BOLILE PERITONEULUI
Peritoneul este o seroasa foarte întinsa, în raporturi intime cu toate organele abdominale, cu o vasta retea de vase sanguine, limfatice si nervi, ceea ce îi confera roluri fiziologice si fiziopatologice foarte importante. Peritoneul intervine în procesele de aparare ale organismului; el are o mare putere macrofagica si fagocitara, reactioneaza printr-o exsudatie abundenta, producere de fibrina si anticorpi, care tind sa limiteze infectiile.
Datorita bogatiei sale în plexuri nervoase, peritoneul constituie o întinsa suprafata interoceptiva, sensibila la cei mai variati excitanti, ceea ce explica tulburarile reflexe locale, la distanta si generale, care apar în îmbolnavirile acestei seroase.
8.1. PERITONITELE
Definitie: peritonitele sunt inflamatii ale seroasei peritoneale datorite unei invazii bacteriene sau unei iritatii chimice. Ţânând seama de evolutia lor, exista peritonite acute sau cronice; apreciind extinderea lor, exista peritonite localizate sau difuze (generalizate).
8.1.1. PERITONITELE ACUTE
Sunt inflamatii acute ale peritoneului, care constitui 23323y244x e cea mai reprezentativa forma a abdomenului acut chirurgical.
Etiologia lor este infectioasa: streptococi, stafilococi, enterococi, pneumococi, bacili coli, tifîc, Proteus, Perfringens etc. în mod exceptional, peritonita tuberculoasa poate lua un aspect clinic acut.
Peritonitele acute pot fi primitive sau secundare. Cele primitive, mai rare, sunt provocate de infectii generale (septicemii) sau la distanta (pneumonie, erizipel), peritoneul fiind infectat pe cale hematogena.
Peritonitele acute secundare sunt cele mai frecvente; ele sunt provocate de afectiuni ale organelor abdominale, infectia propagându-se la peritoneu prin perforatii, pe cale limfatica sau prin contiguitate. Cauzele sunt: perforatii ale organelor cavitare digestive (stomac, intestin subtire, colon, apendice, vezicula biliara); infectii ale organelor genitale (avorturi septice, infectie puerperala, piosalpingite, gonoree); supuratii hepatice, renale; plagi abdominale penetrante; torsiuni de organe sau formatiuni patologice (colecist, chist ovarian).
Simptomatologia peritonitei acute este reprezentata printr-un complex de simptome (sindromul peritoneal acut), care îmbraca tabloul "dramei abdominale".
Abdomenul acut este denumirea generica data unui tablou clinic, provocat de un numar mare de afectiuni. De la început precizam ca exista un Abdomen acut chirurgical, si un Abdomen acut medical.
Abdomenul acut chirurgical se datoreste unor cauze multiple (propagarea infectiei de la un viscer inflamat - apendice, colecist etc), inocularea directa printr-un traumatism sau
MANUAL DE MEDICINĂ INTERNĂ
plaga, perforatii digestive (ulcer, colecist, apendice etc), rupturi intraperitoneale ale unor organe cavitare (vezica urinara, bazinet renal), sau colectii supurate (abces renal, abces hepatic sau splenic etc), infectii generale si diferite alte cauze (pancreatite, ocluzia intestinala etc). Toate aceste afectiuni prezinta simptome functionale si semne locale.
Abdomenul acut medical, se întâlneste în pancreatita acuta, gastrita si hepatita acuta, afectiuni pelviene inflamatorii acute, hemoragii retroperitoneale, crize de alergii abdominale, colice abdominale s.a.
Definitie. Abdomenul acut este un sindrom clinic caracterizat prin dureri abdominale severe si prin simptome si semne asociate, de regula apartinând peritonitei acute, care poate reprezenta rezultatul rupturii unui viscer abdominal, sau al unor alte boli severe abdominale. Când cauzele apartin abdomenului acut chirurgical, interventia chirurgicala de urgenta este obligatorie.
Câteva consideratii generale:
- Deoarece acest diagnostic este o urgenta majora, viata bolnavului depinde de precocitatea si corectitudinea diagnosticului, de rapiditatea si securitatea transportului la o sectie chirurgicala.
