APARATUL RESPIRATOR

APARATUL RESPIRATOR

Omul traieste īntr-o sfera de aer, indispensabila vietii. Aparatul respirator mijloceste contactul omului cu aerul si este alcatuit din doi plamāni si din conductele aeriene. Plamānul drept are trei lobi iar cel stāng numai doi. Lobii sunt despartiti prin schizuri si sunt alcatuiti din segmente si lobuli. Legatura dintre plamāni si peretele toracic este realizata prin pleura, o seroasa dubla pari 23523l1122x etala, ce se afla īn contact direct cu peretele toracic si viscelara care acopera plamānii, mulāndu-se pe schizurile lombare. Īntre cele doua foite se afla cavitatea pleurala cu o presiune usor negativa (mai mica decāt presiunea atmosferica) si continānd o cantitate minima de lichid. Datorita pleurei, plamānii sunt intim legati de peretele toracic, urmānd miscarile acestuia.

Aerul patrunde prin orificiile nasului, trece prin faringe, laringe si trahee care īn dreptul vertebrei T4 se bifurca īn doua bronhii principale. Locul unde bronhiile patrund īn plamāni se numeste hil. Ultimele ramificatii ale bronhiilor se termina la nivelul acinului, care este un congumerat de alveole. Alveola este elementul functional respirator, este unitatea cea mai mica din parenchim īn care au loc schimburile respiratorii

Sistemul vascular al plamānilor este alcatuit dintr-o retea functionala, ce provine din arteriile pulmonare, aceasta se micsoreaza īn diametru, formānd capilariile pulmonare, unde au loc schimburile de gaze. Reteaua capilara are o suprafata de 120-150 milimetri patrati, permitānd sa treaca un volum de 6-7 litri de sānge la fiecare minut. Īn stare de repaus nu functioneaza toate capilarele, care pot deveni active īn conditii de suprasolicitare (efort, proces patologic). Aceasta este rezerva functionala a plamānilor.

Omul nu poate exista fara aer mai mult de cāteva minute (aproximativ 3-5). Respiratia īn primul rānd asigura eliminarea bioxidului de carbon si absorbtia oxigenului. Aceasta functie include trei timpi: pulmonar, sanguin si tisular. Primul timp realizeaza schimbul de gaze la nivelul membranei alveolo-capilare, care include procesul de trecere a oxigenului din aerul alveolar īn sānge si eliminarea bioxidului de carbon din sānge. Timpul doi realizeaza transportul gazelor īntre plamāni - organ de aport si eliminare. Iar timpul trei reprezinta respiratia interna la nivelul tesuturilor, cānd oxigenul patrunde īn celule, iar bioxidul de carbon - produs rezidual al catabolismului, este eliminat .

Respiratia include mai multe procese: ventilatia, care este o succesiune de miscari alternative de inspiratie si expiratie īn timpul carora se aduce pāna la nivelul alveolelor aerul atmosferic bogat īn oxigen, si se elimina bioxidul de carbon din alveole īn atmosfera. Inspiratia este un act activ iar expiratia un act pasiv. Impulsurile acestei activitati ritmice pornesc din centrul respirator bulbar al scoartei cerebrale care regleaza acest proces.

Volumul de aer, care intra si iese dintr-un plamān este de 8 litri. Ritmul respiratiei este de 12-16 respiratii pe minut si se numeste minut - volum respirator de repaos. Ciclul respirator depinde de doi parametrii: de amplitudinea si de frecventa miscarilor respiratorii (M.V.R. =500ml x 16 = 8l ).

Volumele de aer, care patrund īn plamāni nu se raspāndesc uniform. La sfarsitul unei expiratii mai ramān īn plamān aproximativ 1500 ml aer care poarta denumirea de volum rezidual si care este repartizat īn caile aeriene si īn alveole. Compozitia aerului alveolar trebuie sa aiba o valoare aproape constanta, aceasta realizāndu-se prin inspiratie, care face sa patrunda aer atmosferic bogat īn oxigen, aer care se amesteca cu cel alveolar. Nu tot aerul ajunge la alveole, o parte (aproximativ 30%) ramāne īn caile aeriene superioare. Acesta este spatiul mort anatomic. Nici toate alveolele nu sunt ventilate uniform, aproape 20% ramān neventilate, si se numeste spatiul mort fiziologic. Acest spatiu asigura o compozitie constanta a aerului alveolar.

Principalele tulburari functionale sunt: rinitele, laringitele, bronsitele, cancerele bronhopulmonare, pneumopatiile, pneumopatiile acute si cronice, chistul hidatic pulmonar, emfizemele pulmonare, sclerozele pulmonare, tuberculoza pulmonara, pleuroziile, insuficientele respiratorii, displeile, durerile toracale, tusea, expectoratiile, hemoptiziile, sughitul, tulburarile vocii si altele.