Alergia, bat-o vina!

Alergia, bat-o vina!

Stranuti de o luna, iti curge nasul si-ti lacrimeaza ochii? Crezi ca ai racit? S-ar putea sa te inseli si sa fii alergica la ceva.

Primavara ma unge la suflet: cand vad in jurul meu atata verde mugur, atatea flori si ciripituri vesele, imi trece cu totul "astenia de primavara".
Oricat de mult m-ar binedispune vremea, nu pot sa nu ma gandesc la calvarul prin care trec in aceasta perioada zecile de mii de romani afectati de alergiile sezoniere.
Un numar si mai mare sufera de alergii perene. Partea trista e ca o mare parte dintre ei nu dau atentie formelor usoare, tratandu-le drept banale "raceli" sau ignoradu-le complet. Anii in care nu se putea face nimic contra alergiilor au trecut, acum exista tratamente eficiente si e pacat sa nu profitam de ele.

Alergiile sezoniere

Primavara este perioada de glorie a florilor: toate se deschid si se expun asteptand sa fie admirate. Pentru a se inmulti, ele trebuie sa se fertilizeze, schimband polen una cu alta, avand nevoie de un caraus pentru a le transporta polenul: cele mai aratoase si mai frumos mirositoare reusesc sa atraga insectele (ce zboara, aidoma cantecului: "din floare-n floare").
"Uratelele", insa, nu prea se bucura de atentia zburatoarelor si nu pot sa faca altceva decat sa astepte vantul pentru a-si trimite polenul una alteia. Dus de vant, polenul nu ajunge numai pe florile carora le era destinat, ci si in nasul, ochii si plamanii persoanelo 424i84e r sensibile.
Problemele nu intarzie sa apara: nasul curge si stranuta, ochii lacrimeaza si te mananca, sinusurile devin congestive si foarte dureroase ingreunand respiratia, pana la starea de rau astmatic (in formele grave de astm bronsic).

Alergiile perene

Alergenii, substante care declanseaza reactiile alergice, se gasesc atat in exterior (polen, praf, etc.) cat si in interiorul locuintelor noastre: "balaurii" din praful de casa, "bulinele negre" pe care le lasa gandacii de bucatarie, ciupercile din baie sau de la subsol, saliva uscata si "matreata" animalelor de casa. Dezavantajul alergenilor de interior este ca ei declanseaza si intretin alergii de lunga durata (chiar continue, daca substanta alergizanta nu e indepartata).

Cum apar?

Cu toate ca armate intregi de cercetatori au "pieptanat" ani in sir genomul uman fara a gasi cu exactitate genele implicate in declansarea astmului sau a altor reactii alergice, medicii sunt siguri de un lucru: ereditatea este principalul factor care predispune la dezvoltarea alergiilor. Cu alte cuvinte, daca tatal este alergic la praf (sau orice alt alergen) "praslea" va avea 48% "sanse" sa dezvolte alergii. Daca si mama este alergica, atunci nazdravanul va face alergii cu o si mai mare probabilitate (70%). Predispozitia spre dezvoltarea fenomenelor alergice este denumita "atopie".

Manifestarile alergice au in spate un raspuns exagerat (anormal) din partea sistemului imun. La prima intrare in organism, alergenul va fi "reperat" si impotriva lui se vor fabrica milioane de "soldatei: vigilenti (anticorpi - imunoglobuline E), care vor patrula cu "sarg" prin tot organismul, gata de atac.

La al doilea contact, anticorpii vor tabari pe saracul intrus, acoperindu-l, ca intr-o gramada de rugby, si vor da fuga sa anunte artileria grea.
Sosite pe campul de lupta, "tancurile" (celulele albe) vor incepe sa "traga" cu histamina, o substanta care parjoleste si "decorul", ducand la aparitia semnelor specifice alergiilor: roseata, mancarime, nas "plangator", ochi inlacrimati, greutate in respiratie, tuse, respiratie suieratoare, diaree, etc.

Invata sa previi
Alergiile apar cand vor ele, luandu-te pe nepregatite, o alternativa de prevenire a lor, la indemana oricui, este vaccinul antialergic. El consta in administrarea intravenoasa saptamanala a unei cantitati foarte mici de alergen. In timp, sistemul imun isi remodeleaza reactia imuna fata de substanta respectiva, fara a mai reactiona excesiv la un nou contact.
Un astfel de vaccin te fereste de alergii circa trei-patru ani. Consulta-ti medicul de familie inainte de a te hotari pentru un vaccin sau altul. Vei evita astfel sa te lupti cu eventuale efecte secundare pe care anumite substante ti le pot provoca.

