APORTUL INVESTIGAŢIILOR IMUNOLOGICE ÎN SECURITATEA TRANSFUZIONALĂ
Enache Andreea - Lorena , Lucica Rosu, Ovidiu Zlatian, Alexandra Rosu
Coordonator stiintific: Prof. Univ. Dr. Lucica Rosu
UMF CRAIOVA
Introducere
Institutul National de Hematologie Transfuzionala, Centrele de transfuzie sanguina, Directiile sanitare si Ministerele cu retea sanitara proprie sunt obligate sa supravegheze activitatea de donare a sângelui si a plasmei pentru excluderea maladiilor transmisibile prin sânge (hepatite, lues, SIDA, infectii cu HTLV I si II), conform Ordinului nr. 372/1.03.1995.
Legislatia privind donarea de sânge, utilizarea terapeutica a sângelui uman si organizarea transfuzionala în România sustine respectarea unor anumite reguli stricte, în fiecare spital organizându-se o comisie medicala de hemovigilenta, care supravegheaza si analizeaza masurile de securitate transfuzionala luate pentru ocrotirea bolnavului primitor, precum si consumul de sânge transfuzional sau de derivate sanguine. Donarea de sânge în scopuri terapeutice reprezinta un gest umanitar, benevol, neremunerat si anonim.
Donatorul de sânge poate fi orice persoana sanatoasa, între 18-65 ani care accepta în mod voluntar sa i se preleveze o cantitate de sânge corespunzatoare unei doze terapeutice (5-7 ml/kg corp greutate donator, dar nu mai mare de 450 ml), care se foloseste pentru transfuzii la alte persoane sau pentru productia de preparate derivate din sânge. Controlul medical al donatorilor de sânge este obligatoriu d.p.d.v : clinic, de laborator si epidemiologic.
Examenul de laborator al donatorului vizeaza 3 obiective :
a) sa verifice daca starea de sanatate a donatorului este suficient de buna si concordanta cu examenul clinic pentru ca donarea sa nu fie daunatoare pentru cel ce o efectueaza,
b) sa verifice daca exista semne ca sângele donat ar putea sa fie nociv primitorului,
c) sa precizeze caracteristicile majore - serologic ale sângelui pentru a cunoaste posibilitatile de folosire în transfuzie.
Obiective
Lucrarea de fata prezinta un studiu efectuat în perioada 2000-2006 prin care am analizat potentialul infectios al donatorilor din zona Olteniei, prezentati la prima donatie, privind posib 232d38c ilitatea transmiterii prin sânge a Treponemei pallidum, virusurilor hepatitice tip B si tip C, HIV 1,2 si HTLV.
Material si metoda
Au fost analizate 15637 persoane aparent sanatoase cu vârsta cuprinsa între 20 si 64 ani care s-au prezentat în serviciul Centrului Regional de Transfuzie si Conservare a Sângelui (C.R.T.C.S.) Craiova, în scopul donarii de sânge. Investigatiile imunologice efectuate obligatoriu, datorita legislatiei sanitare, au fost acelea care sa poata depista prezenta unei boli infectioase care se transmite prin sânge (hepatita B si C, sifilisul, infectia cu retrovirusurile HIV si HTLV).
În acest scop, s-a decelat prezenta Ag HBs prin metoda ELISA automatizata, s-a evidentiat prezenta anticorpilor anti-VHC si anticorpii anti - HIV1/2 prin metoda ELISA, s-a cercetat prezenta anticorpilor anti - Treponema Pallidum utilizând: reactia de floculare VDRL, reactia de hemaglutinare TPHA.
Rezultate si discutii
Rezultatele obtinute se încadreaza în datele statistice nationale ce desemneaza ca aceste infectii transmise prin intermediul sângelui pot reprezenta un semnal de alarma atât pentru donatori, cât si pentru beneficiarii de sânge sau produse biologice derivate din sânge.
Din totalul de 15637 donatori investigati pentru morbiditatea prin hepatita virala B, C si sifilis, s-a constatat un procent de 8,58 % donatori cu risc infectios pentru aceste boli. Dintre acestia 5,13 % sunt purtatori de AgHBs (infectie cu virus hepatitic B), 1,14 % sunt infectati cu virus hepatitic C si 2,31 % sunt bolnavi de sifilis (conform tabelului 1 si figurii 1).
