6.1. Agroecosistemele
Dovezi majore privind interacõiunile alelopatice au fost gåsite în sistemel agricole (Narwal, 1994; Rice, 1984). Pe lângå competiõie, o mare parte din reducerea producõiei pentru multe culturi a fost datoratå alelopatiei. Interacõiunile alelopatice sunt mult mai pronunõat 10510b14k e unde se practicå îngråøarea naturalå a solului decât în monoculturi, în rotaõia culturilor sau în sistemele de culturåmixte (Guenzi øi colaboratorii, 1967). Sursa majorå de substanõe alelochimice în sistemele agricole este exudaõia rådåcinilor, volatilizarea diferitelor pårõi ale plantelor øi resturile în descompunere (Narwal, 1994). Patru tipuri de interacõiune sunt notate în agroecosisteme (Rice, 1984):
1)efectul buruienilor asupra culturilor
2)efectul culturilor asupra buruienilor
3)efectul reciproc a culturilor
4)efectul buruianå-buruianå.
Interacõiuni buruieni- plante de culturå - În condiõii naturale influenõa buruienilor este o problemå majorå reducând culturile. Popenõialul alelopatic al buruienilor exudare, volatilizare øi descompunerea rezidurilor sunt prezentate în (Tabelul 9-7). În majoritatea situaõiilor efectele toxice ale substanõelor alelochimice sunt exercitate de o inhibiõie directå a plantelor fixatoare de nitrogen sau un efect indirect asupra microorganismelor fixatoare de azot ca Rhizoloium øi Azotobacter (Alsaadawi øi Rice, 1982; Mallik øi Tesfai, 1988; Wardle øi colaboratorii, 1994; Weston øi Putnam, 1985). Substanõele alelochimice inhibå absorbõianutrienõilor la cereale øi legume (Bansal øi Kalia, 1984; Bhowmik øi Dole, 1984; Buchholtz, 1971). Datoritå persistenõei lor în sol rezidurile buruienilor oferå o surså majorå de substanõe alelochimice pe lângå volatilizare øi exudarea radicularå. Toxicitatea buruienilor este mult mai pronunõatå în monoculturi decât în cazul rotaõiei culturilor øi a culturilor mixte. Astfel, o selecõie adecvatå a speciilor de culturå pentru diferite practici agricole ar trebui efectuatå în sensul minimalizårii pierderilor din culturå. Pe lângå Setaria, Agropyron stimuleazå creøterea øi producõia de porumb, Sorghum, soia, grâu øi secarå (Bhowmik øi Dole, 1982; Chivinge, 1985; Hagiu, 1991).
Interacõiuni plantelor de culturå - buruieni - În comparaõie cu buruienile numai câteva plante de culturå au fost evaluate pentru puterea lor de inhibiõie asupra buruienilor în diferite sisteme de culturå. În cele mai multe cazuri efectele alelopatice sunt exercitate fie de cåtre creøterea plantelor de culturå, fie de cåtre rezidurile lor. Sursa majorå de alelochimicale este transpiraõia rådåcinilor øi volatilizarea plantelor în creøtere (Einhellig øi Souza, 1992). Potenõialul alelopatic al unor plante de culturå asupra buruienilor este prezentat în (Tabelul 9-8). Plantele în creøtere ca : orz (Putnam øi de Frank, 1983), Sorghum (Weston øi colaboratorii, 1989) øi soia (James øi colaboratorii 1988), inhibå buruienile prin exudatele fitotoxice (Einhellig øi Souza, 1992). Rezidurile de cânepå (Abdul Rahman øi Habib, 1989) øi de floarea soarelui (Leather, 1983a) sunt toxice pentru buruieni, inhibând germinaõia seminõelor. Pentru câteva plante de culturå ca øi grâul (Shilling øi colaboratorii, 1985); cerealele (Anaya øi colaboratorii, 1987) øi soia (Parkinson øi colaboratorii, 1987) øi creøterea lor øi rezidurile au un potenõial egel de a inhiba buruienile.
Câteva plante de culturå cum ar fi grâul, mazårea (Purvis øi colaboratorii, 1985 a,b) øi floarea soarelui (Leather, 1983 a,b) måresc germinaõia øi creøterea buruienilor, sugerând sensibilitåõi diferite ale buruienilor la substanõele alelochimice. Astfel, tratamentul genetic care regleazå producõia de substanõe alelochimice pot fi exploatate pentru a obõine noi varietåõi de pesticide naturale.
între plante de culturå - Interacõiunile alelopatice între plantele de culturå sunt de o importanõå considerabilå când sunt practicate înterculturile øi culturile de rotaõie. Efectele pot fi benefice sau distructive, depinzând de creøterea plantelor de culturå într-un sistem agricol particular (Tabelul 9-9).