Lupta cu polenul

Daca esti alergic la polen, este bine sa incerci sa ramai cat mai mult in casa si sa nu aerisesti decat folosind aparatul de aer conditionat cu filtrele antipolen bine curatate.
Daca iti place la nebunie sa-ti ingrijesti plantele din mica gradinita din fata casei, te sfatuiesc sa le selectezi cu grija, astfel incat ele sa fie cat mai putin alergenice. Iata cateva plante recunoscute pentru potentialul lor "hipoalergizant": azaleea, dalia, narcisa, irisul, begonia, liliacul, panseluta, trandafirul, floarea soarelui, laleaua, iar dintre pomi: marul, parul, magnolia, visinul, prunul.
Ai grija sa te imbraci adecvat: haine pe care le folosesti doar la gradinarit, manusi si masca pentru a nu inhala accidental polen. La intrarea in casa dezbraca-te de toate hainele si fa un dus temeinic, care sa includa si spalatul pe par (eviti astfel expunerea prelungita la particulele de polen care s-au atasat de firele de par).

Sfaturi Practice

O vizita la un medic specialist alergolog sau de alta specialitate (pediatru, pneumolog, internist) cu competente in alergologie este primul pas pe care trebuie sa-l faci.
Dupa o discutie detaliata asupra manifestarilor si a circumstantelor in care se produc, alergologul iti va face niste teste simple (prick test - inteapa superficial pielea cu cantitati infime de alergen) pentru a vedea la ce substanta esti alergica. Odata identificat "agresorul", cea mai buna metoda de tratament este evitarea contactului cu alergenul!

In cazurile in care acest lucru este imposibil (cam greu sa eviti polenul pomilor in zilele de primavara) se recurge la tratamentul medicamentos: medicamente antihistaminice si corticosteroidice. Antihistaminicele previn eliberarea de histamina si astfel reduc senzatia de mancarime, stranutul, edematierea mucoaselor si ingustarea consecutiva a cailor aeriene.
Cele de ultima generatie nu mai au efecte secundare sedative.
Corticosteroizii exista atat sub forma de pastile cat si sub forma de spray ("puff-uri") actionand prin scaderea inflamatiei. Tratamentul astmului si a crizelor de astm este mult mai complex, cuprinzand mult mai multe clase de medicamente ce sunt folosite in functie de gradul de severitate al bolii.

Raceala sau alergie?

Adesea alergiile minore, gen rinita alergica sau conjunctivita, sunt tratate cu indiferenta. Ce daca nasul curge si ochii lacrimeaza? Te obisnuiesti cu ideea ca ai o "raceala cronica" si alergia, minora la inceput, va avansa in grad si va evolua spre sinuzita sau chiar otita. Raceala si alergia au cateva manifestari comune: stranutul, nasul care se infunda si curge, insa exista si multe deosebiri in felul in care ele se manifesta.
Raceala este, cel mai adesea, de origine virala si aduce cu ea febra, durerile musculare, "gatul rosu" si dureros, secretiile nazale colorate si "lipicioase". Virusii vicleni au nevoie de cateva zile pentru a impinge "raceala" la punctul de maxima intensitate, iar sistemul imun al organismului se va replia si va invinge obraznicii invadatori in circa o saptamana.

Cu alergia, povestea este alta. Dupa cum ai aflat, in organism exista o multime de anticorpi antialergeni care ataca imediat ce pe mucoasa nazala a "pus piciorul" prima particula de substanta alergena. Ei nu numai ca ataca, dar dau si alarma. Rapid va sosi artileria grea ce va trimite "ghiulele" cu histamina producand edematierea mucoaselor, cresterea secretiei nazale, senzatia de mancarime.
Astfel, manifestarile alergice (stranut, nas infundat si "curgator", ochi "umezi" si cu senzatie de mancarime) vor aparea imediat dupa contactul cu substanta alergena si nu vor disparea atata vreme cat ea va persista. Daca alergenul este saliva pisicii, atunci fii sigura ca asa-zisa "raceala cronica" va persista si un an de zile, daca nu vei gasi vreo modalitate sa o dai pe pisi altcuiva.

Tipuri de alergii

Iti prezentam in continuare cele mai comune forme sub care apar manifestarile alergice.

1. Rinita alergica

Nasul este primul "defileu" traversat de suvoiul de aer incarcat cu o multime de particule, printre care se gasesc si alergeni: aici se vor da primele batalii.
Nasul incepe sa curga, sa se infunde, sa stranute, iar mancarimea se accentueaza - micutii suferinzi de rinita alergica au tendinta de a-si impinge narile in sus cu podul palmei, tocmai pentru a mai scadea putin senzatia de mancarime - acest gest este recunoscut de pediatri si este denumit "salutul alergic"!
Ochii sunt si ei prieteni buni cu vecinul nas si se implica puternic: devin lacrimosi, fac cearcane si ii dau copilului senzatia de mancarime. De multe ori, copiii cu alergii prezinta cearcane accentuate. Rinita alergica mai este cunoscuta si sub numele de "alergie la fan", asociindu-se si cu alte manifestari alergice - sinuzita sau astmul.

