Balneoterapia - Terapia cu ape minerale

Balneoterapia

• Crenoterapie sau terapia cu ape minerale
• Hidroterapie, care se bazeaza pe utilizarea externa a apei, īn scop terapeutic sau profilactic
• Kinetoterapie sau terapia prin miscare
• Silvoterapie, metoda terapeutica de prevenire si vindecare a bolilor cu ajutorul arborilor

Terapia cu ape minerale

Apele minerale si proprietatile lor terapeutice

Izvoarele de ape minerale sint extrem de cautate pretutindeni. Trecind prin straturile succesive cu continut variat de diverse substante, apa spala si dizolva anumite minerale si saruri solubile. In plus, apele minerale pot sa contina anumite substante organice si bioactive sau gaze dizolvate. Din aceste motive, apele minerale sint utile in cure interne sau externe. De aceste cure cu ape minerale beneficiaza cei cu afectiuni ale aparatului locomotor sau ale cailor respiratorii, bolnavii de reumatism sau cei care necesita cure de recuperare dupa traumatisme sau interventii chirurgicale.

Apele minerale pot actiona impotriva carentei de saruri minerale, in ele existand mari depozite de calciu, magneziu, si chiar fluor. De asemenea contin si oligoelemente care sunt foarte bine asimilate de organism, asemeni sulfatillor ce le confera virtuti diuretice si laxative.

Apele minerale folosite in cure interne vindeca sau amelioreaza boli digestive, normalizeaza functiile gastrointestinale, actioneaza in procesele inflamatorii ale aparatului uro-genital. Apele carbogazoase sint un stimulent, imbunatatind peristaltismul stomacului si intestinului, maresc sau scad, dupa caz, aciditatea gastrica, stimuleaza circulatia la nivelul stomacului si al ficatului. O alta functie de maxima importanta a apelor minerale este lichidarea foamei de oxigen la nivelul tesuturilor, ameliorind rezistenta organismului la boli.

Alte utilizari ale apelor minerale

Cosmeticienii s-au straduit sa asigure hidratarea, hranirea si mineralizarea corespunzatoare a pielii si, pe aceasta cale, a intregului organism. Desigur, metoda clasica o reprezinta baile, mastile si compresele cu apa minerala. Pe linga acestea, au fost inventate sprayuri cu apa minerala, care se pulverizeaza pe fata, pe miini si git. Procedeul este salvator in zilele toride, caci hidrateaza masiv pielea, exact in zonele cele mai expuse la intemperii.

Un alt procedeu, la fel de simplu si eficient, este stergerea fetei si a gitului cu cubulete de gheata, obtinute prin congelarea apei minerale. Gheata mareste tonusul pielii si accelereaza circulatia capi-lara la nivelul ei, iar apa minerala topita din cubuletele de gheata hidrateaza pielea.

Romania are o treime din izvoarele termale si minerale din Europa. Efectul vindecator al acestor izvoare a fost dovedit stiintific si acest lucru face ca multe statiuni balneoclimaterice sa fie recunoscute pe plan international.

Indicatii terapeutice

• boli ale aparatului locomotor si ale sistemului
  nervos periferic, sechele dupa traumatisme ale
  aparatului locomotor;
• afectiuni ale aparatului respirator
• afectiuni ginecologice cronice
• diabet zaharat incipient
• intoxicatii cu metale grele
• boli digestive
• afectiuni ale ochilor
• sindrom supraponderal.

Contraindicatii

Persoanelor ce tin un regim stric in privinta sarii nu le este indicata cura cu ape minerale, Acestea fiind bogate in sodiu sunt contraindicate in caz de hipertensiune arteriala si femeilor ce sufera de retentie de apa. In schimb este indicata intr-o mica masura vara, dupa un efort fizic mare, caci compenseaza
pierderile de apa prin transpiratie.

Hidroterapia

Hidroterapia este acea ramura a medicinei naturiste care se bazeaza pe utilizarea externa a apei, īn scop terapeutic sau profilactic.

Principalele cai prin care apa actioneaza asupra organismului uman sunt :

• excitatia termica, care depinde exclusiv de temperatura apei
• excitatia mecanica, ce este data de presiunea apei asupra corpului

Pielea, fiind bogat vascularizata si cu o retea abundenta de terminatii nervoase, recepteaza impactele termice si mecanice ale bailor hidroterapeutice, prelungind īn organism actiunea lor binefacatoare.