Interogatoriul are o importanta deosebita, deoarece exista multe prodromuri, care trebuie depistate prin întrebari bine conduse, referitoare la antecedente (un ulcer în antecedente orienteaza diagnosticul catre o perforatie). Trebuie precizati si factorii declansatori. Astfel traumatismele pot determina ruptura unui organ. Tot prin interogatoriu se stabileste prezenta unei pancretite acute dupa un prânz copios cu ingestie abundenta de alcool; se poate preciza si felul debutului (debutul brutal la un individ normal, sugereaza o perforare sau o ruptura a unui organ cavitar, o durere care creste rapid, evoca o infla-matie apendiculara sau o pancreatita). Caracteristicile durerii sunt de asemenea utile diagnosticului: durerea de mare intensitate apare în abdomenul acut chirurgical, datorita iritatiei peritoneale, dar exista dureri extreme si într-o pancreatita acuta sau într-un infarct de miocard. Sediul durerii corespunde organului lezat, iar caracterul colicativ sugereaza o colica biliara sau intestinala. în sfârsit si iradierea durerii aduce elemente necesare diagnosticului.
- Momentul examinarii bolnavului, arata tablouri diferite. Astfel bolnavul examinat la început, simptomatologia este saraca. în primele faze peritonita se manifesta numai prin durere si contractura parietala, iar ocluzia intestinala prin durere si suprimare a tranzitului, în sfârsit hemoragia interna abdominala este sugerata de durere si hipotensiune arteriala. Ulterior apare tabloul clinic complet al abdomenului acut, semnele se intrica, peritonita se însoteste de ocluzie, iar ocluzia devine si peritonita.
Semne clinice analoage au cauze diferite. Astfel durerea abdominala poate fi rezultatul colecistitei acute, dar si a pneumoniei bazale.
- în practica diagnosticul trebuie sa se îndrepte catre formele comune, frecvent întâlnite. Simptomele abdomenului acut;
Simptome functionale',
- durerea; localizata la început, difuza ulterior, cu variate iradieri, si cu intensitate diferita (de la lovitura de pumnal a inundatiei peritoneale, la durerea atenuata).
- varsaturile; la început alimentare sau bilioase;
- pareza abdominala, se manifesta prin linistea abdominala la ascultatie si prin oprirea tranzitului.
Absenta acestor simptome, nu exclude diagnosticul de peritonita. Semne fizice abdominale:
contractura musculara este cel mai important semn si în fond singurul necesar pentru diagnosticul de peritonita (de abdomen acut). Este simptomul de alarma al primei zile.
BOLILE PERITONEULUI 473
Este localizata sau generalizata. Bolnavul sta imobil, respira superficial, evita miscarile respiratorii profunde, nu tuseste din cauza exacerbarii durerii abdominale prin mobilizare, iar întrebat, raspunde în soapta. Când contractura musculara este localizata, se constata devierea liniei albe si a ombilicului de partea afectata. Apararea musculara, are aceeasi semnificatie ca si contractura, dar o preceda în timp, sau reprezinta singura reactie musculara, în special în peritonitele cu simptomatologie atenuata. Abdomenul prezinta trei manifestari specifice peritonitei:
imobilitatea; bolnavul nu se agita, sta nemiscat deoarece orice miscare exacerbeaza durerea.
- rigiditatea peretelui, produsa de contractura, poate fi limitata sau difuza. Abdomenul este numit abdomen de lemn. Trebuie totusi deosebita de aparare musculara, care poate apare în cazul inflamatiei unui organ abdominal fara a fi interesat si peritoneul. Apararea musculara poate deci apare si la bolnavi care nu necesita interventia chirurgicala de urgenta. O mentiune speciala trebuie facuta la bolnavii vârstnici, la care rigiditatea pere-telui abdominal (contractura musculara) poate lipsi.
- linistea abdominala, ca si absenta completa a undelor peristaltice. Alte semne cu valoare secundara sunt:
semnul Blumberg. Se comprima progresiv cu palma peretele abdominal si se ridica brusc mâna. Bolnavul resimte o durere vie. Semnul este înselator.
hiperestezia cutanata, matitatea deplasabila în flancuri, disparitia matitatii hepatice, suprimarea zgomotelor intestinale, sunt semne si simptome asociate.
Rezulta din cele expuse ca diagnosticul de peritonita (de abdomen acut), se bazeaza în principal pe prezenta contracturii musculare. Contractura musculara însa, se atenueaza cu timpul prin impregnare toxica si colaps. Exista peritonite care evolueaza fara contractura (cele tifice, unele peritonite bacilare sau postoperatorii, în fine cele din supuratiile retro-peritoneale si de la bolnavii socati. în schimb, exista contracturi musculare fara peritonita, ca de exemplu în leziunile rahidiene, în fracturile costale cu iritatie pleurala.
