AUTOMASAJUL
Automasajul reprezinta aplicarea unor manevre manuale si/sau instrumentale de masaj de catre o persoana asupra propriului corp.
Este cea mai simpla forma de masaj, eficienta si necostisitoare, cu o singura conditie: aceea de a fi instruit corespunzator. Aceasta conditie ne duce cu gândul la ideea instruirii în scoala (la obiectele de igi 17517g612r ena, biologie sau educatie fizica) a tuturor elevilor asupra unor aspecte ale masajului si automasajului, ale acordarii primului ajutor în diferite situatii, a însusirii unor tehnici de respiratie artificiala, deprinderi pe care orice masor trebuie sa le stapâneasca.
În sport, de la copii si juniori, aceste deprinderi sunt însusite timpuriu, în cadrul pregatirii teoretice din antrenamentul sportiv (educatia medico-sportiva, care reprezinta educatia sanitara a nesportivilor).
Desigur ca automasajul are anumite limite, din motive obiective, în special cel manual.
Astfel, automasajul manual poate fi aplicat la:
gât;
ceafa;
pe articulatiile scapulohumerale;
pe regiunile pectorala, abdominala, lombara (deci dorsal);
pe brate, antebrate, articulatiile pumnului si ale degetelor mâinii;
pe articulatiile coxofemurale, coapse (anterior si posterior);
pe articulatiile genunchilor;
pe gambe (anterior si posterior);
pe articulatiile gleznei, tarsiene si metatarsiene;
pe degetele de la picioare;
pe aponevroza plantara, etc.
Pozitia cea mai favorabila este din sezând, uneori si în culcat dorsal sau lateral (stânga si dreapta).
În functie de situatie automasajul se poate executa cu ambele palme sau cu una singura.
Deseori automasajul se face în asociere cu kinetoterapia activa (de ex. în cazul articulatiilor, a muschilor sternocleidomastoidieni) sau apa calda (cada sau bazine, în care se poate adauga sare de Bazna, diferite plante sau saruri cu efecte terapeutice), adaugându-se benefic la masajul propriu-zis si efectele fitoterapiei, termoterapiei si hidroterapiei.
Dintre manevrele manuale, posibil de efectuat pe zonele amintite, mentionam:
efleurajul (netezirea) pe toate zonele;
framântatul, frictiunea si baterea (tapotamentul) pe zonele musculare (ceafa, gât, pectorali, abdomen, regiunea lombosacrata, coapse si gambe, brate si antebrate);
vibratiile, în special la membre;
rulat-cernut, la gambe si coapse (la musculatura);
scuturarile la degetele mâinilor si picioarelor;
tensiuni, presiuni si ciupituri, de asemenea pe majoritatea segmentelor descrise;
masaj periostal, pe creasta tibiala, etc.
În ceea ce priveste automasajul instrumental, acesta poate fi aplicat de cel interesat fie cu aparte actionate mecanic sau/si electric (de regula vibromasatoare, care reclama un plus de securitate, în cazul aparatelor electrice, pentru a evita unele accidente), fie sub forma de hidromasaj sau masaj sub apa.
Pentru a avea eficienta dorita, cel care îsi efectueaza masajul pe propriul corp trebuie sa respecte câteva conditii de practicare si anume:
sa aiba o stare generala buna care sa-i permita acest efort;
sa cunoasca exact procedurile de masaj si scopul urmarit (igienic, de stimulare, de refacere, terapeutic, etc.);
sa aiba o stare igienica corporala buna;
ambianta placuta cu microclimat confortabil;
sa respecte distanta minima de 2-3 ore fata de masa servita;
si nu în ultimul rând, o motivatie corespunzatoare pentru aceasta practica.
Este indicat ca, cel putin în cazul automasajului de refacere, sa se asocieze procedurilor de masaj si alte mijloace, asa cum am aratat mai înainte, în special kinetoterapia, hidro si termoterapia.
În cazul aparitiei senzatiei de oboseala în timpul automasajului, se recomanda suspendarea sedintei, iar daca se constata ineficienta este indicata consultarea unui masor calificat, eventual medicul.
|
