ASTMUL BRONSIC (II)
Ce-l poate ajuta pe bolnav sa previna si (de ce nu) sa se vindece de astm?
Baza tuturor relelor in criza de astm este inflamatia bronsica. Tratamentul si prevenirea ei au caracter permanent, indiferent de stadiul evolutiv al bolii (in timpul si in afara crizelor). Tratamentul bolnavului de astm bronsic, aflat in criza dispneica (criza de sufocare), cere ca din primul moment sa fie administrata o medicatie specifica antiastmatica, cunoscuta de unii bolnavi din crizele precedente: Miofilin injectabil (medicamentul trebuie administrat numai in timpul crizei, si nu mai multe zile la rand, pentru ca provoaca o relaxare a sfincterului esofago-gastric ce produce refluxul acid din stomac - una din cauzele astmului), Nifedipin, Ketotifen, Formoterol (cate un puf de 2-3 ori pe zi, si niciodata mai mult de 6), Intal - capsule, Intal - nebulizator, Becotide intranazal - nu in caz de epistaxis, unele diuretice speciale administrate 19519h714t intranazal, Nazalcrom - solutie nazala, Cyproheptadine - un puternic antialergic si Adrenalina ori Efedrina injectabila. Important: daca medicatia bronho-dilatatoare nu da rezultate in cateva ore, inseamna ca e un astm grav, singura solutie fiind urgenta spitalizare. Dupa obtinerea efectului de repermeabilizare a arborelui bronsic, de inlaturare a edemului si de eliminare a dopurilor de mucus si de suprimare a spasmului, se continua doar tratamentul antiinflamator, cu doze foarte mici de medicamente cortizonice (numai preparate inhalatorii: spray, pufuri, nebulizatoare, instilatii nazale, aerosoli), tratamentele antialergice, cele practicate in camere sub presiune sau in galeriile din saline, in incaperi dotate cu aparate care filtreaza sau ionizeaza negativ aerul. Toate aceste masuri si medicamente au ca efect favorabil producerea sporita a surfactantului - o substanta "antifrecare" care face ca aerul ce circula in ambele sensuri, zi si noapte, toata viata, prin tuburile bronsice, sa fie mai bine suportat de bolnavul de astm. Ingrijorator este faptul ca jumatate din acesti bolnavi nu stiu sa foloseasca dispozitivele de inhalat sau de pufait, astfel ca substanta medicamentoasa activa, in loc sa ajunga adanc, la micile bronsiole, ramane pe limba, faringe ori trahee. Corect, inhalatia trebuie facuta pe durata unei inspiratii profunde, incepand de pe la mijlocul ei, cu gura larg deschisa, chiar tinandu-va de nas.
Recomandarile de fond (permanente), care trebuie aplicate dupa trecerea crizei sufocante, sunt cele mai importante, pentru ca de cunoasterea si mai ales de respectarea lor depind prevenirea si vindecarea astmului bronsiolic. Indeplinirea lor duce la diminuarea, la inlaturarea inflamatiei bronsice si la sporirea producerii unui mucus de calitate, care sa contina acea substanta antifrecare, la trecerea "vijelioasa" permanenta a aerului, substanta cu rol esential in pastrarea integritatii peretelui si a cililor bronsici.