2. Conjunctivita alergica

Alergenul - depus de vant pe suprafata ochiului, de unde este spalat prin clipire si lacrimi, ajunge in plicile conjunctivei (mucoasa ce captuseste pleoapele) unde se declanseaza o reactie inflamatorie alergica.
Apare senzatia de mancarime, ochii "inteapa", lacrimeaza si se inrosesc.
Conjunctivita alergica nu este contagioasa, spre deosebire de cea virala (sau bacteriana), precedata de cele mai multe ori de o infectie a tractului respirator superior. Senzatia de mancarime directioneaza diagnosticul spre o conjunctivita alergica (in timp ce senzatia de arsura fara mancarime, apare de cele mai multe ori in cadrul conjunctivitelor infectioase).

3. Sinuzita

Consta in inflamarea mucoaselor ce captusesc sinusurile. Sinuzita alergica nu apare singura, de cele mai multe ori ea este buna prietena cu rinita alergica. Dar nu-i displace nici conjunctivita ca partenera.
Mai mult de jumatate din astmatici au sinuzita cronica. Durerea data de sinuzita este una dintre cele mai intense si se localizeaza strict la frunte sau poate cobori de o parte si de alta a nasului, ba chiar si la dinti. Din sinusuri se scurge in nas o secretie verde galbuie - usor de recunoscut de cei cu sinuzita cronica.

4. Dermatita atopica

Reprezinta de cele mai multe ori prima manifestare alergica a copilului atopic (predispus fenomenelor alergice). Ea apare incepand cu primul an de viata, iar pana la sapte ani, 90% dintre copiii cu dermatita atopica au avut deja macar un episod.
Pe masura ce copilul creste, dermatita atopica se amelioreaza, insa atopia ramane si adolescentul poate face rinita alergica sau chiar astm bronsic.
Pe maini, glezne, gat si obrajori apar niste pete rosietice, usor iesite in relief, insotite de o puternica senzatie de mancarime ce se accentueaza seara si in timpul noptii. Scarpinatul inrautateste situatia si, in perioadele de acutizare, copiii au probleme cu somnul. Medicul dermatolog poate prescrie un tratament care sa aline aceste simptome.

5. Astm bronsic

Poate avea cauza alergica sau non alergica. Bineinteles ca alergenii, fie ei sezonieri sau pereni, sunt implicati in declansarea crizelor de astm bronsic alergic. S-a observat existenta unei inflamatii cronice la nivelul cailor aeriene, ducand la o ingustarea a cailor de patrundere a aerului spre alveole (locul unde oxigenul trece in sange). Inflamatia cronica se acutizeaza la contactul cu alergenii declansand "atacul de astm", iar trecerea aerului se face si mai anevoios.

In timpul crizelor astmatice apare senzatia de lipsa de aer, parca te strange toracele si nu poti respira normal, incepi sa tusesti, iar din plamani se aud tot felul de zgomote ciudate, de parca ai fi inghitit subit o mie de porumbei ("zgomot de porumbar") plus "suieraturile" date de aerul care se inghesuie prin "conducte" din ce in ce mai subtiri.
In functie de severitatea si frecventa crizelor, medicii impart astmul bronsic de la forme usoare (mai putin de doua atacuri pe luna, cu lipsa totala a acuzelor intre episoade) pana la starea de rau astmatic (crizele sunt aproape continue).
Tratamentul consta in identificarea si evitarea factorilor declansatori si un tratament medicamentos pentru diminuarea inflamatiei cronice si prevenirea sau contracararea crizelor.

Opinia medicului

Dr. Ruja Grigorescu, medic primar pneumolog, medic pediatru
Chiar daca medicina actuala nu a reusit sa identifice cu exactitate locatia genelor anormale si sa intervina eficient pentru a le corecta, s-a dovedit, totusi, ca familia nu este ?legata de maini?. Poate lua niste masuri pentru a scadea sansele ca micutul sa dezvolte alergii, in ciuda predispozitiei genetice.
Este benefic alaptatul la san pana la un an (se pare ca sistemul imun al micutului este astfel protejat, fiind impiedicat sa raspunda exagerat impotriva alergenilor, inainte de a fi suficient de matur).
De asemenea, este de dorit ca in timpul alaptarii, mama sa nu manance alimente alergizante (alune, capsuni, etc.), care ar putea sensibiliza copilul pentru toata viata.
Amanarea diversificarii alimentatiei pana la sase luni este o alta masura buna.
Alaturi de dieta, curatenia caminului are o mare importanta: cu cat sunt mai multi alergeni de interior, in special dermatofitii din praful de casa, cu atat riscul de a face astm la o varsta frageda creste (pana la cinci ori, dupa unele studii).