Cele mai importante procedee de tratament cu ajutorul apei sunt urmatoarele:

a) compresele

• compresele calde
• compresele cu aburi
• compresele reci
• comprese stimulente (comprese Priessnitz)
• comprese alternante

b) īmpachetarile umede.

Dupa dimensiunea regiunii pe care se aplica ele pot fi:

• īmpachetarea inferioara
• īmpachetarea superioara
• īmpachetarea pe trei sferturi
• īmpachetarea trunchiului

Īn functie de durata se pot clasifica astfel:

• de scurta durata (10 - 15 minute)
• de durata medie (40 - 50 minute)
• de lunga durata (50 - 90 minute)

c) Frictiunile

• partiale
• complete
• cu sare

d) Baile terapeutice

Aceste bai sint proceduri larg raspindite in cadrul tratamentului balnear. Baile pot fi generale sau locale. In baile generale procedura vizeaza intregul corp si pacientul se cufunda (pina la git sau pina la piept) in apa, iar in cele locale se cufunda in apa numai partile afectate (miini, brate, picioare etc.).
Din punctul de vedere al temperaturii apei, baile terapeutice pot fi:

• bai reci - sub 20 grade Celsius
• bai racoroase - la 20-30 grade Celsius
• bai intermediare - 34-37 grade Celsius (numite si la temperatura corpului)
• bai calde - la 38-39 grade Celsius
• bai fierbinti - la 40 grade Celsius si mai mult.

Compozitia apei pentru baile terapeutice este, de asemenea, variata. Se poate folosi apa dulce (obisnuita), apa minerala, gazeificata (cu bule), aromatizata sau medicinala (cu diferite adaosuri de substante sau plante aromate sau medicinale).

Exista citeva reguli privind baile terapeutice. Spre exemplu, se interzice sa se faca bai dupa mese copioase sau imediat dupa ce s-a luat masa. Baile calde si cele fierbinti, mai cu seama, trebuie sa se incheie cu un dus mai rece. Durata unei bai este de 10-15 minute, iar dupa aceea se impune o scurta odihna de aproximativ 15 minute. Baile terapeutice se fac, totdeauna, numai la recomandarea sau prescriptia medicului. Acesta indica temperatura apei, durata baii, frecventa si numarul total de bai in cadrul unei cure. De asemenea, medicul va hotari si reluarea tratamentului dupa un interval de 6 sau 12 luni, precum si combinarea bailor cu alte proceduri.

Efectele terapeutice ale bailor

Baile reci si cele racoroase au un efect excitant asupra sistemului nervos si stimuleaza eliminarea excesului de temperatura din organism. Asemenea proceduri sint recomandate persoanelor sanatoase si antrenate, cu un organism rezistent si bine calit. Baile cu temperaturi intermediare, cu apa obisnuita (dulce), se recomanda pentru efectul lor reconfortant, iar baile calde au un efect calmant si sint recomandate in insomnii. In raceala este recomandata baia fierbinte, dar numai daca bolnavul nu are febra. Aceasta baie provoaca sudatie, o incalzire generala a organismului si stimuleaza procesele metabolice, cu eliminarea intensa a toxinelor si relaxarea muschilor.

Pentru a obtine efect maxim, in apa din baie se adauga treptat apa fierbinte, crescind temperatura peste 40 grade Celsius. Durata unei asemenea bai este de numai 5-10 minute. In timpul acestor proceduri se recomanda sa se aseze pe capul pacientului un prosop inmuiat in apa rece, iar dupa baie pacientul se sterge bine pe tot corpul, se imbraca in haine uscate si calduroase si se culca sub plapuma.

Bai cu adaos de ulei de pin (sau alte conifere
Astfel de bai pot fi facute si acasa, adaugind in cada cu apa la 36-38 grade Celsius o cantitate de 3-5 g ulei de pin (brad etc.). Durata obisnuita a acestei bai este de 15-20 minute pentru adulti si 5-10 minute pentru copii. In orice caz, durata ace 818k1023i stora nu trebuie sa depaseasca 20-30 minute. In timpul baii se verifica periodic pulsul si starea generala a pacientului. Apa nu trebuie sa treaca de zona inimii (pieptul, umerii si gitul raminind deasupra nivelului acesteia). Asemenea bai se pot pregati si folosind extract (uscat sau lichid) de conifere.