Tabel 1: Distributia donatorilor cu risc infectios pe ani de studiu si sexe:
|
Testati |
Ag-HBS+ |
ANTI-HCV+ |
VDRL/TPHA+ |
||||||||
Anul |
m |
f |
total |
m |
f |
total |
m |
f |
total |
m |
f |
total |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Total |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Figura 1. Incidenta hepatitelor virale si a sifilisului la donatorii de sânge
Studiind morbiditatea acestor boli, prezente în rândul donatorilor, asa cum reiese din figura 2, se observa o descrestere a incidentei hepatitei virale B si sifilisului, explicata prin aplicarea metodelor de profilaxie nespecifica si specifica (vaccinare anti VHB) în rândul populatiei. În cazul hepatitei virale tip C incidenta este relativ constanta, având în vedere ca infectia nu este manifesta clinic pe o perioada lunga de timp (10-30 ani), fiind depistata întâmplator, ca de exemplu cu ocazia donarii de sânge.
Figura 2. Incidenta hepatitelor virale si a sifilisului la donatori pe ani de studiu.
AgHBs a fost detectat la 5,13 % din donatorii testati. AgHBs este primul marker virusologic detectabil în ser dupa infectia cu VHB. El semnifica o hepatita B acuta sau cronica. Aparitia lui în circulatie precede cu 2-4 saptamâni cresterea în ser a GOT, GPT si aparitia simptomelor clinice.
AgHBs ramâne detectabil în ser atât în timpul fazei icterice, simptomatice a hepatitei B acute, dar si la cazurile care se vor croniciza. Dupa debutul bolii, poate persista înca 1-3 luni în evolutiile autolimitate, dar se poate prelungi persistenta lui mai mult de 6 luni, ceea ce sugereaza cronicizarea. El poate persista la asa numitii "purtatori sanatosi", ceea ce arata ca el nu indica totdeauna o infectie recenta. Trebuie stabilit daca ei sunt infectiosi sau nu. Pentru a stabili acest lucru trebuie testata prezenta AgHBe si evaluat nivelul seric ADN/VHB. Prezenta acestor imunomarkeri sugereaza un grad crescut de infectivitate al purtatorilor.
Investigând incidenta infectiei cu VHC în rândul donatorilor de sânge se constata ca aceasta este mai redusa fiind în procent de 1,14%.
Analizând figura 3 privind distributia pe sexe a persoanelor seropozitive, se observa predominanta infectiei cu VHB la barbati (81,80 %) si cu Treponema pallidum (66,76 %). În cazul infectiei cu VHC nu se constata diferente semnificative între cele doua sexe. Infectia cu TPHA a fost de doua ori mai frecventa la barbati decât la femei (66,76 %).
Figura 3. Incidenta hepatitelor virale la donatori în functie de sex.
Analizând morbiditatea donatorilor prin hepatita B si C se constata o incidenta crescuta a infectiei cu virus hepatitic B la grupele de vârsta 35-44 de ani (33,04%) si 25-34 ani (28,93%). Spre deosebire, hepatita virala tip C are o incidenta mai mare la grupele de vârsta 35-44 de ani (39,89%) si 45-54 ani (32,02%) conform tabelului 2 si figurii 4.
Tabel 2. Repartizarea donatorilor testati pentru depistarea infectiei cu virusuri hepatitice B si C dupa grupa de vârsta si sex.
Grupa de vârsta |
Ag HBs + |
ANTI-HCV + |
||||||
Barbati |
Femei |
Total |
|
Barbati |
Femei |
Total |
|
|
20-24 ani |
|
|
|
|
|
|
|
|
25-34 ani |
|
|
|
|
|
|
|
|
35-44 ani |
|
|
|
|
|
|
|
|
45-54 ani |
|
|
|
|
|
|
|
|
55-64 ani |
|
|
|
|
|
|
|
|
TOTAL + |
|
|
|
|
|
|
|
|
Figura 4. Distributia procentuala a donatorilor cu hepatita B si C dupa grupa de vârsta
Sifilisul este o boala raspândita pe tot globul si nici o forta din lume nu poate stavili extinderea ei. Sifilisul este boala marilor aglomeratii urbane. În unele tari europene se observa o crestere importanta a morbiditatii prin sifilis la adolescenti si tineri. Aparitia sifilisului este favorizata de: homosexualitate, devalorizarea casatoriei si a notiunii de familie, existenta relatiilor extraconjugale si a partenerilor multipli, libertinajul sexual exagerat. Alaturi de acesti factori se mai adauga industrializarea moderna, migrarea mâinii de lucru, navetismul prin specificul profesiei care obliga persoanele sa lucreze o vreme îndelungata departe de familie (soferi de cursa lunga, navigatori, petrolisti marini, reprezentanti comerciali în localitati îndepartate sau în strainatate). Aparitia sifilisului la gravide poate determina sifilisul congenital recent sau tardiv cu urmari dezastruoase la copil. Din aceste motive, lupta împotriva sifilisului nu trebuie sa slabeasca nici o clipa, reducerea vigilentei putând duce oricând la recrudescenta epidemica a acestei boli.