Regimul alimentar - trebuie alcatuit in asa fel, mai ales in faza de criza sufocanta, incat sa se indeparteze alimentele cu potential alergizant. In crizele dispneice nu se dau nici sucuri din fructe si legume, cu exceptia celor din legume verzi (fasole verde, varza dulce, salata, broccoli) diluate, nesarate. Dupa ameliorarea respiratiei se introduc salatele, fructele, supele de legume si, treptat, carnea slaba si pestele. Alegerea si pregatirea corecta a hranei asigura cert redobandirea unei respiratii normale, caci nu se pot construi organe sanatoase din alimente conservate si modificate industrial, boala aparand numai atunci cand prea multe reguli biologice au fost si sunt nesocotite. Mesele usoare si dese sunt preferabile unei mese copioase sau unor alternante de excese alimentare si posturi, moderatia trebuind sa fie "regula de aur" a regimului celor bolnavi de astm. Mai trebuie reamintit ca dupa cateva eructatii (ragaieli) si golirea stomacului, criza poate ceda de la sine. Pentru periajul dintilor si clatirea gurii dupa mese, folositi numai apa simpla, foarte usor incalzita. In ce priveste painea, alegeti-o pe cea ramasa de ieri, mai ales daca este sfaramicioasa. Feriti-va de painea proaspata, buna, dar care contine 5-10 substante chimice, deloc inofensive, chiar pe termen scurt. De asemenea, preferati hrana cat mai putin gatita, un veritabil medicament, pentru ca pastreaza enzimele, mineralele si vitaminele in stare naturala, singurele substante care confera rezistenta la poluanti, la streptococi, stafilococi, la sutele de alti microbi si virusuri, cat si la radiatiile ionizante, la efectele paturii subtiate de ozon ori la radonul din incaperile noastre. Masa de seara sa fie de volum redus, cu alimente usor asimilabile, servita devreme. (Un studiu efectuat pe 7000 de bolnavi arata ca 75% dintre ei au facut crize si au fost treziti noaptea, motiv temeinic pentru ca si medicamentele bronhodilatatoare sa fie luate la culcare.)
Apa de baut, prin "memoria" sa de miliarde de ani, are proprietati tamaduitoare si in aceasta suferinta, cu conditia de a nu fi modificata si de a fi consumata in cantitate sporita.
Yoga, cu treptele sale de initiere, este o stare ce poate fi insusita, fara a o banaliza, stare ce atesta o transformare benefica interioara, inlesnind un "dialog" cu organele noastre care nu ne mai "asculta", deasupra lor fiind creierul care constientizeaza tot ce se petrece, bine sau rau, in toate cele aproximativ 100 de miliarde de celule din care suntem alcatuiti. Yoga reprezinta o sansa in plus si este bine sa invatam, la orice varsta, cum se respira, sa nu ne multumim cu faptul ca respiratia, fiind naturala, vine de la sine. Cinci-sase respiratii adanci, consecutive, executate de cateva ori pe zi, ajuta mult. In unele unghere din plamani exista aer neimprospatat, vechi de 5 ani. In plus, respiratiile Yoga duc la o benefica scadere a crizelor de astm si la cresterea fluxului de aer expirat. Gimnastica respiratorie pune accentul pe expiratie, care trebuie sa fie mai lunga de 2-4 ori decat inspiratia, manevre cu valoare mare in oricare forma clinica de astm si care trebuie practicate in perioadele dintre crize, rolul aproape exclusiv revenindu-i mobilizarii muschiului diafragmat, cat si corectarii unor deformatii ale toracelui, prezente la astmaticii din copilarie. Acupunctura, o terapie neagresiva, poate obtine in doua luni ameliorarea fluxului expirator atat ziua, cat si noaptea. Hipnoza - un studiu arata ca prin hipnoza s-a obtinut ameliorarea simptomelor bolii la jumatate din astmatici, iar la o treime dintre ei medicamentele bronhodilatatoare au putut fi reduse.
Astmul la copil. Manevrele chiropractice (cu ajutorul mainilor) - un tratament adiacent la copiii cu astm. Boala astmatica (la 3/4 dintre copii cauza ei este alergica) este o maladie in permanenta crestere in ultimele trei decenii (nu doar la noi), mai ales la baietii din grupa 5-15 ani (diferenta dispare la adulti). Parintii trebuie sa aiba in vedere supravegherea regimului alimentar al copilului, evitand alimentele alergizante, mentinerea in jurul sau a unei atmosfere lipsite de pulberi, parfumuri, par de animale, fum de tigara. Tratarea de la inceput si corect a infectiilor poate vindeca copilul astmatic. (La nou-nascut, multe dintre medicamentele luate de catre mama trec in lapte, producandu-i micutului insomnii, nervozitate, chiar convulsii, cresterea batailor inimii sau tipice crize de astm.) Uneori, prezenta unor subluxatii in sira spinarii, cu comprimari ale radacinilor nervilor, provoaca astmul. Masajele chiropractice pe coloana (unele dintre spitalele noastre au servicii specializate in acest sens) pot vindeca multe boli, printre care si astmul.