- pentru diagnostic este necesar întotdeauna tuseul rectal. Durerea la palparea fundului de sac Douglas, bombarea si împastarea locala sunt pretioase semne diagnostice de peritonita.
Semnele generale ale peritonitei, (ale abdomenului acut) sunt în prima faza sarace si necaracteristice: tensiunea arteriala si pulsul sunt normale iar febra moderat crescuta. Pe masura ce timpul trece tabloul se complica, datorita tulburarilor provocate de peritonita (hipovolemie, tulburari de oxigenare etc). Apar semne de insuficienta circulatorie periferica (hipotensiune, colaps), de insuficienta respiratorie si renala (oligurie, hiperazo-temie si acidoza), de insuficienta suprarenala, hepatica, realizând o adevarata catastrofa metabolica (E. Proca). Abdomenul se destinde, contractura cedeaza, apare tabloul de ocluzie care mascheaza pe cel de peritonita.
Examene paraclinice:
Amilaza si Lipaza sunt moderat crescute în general;
- Glicemia creste în acidoza diabetica si în pancreatita;
- Ureea creste în starile de deshidratare;
- Leucocitoza este frecvent întâlnita si prezinta uneori valori mari;
- Anemia este obisnuita;
Electrocardiograma este necesara pentru eliminarea diagnosticului de infarct; miocardic;
- Radiografia abdominala poate evidentia;
- pneumoperitoneu, care este semn de ruptura a unui organ cavitar (ulcer, apendice etc) si arata prezenta de aer între ficat si diafragm.
MANUAL DE MEDICINĂ INTERNĂ
- imagini hidroaerice în ocluzia intestinala
calculi biliari sau urmari radioopaci
- umbra unui abces sau a unei mase tumorale.
- Pentru diagnostic sunt utile si punctia abdominala precum si peritoneoscopia. Se punctioneaza în zona mata si daca se extrage lichid se confirma peritonita (în mod normal nu se poate extrage lichid din cavitatea peritoneala).
Abdomenul acut medical. S-au aratat, la începutul capitolului, afectiunile în care poate apare. Semnele sunt în general asemanatoare dar mult atenuate fata de cele din abdomenul acut chirurgical. în abdomenul acut medical nu exista contractura ci numai aparare musculara, iar simptomatologia este mult estompata.
Evolutia abdomenului acut. Netratat, abdomenul acut se agraveaza rapid, în special cel chirurgical. Bolnavul devine necooperant, aspectul este de stare septicotoxemica avansata. Apare oligurie si hipotensiune arteriala. în aceasta faza, singurul semn care îndreapta atentia catre peritonita este percutia dureroasa a abdomenului. Fara interventie chirurgicala înca din faza initiala, evolutia catre exitus este inexorabila.
Diagnosticul diferential al abdomenului acut chirurgical, trebuie facut cu cel medical, cu toate sindroamele dureroase abdominale, cu crizele gastrice tabetice, purpura abdominala, coma diabetica, infarctele mezenterice, unele leziuni vertebrale, toracice, infarctul miocardic etc.
8.1.2. PERITONITELE CRONICE
Sunt inflamatii ale seroasei peritoneale cu evolutie îndelungata, cu etiologie variata si cu aspecte anatomo-clinice polimorfe. Dupa etiologia lor exista peritonie tuberculoase si netuberculoase.
8.1.2.1. PERITONITA TUBERCULOASĂ
Etiopatogenie: frecventa bolii este destul de mare, aparitia ei presupunând existenta prealabila a unei infectii tuberculoase în organism. Peritonita tuberculoasa apare cu deosebire în perioada de hipersensibilitate din evolutia tuberculozei. Seroasa este însamântata cel mai frecvent în perioada primara si de generalizare limfohematogena a tuberculozei, pe cale hematogena sau limfatica fie de la un focar tuberculos extraabdominal (pulmonar, pleural, osteo-articular), fie de la o tuberculoza ganglionara abdominala, intestinala, genitala, fie chiar prin infectarea directa a peritoneului de la un afect primar sau sancru de inoculare intestinala. în faza secundara a tuberculozei poate aparea peritonita bacilara, prin diseminari hematogene tardive (din focare tuberculoase pulmonare, osteoarticulare), prin propagarea limfatica sau prin contiguitate (de la o tuberculoza genitala, intestinala, ganglionara, abdominala).
