Antipsihoticele

Antipsihoticele

Antipsihoticele, asa cum le spune si numele, sunt utilizate in tratamentul psihozelor, cum ar fi schizofrenia, paranoia, psihoza maniaco-depresiva. Efectul lor se manifesta prin inlatur 313e49d area unor manifestari psihice severe ca iluziile patologice, halucinatiile, ideile delirante si delirul, autismul, catatonia. Beneficiul terapeutic este evident dupa saptamani de tratament si devine maxim dupa luni. Pe langa acest efect antipsihotic, care este de fapt actiunea lor tera­peutica cea mai importanta si pentru care sunt utilizate in bolile psihiatrice grave, antipsihoticele mai au si alte efecte, unele considerate reactii adverse. in acest sens, este de mentionat efectul sedativ, benefic la bolnavii psihici agitati si agresivi, deoarece induce o scadere marcata a agresivitatii. in paralel cu acesta apar si fenomene nedorite, printre care cel mai important si cu consecinte neplacute pe termen lung este sindromul extrapiramidal care este aproape intotdeauna prezenl la dozele mari utilizate. Acesta se manifesta prin fenomene motorii ase­manatoare bolii Parkinson (tremor, rigiditate cu hipokinezie, mers ebrios amimie, sialoree). Uneori apar alte tipuri de manifestari motorii ce acatisia, caracterizata prin neliniste si agitatie motorie sau reactiile distonice cum ar- fi extensia cefei, crize oculogire, torticolis, protruzic limbii. Aceste* manifestari sunt de obicei reversibile la oprirez tratamentului, diminueaza ca intensitate in timp si pot fi tratate ci medicamente anticolinergice centrale, cum ar fi trihexifenidilul (rom parkin). Un numar insemnat de bolnavi, dupa mai multi ani de tratament pot prezenta fenomene de diskinezie tardiva, care sunt destul de severe si, in general, sunt ireversibile.

Alte reactii induse de antipsihotice sunt fenomenele vegetative care, de cele mai multe ori, au consecinte neplacute. Una din reactiiU adverse, care poate provoca accidente, este hipotensiunea arteriala care are caracter ortostatic, adica apare cand bolnavul se ridica brus< din pat. De aceea, bolnavul trebuie sfatuit, in masura in care poati intelege, sa se ridice lent din pat, pentru a nu cadea si a se accidenta. ii plus fata de acestea, majoritatea antipsihoticelor au efecte de ti atropinic (vezi capitolul Un alt efect de tip vegetativ este efeeti antivomitiv, care poate fi favorabil in anumite situatii clinice. Aceasta actiune antiemetica poate fi folosita terapeutic, mai ales pentru ca apare la doze mici, care nu dau in general reactiile nedorite mentionate anterior. Este influentat favorabil raul de miscare, senzatia de voma din sindromul Meniere, precum si alte varsaturi de cauza vestibulara.

Un exemplu de medicament cu structura chimica asemanatoare neurolepticelor, dar care se utilizeaza exclusiv in scop antivomitiv este proclorperazina (emetiral). De asemenea, un neuroleptic fenotiazinic larg folosit, mai ales in trecut, este clorpromazina (clordelazin- cp., plegomazin-fiole) care in doze mici (25-150 mg pe zi) are efect antivomitiv si, in doze mult mai mari, se foloseste ca antipsihotic, in tiatamentul schizofreniei precum si al altor psihoze.

Dintre reactiile adverse din sfera endocrina este de mentionat efectul de crestere a secretiei de prolactina. Acest efect este de nedorit mai ales la barbati deoarece provoaca ginecomastie, scaderea libidoului si a potentei sexuale. La femei determina angorjarea sanilor, galactoree, oligomenoree. Uneori aceasta actiune poate fi utilizata terapeutic, si anume in cazul mamelor care alapteaza, pentru a le creste secretia lactata.

Toate actiunile mentionate anterior, fie ca sunt favorabile, in speta efectul antipsihotic si uneori efectul sedativ sau nefavorabile, cum ar ti sindromul extrapiramidal, vegetativ si endocrin, caracterizeaza asa-numitul sindrom neuroleptic. Pornind de la aceasta entitate nosologica, antipsihoticele se mai numesc si neuroleptice.

Mecanismul de aparitie a efectului antipsihotic cat si a majoritatii reactiilor adverse este legat de blocarea receptorilor dopaminergic! din creierul limbic (actiune antipsihotica), din sistemul nigro-striat (sindromul extrapiramidal si alte tulburari motorii) si respectiv din hipotalamus (efectele vegetative si endocrine).

Dintre antipsihoticele mai cunoscute si mai des folosite sunt de mentionat clorpromazina, care se utilizeaza in doze mici ca antivomitiv, iar in doze mari ca antipsihotic, ca tratament de atac sau de intretinere m diverse psihoze. Deoarece are efect sedativ marcat, este folosita mai ales in psihozele insotite de agresivitate si agitatie, fiind utilizata pe cale injectabila, in urgente, la bolnavii agresivi. Are efect antipsihotic de intensitate moderata.

Exista si alte neuroleptice, cu structura diferita de a clorpro-mazinei, care au o intensitate mai mare de actiune, fiind din aceasta cauza numite neuroleptice de tip incisiv. Ele au in general potenta mare, fiind active in doze mici. in schimb, au dezavantajul ca provoaca frecvent sindroame extrapiramidale marcate, cu consecinte nedorite pentru bolnavi. Dintre acestea, sunt de mentionat substante precum flufenazina (moditen depot) si flupentixolul (fluanxol depot). Acestea sunt forme farmaceutice de tip depozit (retard), care au o durata lunga de actiune, datorita persistentei lungi in plasma dupa injectarea intramusculara. De aceea, sunt avantajoase la bolnavii care nu coopereaza, adica la cei care nu-si pot lua zilnic comprimatele, sau ca tratament de intretinere. Un alt neuroleptic incisiv este haloperidolul, care are avantajul lipsei practic a efectelor sedative, motiv pentru care se poate administra in timpul zilei, iar activitatea pacientului nu este perturbata.