Monocultura În monoculturi a fost remarcatå autotoxicitatea câtorva plante datoratå acumulårii de fitotoxine din rezidurile în descompunere. Efectele autotoxice au fost bine observate la orez (Chou øi colaboratorii, 1981), sfecla de zahår (Wu øi colaboratorii, 1976), Sorghum (Burgos-Leon øi colaboratorii, 1980) øi cânepa (Miller øi colaboratorii).
Culturi rotative . Alelopatia a fost implicatå în declinul producõiei când s-au cultivat plante dupå Sorghum cereale (Wosniak øi colaboratorii, 1981), fasole (Ventura øi colaboratorii, 1984) øi floarea-soarelui (Schon øi Einhellig, 1982). Efectul elelopatiei a fost observat asupra råsadurilor de grâu, orz, linte, mazåre, soia, rapiõå øi muøtar (Gupta øi colaboratorii, 1987; Narwall, 1994). La cele mai multe culturi în rotaõie a fost obsrrvat efectul stimulator øi inhibitor al culturii anterioare. Rotaõiile de soia øi porum de exemplu a fost exploatat de fermieri pentru mult timp øi a fost observat efectul stimulator al substanõelor alelopatice într-o astfel de rotaõie (Narwal, 1994). O creøtere similarå a producõiei de porum în rotaõie cu tutun a fost de asemenea observat (Rizvi øi Rizvi, 1987). În contrast a fost observatå inhibiõia creøterii øi producõiei de orez în rotaõie cu tutun (Rizvi øi Rizvi, 1987). O reducere similarå a producõiei de Sorghum a fost observatå când s-a fåcut rotaõia cu floare-soarelui (Shon øi Einhellig 1982).
Interacõiunile alelopatice joacå un rol important în determinarea creøterii øi producõiei plantelor componente în cazul interculturilor øi culturilor mixte. În aceste practici agricole asocierea legumelor este adesea cunoscutå så creascå producõia de cereale prin creøterea nutrienõilor disponibili (Lastuvka, 1970), prin schimbul de ioni (Rakhteenko øi colaboratorii, 1973) øi prin controlul parõial al buruienilor datoritå substanõelor alelochimice (Jimenez-Osornio øi colaboratorii, 1983). Substanõele alelochimice din exudatul rådåcinii determinå creøterea plantelor, mai mult plantele din sistemele agricole nu sunt în mod egal sensibil la acestea. De aceea, rotaõia culturilor idealå øi selecõia potrivitå pentru culturile mixte vor evita efectele negative ale substanõelor alelochimice øi combinaõiile potrivite pot fi recomandate pentru multe practici agricole.
între buruieni - Efectul buruienilor asupra buruienilor nu a fost studiat exclusiv. Efectele inhibitoare a unor buruieni asupra altora este aråtat în Tabelul 9-10, este datorat competiõiei pentru apå øi nutrienõi.
Studiile au aråtat potenõialul rol al alelopatiilor în agroecosisteme în mod particular în distribuõia buruienilor în culturi. Substanõele alelochimice ale plantelor de culturå pot fi exploatate pentru controlul creøterii buruienilor, folosind reziduri fitotoxice prin creøterea culturilor de rotaõie sau mixte, interculturilor sau prin controlul buruienilor parazite øi în sfârøit cel mai important prin respiraõia plantelor care are un efect negativ asupra buruienilor. Selecõia potrivitå a plantelor din culturile de rotaõie øi a interculturilor poate evita efectele negative alwe plantelor øi poate reduce folosirea ierburilor. În ecosistemele de påøuni câteva ierburi ocupå o mare parte din areal øi au puterea så competiõioneze cu alte specii prin exercitatea efectului alelopatic (Wardle øi colaboratorii, 1994). Ahmed øi Wardle (1994) au deminstrat capacitatea lui Senecio de a inhiba germinaõia seminõelor øi creøterea råsadurilor de specii furajere prin eliberarea de substanõe alelochimice. Diferite specii de plante furajere în asociaõie cu anumite buruiene au aråtat sensibilitåõi diferite la substanõele alelochimice. În general legumele furajere au o sensibilitate mai mare la acõiunea substanõelor alelochimice decât celelalte plante furajere (Wardle øi colaboratorii, 1993). Astfel, este important din punct de vedere agronomic så se studieze astfel de interacõiuni între plantele furajere øi råspunsurile lor la substanõele alelochimice øi diferite specii de ierburi chiar øi alte plante furajere (Purvis, 1990).
|
