser fiziologic sau apa distilata, in doza de 3 mg/kg greutate corporala, timp de 5-7 zile. Deoarece preparatul este iritant, se recomanda administrarea a cel mult 5 ml solutie, o singura data.

Monoacetina (acetin, gliceril monoacetat) este folosita in intoxicatia cu fluoroacetat monosodic si fluoroacetamida. Aceasta reprezinta o sursa alternativa de acetat pentru diminuarea conversiei fluoroacetatului in fluorocitrat, care blocheaza ciclul acidului citric. Doza este de 0,55 g/kg, administrata intramuscular, cu repetare din ora in ora, pana la o doza cumulata de 2 –4 g/kg.

Naloxonul (Narcan) contracareaza efectele unor opiacee (mepiridina, fentanyl si oximorfona). O doza de naloxon transforma 1,5 mg de oximorfona, 15 mg de morfina, 100 mg de meperidina sau 0,4 mg fentanyl. Daca nu se cunoaste cantitatea de  narcotic, se administreaza naloxon pana la producerea efectului, folosind o doza initiala de 0,04 mg/kg (intravenos – pentru un raspuns rapid, subcutanat sau intramuscular). Naloxonul are o limita larga de siguranta si nu produce efecte secundare. Pacientii trebuie sa fie monitorizati pentru prevenirea recidivelor deoarece narcoticele ar putea avea o durata de actiune mai mare decat naloxonul, motiv pentru care se recomanda repetarea tratamentului.

Sulfatul de sodiu este un antidot eficient in intoxicatia cu acetaminofen si poate fi folosit in locul acetilcisteinei. Se administreaza intravenos in doza de 50 mg/kg, repetat la 4 ore, in solutie 1,6%, in apa.

Vitamina K₁ (fitomenadiona) este folosita ca antidot in intoxicatia cu raticide anticoagulante. Cea mai eficienta cale de administrare a fitomenadionei este calea orala, 2-5 mg/kg/zi divizata in mai multe reprize, concomitent cu administrarea unor tainuri bogate in lipide (timp de 21-30 de zile). Administrata subcutanat, absorbtia fitomenadionei nu este mai mai buna sau mai rapida, fata de administrarea orala si, totodata, poate determina hemoragii. Administrarea intravenoasa a fitomenadionei poate produce reactii anafilactice si trebuie folosita numai in caz de urgenta, dar in perfuzie lenta, timp de cel putin 15 minute. Nu toate preparatele de fitomenadiona se preteaza la administrarea intravenoasa. Exista posibilitatea ca sa nu fie necesara administrarea fitomenadionei timp de 21-30 de zile, mai ales daca detoxifierea gastrointestinala s-a facut prompt si complet sau daca intoxicatia s-a produs cu warfarina. In aceste cazuri, se intrerupe tratamentul dupa 10 zile, se asteapta 3 zile, dupa care se testeaza parametrii de coagulabilitate ai sangelui. Daca acestia sunt la un nivel normal, se repeta testarea dupa alte 3 zile, fara a se administra in acest timp fitomenadiona. Daca nivelul acestora este tot in limite normale, nu mai este necesara administrarea de fitomenadiona.

Yohimbina contracareaza efectele xilazinei, fiind si antidot pentru amitraz. In ambele cazuri, doza la caine este de 0,1-0,125 mg/kg, administrata intravenos. In cazul supradozarii pot aparea tahicardie, agitatie si tremuraturi.