Bai cu diverse saruri
Aceste bai sint folosite in tratarea afectiunilor aparatului locomotor, ale sistemului nervos, ale aparatului cardio-vascular sau ale pielii. Ele sint foarte simplu si usor de pregatit. In cada cu apa mai calda sau mai rece se dizolva 250-500 g sare marina sau sare de bucatarie (se pot folosi si alte tipuri de saruri), cernuta in prealabil sau asezata intr-un saculet de pinza. Baile se fac o data la doua zile, o cura fiind de 12-15 bai.

Alte tipuri de bai curative
Exista numeroase feluri de a pregati baile pentru tratarea diverselor afectiuni. Astfel, se fac bai cu plante medicinale, folosind salvie, musetel, tei, rozmarin, pelin, hamei, nuc, menta, muguri si frunze de plop, scoarta de stejar, soc, tarite sau mustar (faina sau boabe). Fiecare dintre aceste bai are o serie de recomandari si mare parte dintre ele se pot face si acasa (desigur, dupa consultarea medicului specialist).

In continuare, va invit sa cititi doua articole excelente despre hidroterapie:

Hidroterapia - tratament naturist simplu pentru numeroase afectiuni

Hidroterapia este utilizarea terapeutica a apei in toate formele si in toate modalitatile. Este o tehnica simpla si putin costisitoare, care poate fi la dispozitia tuturor si care este eficienta indiferent de circumstante. Unul dintre avantajele acestui tratament este faptul ca in corpul pacientului nu ramin urme ale substantelor chimice straine.

Tehnicile curei termale

Sanatatea este armonia care exista intre diferitele parti ale corpului, in timp ce boala este aparitia unor tulburari ale uneia dintre aceste parti. Toate organele corpului lucreaza in armonie unele cu altele si se sustin unele pe altele. Daca un organ este bolnav sau ranit, toate celelalte organe sufera, tot trupul este bolnav.
Curele termale utilizeaza tehnici specifice repartizate in trei mari grupe:

1. hidroterapia externa sau generala (bai si dusuri
2. hidroterapia interna sau locala (aerosolterapia, inhalatiile, gargarismele)
3. cura de apa (consumul apei minerale

Toate statiunile termale trebuie sa propuna aceste trei tipuri de tehnici adaptate in functie de boala ce trebuie tratata. O baie asociata cu o apa minerala si cu o temperatura specifica permite calmarea durerii (efect sedativ). Toate acestea impreuna cu gazul termal vor facilita circulatia sangvina (vasodilatare). De asemenea, durata si ritmul ingrijirilor prescrise sint factori importanti pentru eficacitatea tratamentului. Hidroterapia trebuie sa raspunda unor proceduri riguroase care vor fi recomandate de medic sau de asistentul termal care se ocupa de pacient.

Functiile apei

Utilizarea corecta a apei curate aduce cu sine sanatatea. Este bautura pe care Dumnezeu a oferit-o oamenilor, animalelor si plantelor pentru a putea supravietui.
Apa are trei mari functii: dizolvarea impuritatilor care circula in singe, eliminarea a ceea ce a fost dizolvat si permiterea singelui astfel purificat sa circule regulat, reconfortarea sau fortifierea organismului slabit. Nu trebuie sa ne gindim ca hidroterapia este un panaceu, ea este inclusa intr-un proces mult mai complex si mai exigent pentru bolnav care trebuie sa-si revizuiasca modul de viata.
Daca singele circula prin tot organismul, atunci trebuie tratat intreg organismul
Un organism sanatos poseda destula caldura pentru a indeplini diversele sarcini pe care le are de rezolvat. In cazul in care este incapabil, trebuie gasita o modalitate pentru a ajuta natura pe o anumita perioada. Apoi corpul va putea redeveni autonom. Daca singele circula prin tot organismul, atunci trebuie tratat intreg organismul, desi aplicatiile sint pentru locuri precise.