Conform tabelului 3 si figurii 5, se constata o incidenta a infectiei luetice, frecventa la persoanele tinere cu grupa de vârsta 20-24 ani (15,79 %) si 25-34 ani (37,40%). Incidenta bolii descreste odata cu înaintarea în vârsta, exemplu 31,58 % la grupa de vârsta 35-44de ani, 13,85% între 45-54 ani.
Tabel 3. Repartizarea donatorilor testati pentru infectia cu Treponema pallidum dupa grupa de vârsta si sex
Grupa de varsta |
VDRL/TPHA/ELISA |
|||
Barbati |
Femei |
Total |
|
|
20-24 ani |
|
|
|
|
25-34 ani |
|
|
|
|
35-44 ani |
|
|
|
|
45-54 ani |
|
|
|
|
55-64 ani |
|
|
|
|
TOTAL + |
|
|
|
|
Realizând o corelatie cu grupa sanguina se observa din figura 6 ca un procent de 46% din donatorii seropozitivi lues sunt de grup serologic A II, 33% grup O I, 12% grup B III si 9% grup AB IV.
Mentionam ca în rândul donatorilor nu a fost depistat nici un caz de infectie cu HIV 1,2 sau HTLV.
Concluzii
Studiul de fata a scos în evidenta importanta deosebita care trebuie acordata testarilor serologice la donatorii de sânge având în vedere diversitatea agentilor infectiosi care pot fi transmisi prin sânge.
1. Sângele donat în scop terapeutic este un gest umanitar, benevol si anonim. El poate vehicula agenti infectiosi dintre care frecvent virusurile hepatitice B, C, D, G, HIV, HTLV, Treponema Pallidum.
2. Vârsta donatorilor cu risc infectios este cuprinsa între 20 - 50 ani, iar dintre acestia barbatii ocupa primul loc.
3. Studiul efectuat ofera informatii pretioase privind raspândirea anumitor boli în populatia activa a tarii, în rândul persoanelor aparent sanatoase, si evidentiaza rolul examenelor serologice pentru securitatea transfuzionala.
Bibliografie
M.L. Barea, R. Gonzalez - "Human Immunodeficiency virus (HIV) seroconversion among repeat volunteer blood", 5th Regional (4th European) Congress, Venezia - Italy, 2nd - 5th, July, 1995, Abstracts, International Society of Blood Transfusion
E.O Benea, A.S. Cercel- "Managementul bolnavului cu infectie HIV", Editura IBI Matei Bals, Bucuresti , 2001
L. Biesert, J.L. Poplavsky, H. Suhartono - "Securite virale d'octaplas: etudes de validation virale"; Transfus. Clin. Biol. 1998, 5 (suppl. 1): 82s-83s, Elsevier, Paris
Castera l, Dhumeaux D, Pawlotsky JM - Hepatites virales chroniques B et C- Epidemiologie, diagnostic, evolution, prevention -Revue Prat 2001; 51 ; 1247-1257
Elvira Sînziana Ciufecu - Virusologie medicala, Ed. Medicala Nationala, 2003 Buc.
E. Hergan - "Assurance de la qualite en transfusion sanguine: les avantages et les limites"; Transfus. Clin. Biol. 1998, 5 (suppl.): 36s-41s, Elsevier, Paris
P.Moncharmont, P. Merle, V.Barlet, J.F. Cantaloube, S.Radenne, P.de Micco, C.Trepo "Virus des hepatites C et G et marqueurs indirects d"hepatite virale chez les donneurs de sang" Transf. Clin. Biol. 1998, 5 suplim : p.87, Elsevier Paris.
S. Petrea - "Ghid de prevenire a transmiterii HIV în practica medicala", All, Buc, 2002
Ileana Rebedea - "Boli infectioase", Ed.Medicala, Bucuresti, 2000
Rosu Lucica - "Microbiologie medicala - Bacteriologie. Virusologie. Note de curs", Ed. Medicala Universitara, Craiova, 2002, 2006.
|