Antiparkinsonienele
Boala Parkinson se manifesta prin fenomene clinice oarecum caracteristice, cum ar fi tulburarile motorii (tremor, rigiditatea musculaturii striate cu hipokinezie si pierderea finetii miscarilor voluntare), tulburarile de echilibru (mers ebrios, nesigur, amimie) sau tulburarile vegeta 333i89d tive ca sialoreea. Aceste manifestari clinice sunt datorate deficitului de dopamina de la nivelul corpului striat. Din aceste considerente, medicatia eficace in boala Parkinson sau in sindroamele parkinsoniene are drept scop cresterea activitatii dopaminergice in sistemul nigrostriat.
Dopamina ca atare nu se poate utiliza deoarece nu strabate bariera hematoencefalica, de aceea se utilizeaza un precursor al dopaminei, levodopa. Totusi, doar un procent foarte mic, de din cantitatea de levodopa administrata, ajunge in creier, unde este necesara pentnj'cresterea disponibilului de dopamina. Din aceasta cauza, levodopa se asociaza cu substante care inhiba dopadecar-boxilaza din periferie, enzima care transforma levodopa in dopamina. Astfel va creste cantitatea de levodopa care va patrunde in sistemul nervos central, unde se va transforma in dopamina. Substantele folosite sunt carbidopa sau benzerazida, care formeaza fiecare dintre ele complexe medicamentoase cu levodopa. Aceste combinatii combat foarte bine simptomatologia bolii Parkinson, avand efect manifest dupa saptamani si maxim cam dupa luni de tratament. Din pacate, deoarece in pofida tratamentului continua procesul patologic specific bolii, de distrugere a neuronilor dopaminergici cerebrali, efectul acestor medicamente se reduce in timp, fapt ce necesita cresterea dozelor si implicit a reactiilor adverse. Dintre acestea, sunt de mentionat greturi, varsaturi, hipotensiune arteriala ortostatica, aritmii cardiace, tulburari neurologice sau psihotice, pentru dozele mari. De asemenea, este bine
de stiut ca bolnavii care iau levodopa nu trebuie sa primeasca vitamina Be sau piridoxina, deoarece favorizeaza transformarea levodopei in dopamina in periferie, cu scaderea eficacitatii ei.
Un alt medicament antiparkinsonian, eficace mai ales in formele usoare si moderate de boala, este selegilina. Ea inhiba monoami-nooxidaza B (MAOB), enzima ce degradeaza dopamina in creier. Se poate da fie la inceputul tratamentului maladiei Parkinson, pentru a incetini evolutia bolii, fie in asociere cu levodopa, pentru a-i potenta efectul.
Entacapona inhiba catecolortometiltransferaza (COMT), alta enzima responsabila de degradarea dopaminei. Are efect modest, asociindu-se de obicei levodopei in tratamentul bolii Parkinson.
Bromocriptina stimuleaza receptorii D2 dopaminergici, avand un efect de intensitate medie. Se utilizeaza mai ales pentru scaderea secretiei de prolactina (vezi capitolul IV.5).
Alta clasa de medicamente utilizate in terapia maladiei Parkinson este cea a anticolinergicelor, respectiv a substantelor care blocheaza cu oarecare selectivitate receptorii muscarinici din sistemul nervos central. Reprezentantul principal al clasei este trihexifenidilul (rom-parkin) care are efect bun asupra hipertoniei si
sialoreei si mai putin asupra altor manifestari clinice din boala Parkinson. Se mai poate folosi pentru tratarea manifestarilor extrapiramidale produse de neuroleptice, medicamente folosite in tratamentul psihozelor (vezi capitolul
Reactiile adverse ale trihexifenidilului se datoreaza actiunilor para-simpatolitice periferice ale acestuia, fiind asemanatoare celor produse de atropina (uscaciunea gurii, care poate fi considerata favorabila pentru combaterea sialoreei, tulburari de vedere, agravarea glaucomului, constipatie, tulburari de mictiune, mai ales la barbati).
|