Peritonita tuberculoasa poate sa fie izolata, numai pe seroasa peritoneala, dar poate fi asociata cu interesarea seroasei pleurale (pleuroperitonita) sau sa intereseze mai multe seroase (pleuro-pericardo-peritonita sau poliserozita tuberculoasa).
Boala este mai frecventa la femei decât la barbati si apare, mai ales, la adolescenti si adulti tineri, dar nici vârsta înaintata nu este exclusa.
în aparitia peritonitei bacilare mai pot interveni si unii factori adjuvanti: lipsuri alimentare, surmenaj, boli infectioase anergizante (tuse convulsiva, rujeola, gripa), tulburari neuroendocnne ale pubertatii.
BOLILE PERITONEULUI 475
Anatomie patologica: în orice proces tuberculos, la nivelul peritoneului leziunile pot evolua sub aspectele: exsudativ, productiv si fibros, care dau dealtfel si denumirile formelor anatomo-clinice: forma ascitica, forma ulcerocazeoasa, forma fibrocazeoasa, forma fibroasa.
în forma ascitica, peritoneul este congestionat, cu granulatii tuberculoase diseminate, cavitatea este plina cu un exsudat sero-citrin bogat în fibrina.
în forma ulcerocozeoasa se gasesc mase de cazeum, înconjurate de tesut fibros, membrane, bride, infiltrati, ganglioni limfatici mariti (unii cazeificati), ulceratii, fistule, supu-ratii; ansele intestinale pot fi aglutinate.
în forma fibroasa, fîbrina se vascularizeaza si este înlocuita cu tesut colagen, fibros, provocând bride, aderente peritoneale, care pot determina compresiuni de orgarie, ocluzii sau subocluzii.
Simptomatologie: aspectele clinice ale peritonitelor bacilare sunt variate în functie de evolutia lor (acute, subacute, cronice), de forma anatomica (ascitica, ulcerocazeoasa, fibroadeziva) si de localizare (generalizata, localizata).
■G,;M::^ir.i,s.:-iA.i... ■■■% <.'.№", f.ty-r~v: . ■ ■.■i< 'q "-*.'" ^b 8.1.2.1.1. Peritonita tuberculoasa acuta
Poate sa apara în cadrul unei granulii, al unei poliserozite sau poate fi solitara. Fenomenele generale sunt: stare generala alterata, febra ridicata si neregulata, adinamie, cefa-lee, transpiratii. Fenomenele locale se manifesta prin dureri abdominale difuze, meteo-rism, ascita discreta si, de multe ori îmbraca aspectul unui abdomen acut. O anamneza atenta va evidentia existenta semnelor de impregnate bacilara cu câteva saptamâni mai înainte: scadere ponderala, oboseala, indispozitie, inapetenta, transpiratii, ascensiuni febrile. Formele acute pot fi uneori localizate: pericecoapendicular sau perihepatic, cu alterarea starii generale.
8.1.2.1.2. Peritonita tuberculoasa subacuta
' fJ
Se manifesta de obicei cu tabloul clinic al pleuroperitonitei (sindromul Fernet-Boulland, iar când se asociaza si o mediastinita - sindromul Hutinel). La început apar semnele de impregnatie tuberculoasa; mai târziu apar semenele peritonitei si ale pleure-ziei unilaterale sau bilaterale. Abdomenul se mareste, devine sensibil la palpare, apar semne de ascita; se pun în evidenta si semne de pleurezie, mai des exsudativa. Bolnavul este febril, starea generala putin alterata. Lichidul obtinut prin punctia pleurala sau abdominala este serocitrin, cu reactia Rivalta pozitiva; examenul citologic arata predominanta limfocitelor; inocularea la cobai tuberculizeaza animalul; mai rar se poate gasi bacilul Koch pe medii de cultura speciale (Lowenstein).
8.1.2.1.3. Peritonita tuberculoasa cronica
Poate sa îmbrace diferite aspecte: ascitica, uscata, fibrocazeoasa, adeziva.
Forma ascitica, frecventa la fetele tinere, debuteaza insidios, cu febra usoara, astenie, inapetenta, slabire, greturi, varsaturi, constipatie, diaree; apoi în 2 - 3 saptamâni apare meteorismul, urmat de ascita, care devine abundenta ("abdomen de batracian"); lichidul este un exsudat sero-citrin, bogat în limfocite.