Meloterapia sau cum ne putem vindeca ascultand muzica
"Recomand muzica lui Mozart si Bach ca remediu impotriva disperarii"
- Emil Cioran
Cine n-a simtit macar o data in viata nevoia sa fredoneze o melodie sau nu a uitat, fie numai si pentru o clipa, suferinta si durerea, ascultand un concert de Mozart, Vivaldi sau HSndel? Nevoia de muzica si influentele pe care le exercita asupra fiintei omenesti, in ansamblul ei, erau cunoscute inca din Antichitate. In mitologia greaca se spunea ca Apollo l-a invatat pe Chiron-centaurul - arta vindecarii, iar acesta l-a invatat la randul sau pe Esculap terapeutica, asociind "cuvantul, plantele si cutitul". Sciatica si durerile provocate de lumbago erau alungate tot cu ajutorul ritmurilor muzicale. Athenaops canta la flaut deasupra locului dureros, iar extractiile dentare efectuate in targuri erau insotite de o muzica ritmata, cantata la trompeta si tobe, cu o mare intensitate. Chinezii antici aveau la randul lor o bogata experienta in influentarea sentimentelor fiecarui ascultator. Exista nenumarate tratate, scrise de Chon King, Se Ma Tsien si Kia Yu, despre actiunea terapeutica a diferitelor sunete si felul in care trebuiau aranjate si oranduite pentru a alunga sau pentru a destepta in sufletul ascultatorului anumite sentimente si senzatii. Existau chiar anumite reguli pentru tonifierea sau calmarea anumitor organe: pentru tratarea plamanilor se foloseau sunetele unor clopote special concepute in scop terapeutic, pentru rinichi se foloseau tobe, pentru ficat - un soi de flaut, pentru inima - instrumente cu coarde, iar pentru splina - sunetele scoase de un fel de ocarina. In prezent, numeroase studii au aratat ca reactia organismului uman la muzica este extrem de complexa, fiecare sunet, ritm, intensitate si, in final, fiecare melodie generand o reactie anume. Pentru crearea unor stari benefice, muzica lui Mozart intruneste cele mai multe aprecieri; urmeaza muzica preclasica, apoi cea clasica si in final muzica de jazz, recunoscuta pentru dezvoltarea capacitatilor creative si cognitive. Efectul terapeutic al muzicii este deja folosit in multe clinici si spitale, mai ales in recuperarea bolnavilor care sufera de tulburari nervoase sau psihice, depresii, boli canceroase etc. De asemenea, s-a demonstrat ca fatul din pantecul mamei reactioneaza favorabil la muzica ce intra in armonie cu pulsul matern. Copiii care au "audiat" inca din viata intrauterina muzica clasica au avut o dezvoltare mult mai rapida si au suferit de mai putine boli decat cei care nu au "ascultat" muzica.
Dupa mai multe studii s-a descoperit ca pentru fiecare zona a corpului exista anumite indicatii "meloterapeutice". Astfel:
pentru afectiunile din zona ochilor si a
capului este indicata muzica romantica si concertele nocturne in aer liber.
pentru tulburarile de vorbire, masticatie,
dureri de dinti si pentru afectiunile din zona maxilarelor sunt indicate muzica
de jazz, muzica usoara si cantatul intr-un cor.
pentru bolile gatului - amigdalite, faringite,
laringite - bolile tiroidei sau ale corzilor vocale este indicata muzica lui
Mozart.
pentru bolile inimii si ale plamanilor sunt
recomandate opereta, muzica usoara, muzica lui HSndel sau Mozart.
ulcerele, afectiunile veziculei biliare,
ficatului si pancreasului sunt calmate de muzica preclasica - HSndel, Bach.
durerile din zona abdomenului sunt calmate de
muzica lui Ravel si de concertele clasice si romantice, interpretate de
cvartetele clasice de coarde.
in afectiunile din regiunea pelviana - vezica,
ovare, organe genitale - sunt recomandate melodiile puternic ritmate.
Sigur ca toate aceste recomandari au doar o valoare orientativa, neexistand o reteta universal valabila de ritmuri si melodii, fiecare dintre noi putand sa-si aleaga si sa "experimenteze" muzica pe care o simte cel mai aproape de vibratia sa personala si care ii poate armoniza fiinta cu intregul Univers.
Dr. NICOLAE LEAHU
|
