Bazele teoretice ale terapiei ocupationale

Bazele teoretice ale TERAPIEI OCUPATIONALE

Intreaga practica a TO are la baza modelul de performanta ocupationala.

Performanta ocupationala este capacitatea individului de a realiza sarcinile cerute de rolul sau. Individul isi defineste rolurile ocupationale  in diferite contexte de performanta.

Contextele de performanta sunt definite ca situatiile sau factorii care influenteaza angajarea individului in ariile de performanta dorite sau necesare. Aceste contexte includ:

1. aspecte temporale – cronologice, de dezvoltare, ciclu de viata, statutul dizabilitatii
2. aspecte care tin de mediu – fizic, social, politic, cultural (AOTA, 1994)

Aria de performanta reprezinta domeniul in care pacientul isi exercita rolul ocupational si isi realizeaza scopurile propuse. Exista 3 grupe de arii de performanta care sunt chiar domeniile activitatilor umane:

1. activitatile vietii zilnice (ADL)
2. activitatile profesionale si educationale
3. activitatile recreative: petrecerea timpului liber, hobby-uri, activitati sportive, activitati sociale

Pacientul isi poate exercita rolul ocupational in una sau mai multe arii de performanta.

Componenta de performanta se refera la functiile organismului (fizice si psihice) care sunt necesare realizarii activitatilor ocupationale. Aceste componente de performanta se pot sistematiza in 3 grupe:

1. componenta senzoriomotorie cuprinde aspectele legate de functiile motorii (activitate reflexa, amplitudine, forta, anduranta, echilibru si coordonare etc.) si cele senzitivosenzoriale („sensibilitate” propioceptiva, tactila, vizuata, auditiva, vestibulara)
2. componenta cognitiva se refera la functiile cerebrale superioare (memorie, atentie, gandire, abstractizare, orientare etc.)
3. componenta psihosociala se refera la raportarea individului la sine si la societate

Oricare din ariile mai sus mentionate necesita integritatea anumitor componente care tin de individ pentru a se putea realiza  performanta ocupationala.

Fig.1-Interelatia dintre performanta ocupationala, ariile si componentele de performanta.

Starile patologice pot afecta oricare dintre componentele de performanta determinand deficite la nivelul acestora si incapacitatea individului de a desfasura in mod corespunzator rolul ocupational. Folosind modelul performantei ocupationale terapeutii identifica rolurile individuale si deficientele existente in sfera acestor roluri, domeniul ocupational si componentele de performanta. Analizand aceste date se elaboreaza un plan terapeutic al carui scop final este atingerea unui nivel optim de performanta ocupationala.

Terapeutii evalueaza performanta ocupationala concentrandu-se pe ariile mai sus identificate.Pe langa performanta actuala a „clientului”, terapeutii pot evalua contextul in care traieste, munceste clientul, necesitatile desfasurarii activitatii si aspectele individuale ale clientului.

Terapeutii sunt interesati de legaturile intre indivizi, contextul in care traiesc si muncesc acestia si modul in care aceste tranzactii influenteaza abilitatile clientului de a desfasura o activitate zilnica. Ei analizeaza impactul capacitatilor individuale (functiile si structurile organismului) asupra activitatii si participarii dorite. O cunoastere buna a interactiunii acestor factori permite identificarea limitarilor datorate persoanei si celor datorate contextului si care se rasfrang asupra problemelor performantei ocupationale.