Forma uscata, mai des întâlnita la copii si la adolescenti, se manifesta prin semne de impregnatie bacilara, dureri abdominale continue, colici, meteorism, sensibilitate la apasare si la decomprimarea brusca.
MANUAL DE MEDICINĂ INTERNĂ
Forma fibrocazeoasa sau ulcerocazeoasa apare mai des la adulti si este mai grava. Faza prodromala este ilustrata de aceleasi semne de impregnare tuberculoasa; apoi starea generala se altereaza progresiv, febra este neregulata, pielea palida, subtire si lucioasa; apar dureri periombilicale, constipatie si diaree, abdomenul se mareste durerile abdominale se accenteaza. La nivelul abdomenului exista zone de sonoritate si zone de matitate ("tabla de sah"), se palpeaza împastari, formatiuni tumorale neomogene ("gatouri").
Forma adeziva (fibroadeziva, plastica) este deseori secundara uneia din formele descrise anterior; apar aderente multiple, bride care comprima, tractioneaza sau stranguleaza diferite organe, producând tulburari: staza, constipatie, fenomene subocluzive, ocluzie intestinala. Comprimarile pe nervi provoaca dureri de tip nevralgic. Abdomenul este excavat sau balonat, cu împastari sau cu rezistente localizate sau difuze.
Evolutia peritonitei tuberculoase, ca si prognosticul ei nu mai prezinta gravitatea cunoscuta în trecut. Datorita tuberculostaticelor si corticoterapiei, manifestarile clinice sunt mult atenuate, durata suferintei este scurta si vindecarea se obtine în aproape toate cazurile.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe semnele de impregnare tuberculoasa, pe semnele generale si pe simptomatologia abdominala. Antecedentele personale si colaterale, vârsta si eventual existenta altor localizari bacilare sprijina diagnosticul. Depistarea bacilului Koch prin însamântari pe medii de cultura sau prin inoculare la cobai confirma diagnosticul.
Diagnosticul diferential în formele ascitice se face prin eliminarea cauzelor care duc la marirea de volum a abdomenului (sarcina, chisturi ovariene etc.) si a ascitelor cu alte determinari (ciroze, insuficiente cardiace, tromboze portale).
Profilaxia peritonitei tuberculoase este aceeasi cu a tuberculozei în general: depistarea, izolarea si tratarea tuberculosilor; tratamentul prompt al bolilor anergizante; vaccinarea B.C.G.; asigurarea unor conditii bune de viata, de locuit, de igiena; alimentatie rationala.
Tratamentul curativ este igienic, dietetic, medicamentos, cu agenti fizici si chirurgical.
Igienic: repausul la pat se recomanda pâna la reabsorbtia ascitei si în tot cursul semnelor de evolutivitate: stare generala alterata, febra, V.S.H. crescuta. Activitatea va fi reluata progresiv, în timp îndelungat; camera va fi aerisita permanent; cura climaterica este indicata.
Dieta în fazele acute (febra) consta în alimentatie usoara; ulterior, un regim bine echilibrat caloric (3 500 cal.), bogat în proteine.
Tratamentul etiologic prevede chimioterapia si antibioterapia tuberculostatica. Streptomicina, Izoniazida (H.I.N.) si PAS sunt medicamente de baza. Se asociaza 2-3 tuberculostatice. în cazuri de rezistenta la acest tratament se mai pot folosi si alte tuberculostatice: Rifampicina, Tebemicina, Fintozid, Nizotin (Amidazin), Viomicina, Tiocar-lid, Etambutol.
Tratamentul patogenic se realizeaza prin administrarea cortizonicelor în doze anti-inflamatorii: Prednison 40 - 60 mg/zi, scazând progresiv pâna la 15 - 20 mg/zi, doza care se mentine înca 10-15 zile dupa resorbtia exsudatului sau dupa trecerea episodului evolutiv.
Tratamentul simptomatic si adjuvant se face cu analgezice, antiemetice, laxative în caz de constipatie, pansamente în caz de diaree; vitaminele C, A, D, complex B, calciu, anabolizante: Naposim, Clortestosteron (Steranabol), Madiol, Nerobolil.
Fizioterapia se recomanda numai în absenta leziunilor pulmonare. Se folosesc helio-terapia (la mare, la munte si chiar la câmpie) si actinoterapia locala abdominala, în doze progresive.
Tratamentul chirurgical are o indicatie de necesitate în formele cu ocluzie sau fistule.
|
