Antiulceroasele
Ulcerul gastric sau duodenal, precum si boala de reflux gastro-esofagian sunt datorate in principal unui dezechilibru intre factorii agresivi suc gastric hiperacid, reflux biliar, infectia cu Heliobacter pylori si factorii protectori ai mucoasei gastrice bariera de mucus, secretia de bicarbonat, capacitatea de reinnoire si cicatrizare a mucoasei gastrice si duodenale.
Avand in vedere aceasta multitudine de factori patogeni care sunt implicati &ici 111e45b rc;n declajT-Sarea, intretinerea si vindecarea unei leziuni ulceroase si arsenalul terapeutic disponibil este complex, adresandu-se uneia sau mai multor verigi patogenice.
Exista substante antiacide, care neutralizeaza aciditatea gastrica si linistesc relativ rapid durerea ulceroasa. Ele se folosesc mai ales in ulcerul duodenal activ, avand efect simptomatic. Antiacidele scad aciditatea gastrica atata timp cat stau in stomac, de aceea se administreaza doar pe cale orala, sub forma de comprimate, pulberi sau suspensii orale. Pentru a li se favoriza dizolvarea, comprimatele trebuie sfaramate in gura. Ele se administreaza dupa o anumita schema zilnica, tinand cont de ingestia de alimente. Se recomanda o prima doza la o ora dupa masa, cand se reduce efectul de tamponare al alimentelor. O a doua doza se da dupa alte ore, urmand ca dupa o ora sa se reia ciclul masa-antiacid. in general se mai administreaza o doza seara la culcare.
Antiacidele se utilizeaza de obicei asociate intre ele sau cu alte antiulceroase. Cele mai folosite sunt hidroxidul de aluminiu si de magneziu, carbonatul de calciu precum si bicarbonatul de sodiu. in asocierea lor trebuie sa se tina cont ca unele au efect laxativ, cum ar fi sarurile de magneziu. Altele, din contra, au efect constipant, cum ar fi sarurile de aluminiu sau de calciu.
Pe langa antiacide, in tratamentul bolii ulceroase se folosesc substante inhibitoare ale secretiei gastrice. Ele actioneaza pe diverse verigi fiziopatologice care stimuleaza secretia acida gastrica. Mai des utilizate sunt blocantele receptorilor histaminergici H2, cum ar fi cimetidina, ranitidina, famotidina precum si inhibitorii pompei pro-lonice, cum ar fi omeprazolul si derivati ai acestuia. Mai rar se utilizeaza in prezent blocantele parasimpatice (atropina, pirenzepina) sau anti-gastrinicele (proglumida). Relativ recent s-au introdus in terapeutica analogii prostaglandinelor PGE-i si PGE2, reprezentati de misoprostol si respectiv enprostil, precum si analogi ai somatostatinei (octreotid). in comparatie cu antiacidele, aceasta clasa de substante ce inhiba secretia acida gastrica are un efect mai intens si cu rezultate superioare fata de antiacide.
Blocantele receptorilor histaminergici si inhibitorii pompei protonice sunt indicati atat curativ, in tratamentul ulcerului gastric sau duodenal activ, cat si profilactic, pentru profilaxia recidivelor.
De asemenea, sunt utile pentru prevenirea ulcerului de stres precum si a celui provocat de administrarea in doze mari si pe perioade lungi de antiinflamatorii nesteroidiene (tip aspirina). Pe langa terapia ulcerului gastric si duodenal, aceste medicamente sunt folosite si in boala de reflux gastroesofagian, in doua prize zilnice, dimineata si seara.
Substantele din aceste doua clase se administreaza cel mai frecvent pe cale orala, dar exista si forme pentru administrare injectabila. I le se pot asocia cu antiacide gastrice si eventual cu medicamente impotriva bacilului Helicobacter pylori, pentru cresterea eficacitatii.
În general, nu determina reactii adverse serioase. Totusi in tra-lamentul indelungat, datorita cresterii pH-ului gastric, adica a scaderii aciditatii gastrice, pot favoriza dezvoltarea infectiilor de tract digestiv si chiar dezvoltarea de tumori gastrice.
Analogii prostaglandinelor PGEi (misoprostol), respectiv PGE2 (enprostil) au efect protector asupra mucoasei gastrice prin cresterea secretiei de bicarbonat si de mucus. in plus, au efect antisecretor gastric. Acesti compusi sunt de ales pentru prevenirea ulcerului indus prin administrarea indelungata de antiinflamatorii nesteroidiene (de tip aspirina), care se stie ca actioneaza prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Deoarece au efecte ocitocice, adica stimuleaza contractiile uterine, aceste medicamente sunt contraindicate la femeile gravide.
În afara de antisecretorii si antiacide gastrice, care reduc actiunea factorilor agresivi pe mucoasa gastrica si duodenala, foarte utili in terapia ulcerului sunt protectoarele mucoasei gastro-duodenale. Acestea favorizeaza vindecarea ulcerului in principal prin formarea unui depozit aderent pe suprafata leziunii ulceroase, care o protejeaza de actiunea clorhidropeptica, favorizandu-i astfel epitelizarea. Se utilizeaza saruri de bismut, in speta subcitratul coloidal de bismut (De-nol), sucralfatul (sucralan) sau carbenoxolona.
Aceste citoprotectoare trebuie administrate la distanta de mese, cu o ora inainte sau ore dupa, deoarece alimentele, precum si antiacidele, prin scaderea aciditatii gastrice, reduc efectul benefic al moleculelor protectoare.
În patogenia ujcerului este incriminata tot mai frecvent infectia cu bacilul Heliobacier pylori, care produce o gastrita inflamatorie, ce poate evolua cu aparitia unui ulcer sau chiar a unui cancer gastric. La tot mai multi pacienti li se diagnosticheaza, fie prin cultura dupa endoscopie gastrica fie prin dozarea anticorpilor circulanti, o infectie cu Heliobacter pylori. Ca atare, acest bacii trebuie tratat cu o asociatie de antibiotice (metronidazol sau amoxicilina sau tetraciclina sau claritromicina) si de saruri de bismut.
Tratamentul dureaza aproximativ saptamani, dupa care se continua doar cu un antisecretor gastric timp de aproape luni. Rezultatele acestei terapii sunt bune, motiv pentru care se utilizeaza pe scara larga pentru eradicarea infectiei cu Heliobacter pylori concomitent cu vindecarea leziunii ulceroase.
|