Obiectivele aplicatiilor terapeutice ale apei sint urmatoarele:
Dizolvarea substantelor patologice. Pentru eliminarea acestor substante nocive se recomanda bai calde de ierburi. Eliminarea substantelor patologice. Compresele, infuziile si impachetarile sint recomandate.
Fortifierea organismului. Sint recomandate baile reci, infuziile si alte mijloace de intarire a corpului.

Efectele aplicatiilor de apa calda

Ca efect primar, se constata stimularea creierului si a sistemului nervos. Aplicatiile de apa calda permit diminuarea tensiunii musculare si disparitia durerii. Aceasta difuzie a caldurii permite dilatarea vaselor sangvine care se gasesc aproape de sursa de caldura. Se observa imbunatatirea circulatiei singelui, ceea ce determina ca principiul de autoconservare a corpului sa fie stimulat. Cresterea fluxului sangvin duce la eliminarea mai rapida a deseurilor, deoarece baile calde deschid porii si ajuta astfel la eliminarea impuritatilor.

Aplicatiile calde, daca nu sint urmate de aplicatii reci, maresc numarul globulelor albe reduc numarul globulelor rosii. Aplicatia calda prelungita pe regiunea abdominala, contribuie la cresterea secretiilor ficatului si stomacului. Exista si efecte negative, precum favorizarea oboselii, atunci cind aplicatiile sint prelungite prin bai calde, sau anumite organe sint private de singe, deoarece acesta este atras catre suprafata corpului.

Ce este baia fierbinte

Cind se face baia fierbinte, tot corpul este scufundat in apa, cu exceptia capului. Aceasta forma de tratament se recomanda pentru a mari fluxul sangvin spre piele, pentru a intensifica metabolismul, pentru a mari transpiratia, pentru a ridica temperatura corpului, pentru a diminua durerea, incordarea si oboseala si pentru a scadea congestia organelor interne. Baia fierbinte este indicata in circulatie proasta, durere, contractura musculara si oboseala generala, congestie a organelor interne.

Este contraindicata persoanelor care sufera de diabet, cancer, cardiopatie ischiemica si vulvopatii, tulburari vasculare, hipertensiune arteriala. De asemenea, trebuie sa se tina seama de faptul ca persoanele in virsta sau debile nu tolereaza bine baia fierbinte. Daca apare starea de ameteala sau de lesin, baia trebuie oprita imediat si in orice caz, persoana respectiva nu trebuie sa fie niciodata singura atunci cind face baia. Baia fierbinte nu se utilizeaza in timpul menstruatiei.

Apa din cada trebuie sa fie la temperatura de 40 de grade Celsius si trebuie sa ocupe circa 2/3 din cada. Dupa ce persoana a intrat in cada, trebuie sa se instaleze confortabil, punindu-si o pernita sau prosoape impaturite sub solduri si sub cap. Capul trebuie racorit cu o compresa rece. Durata primului tratament se recomanda a fi de 10 minute. La baile mai lungi se recomanda folosirea unei pungi cu gheata deasupra inimii si consumarea unor lichide reci. Pulsul nu trebuie lasat sa treaca de 80 de batai pe minut. Mare atentie la iesirea din cada, deoarece persoana poate ameti sau se poate simti epuizata de efortul de iesi din cada. Baia trebuie urmata de o frectie cu alcool sau cu un burete inmuiat in apa rece. Apoi, corpul trebuie uscat in intregime, iar persoana respectiva trebuie acoperita cu o patura. Dupa tratament pacientul trebuie sa se odihneasca timp de o ora.

Baia la temperatura corpului (calda)

Baia la temperatura corpului nu este nici fierbinte, nici rece. Ea nu creste temperatura corpului pentru a intensifica activitatile corpului si nu contine stimuli reci, care sa provoace reactia organismului. Ea are astfel un efect linistitor, adica relaxeaza corpul, linisteste sistemul nervos, asigura sedarea (linistirea) pacientului care sufera de boli cardiovasculare si care nu ar putea suporta tratamentele fierbinti sau reci. Baile calde sint indicate pentru curatire, insomnie, iritabilitate nervoasa sau epuizare, anxietate, diaree cronica, polinevrita, boli ale inimii si ale vaselor sangvine unde nu se pot folosi tratamente prea fierbinti sau prea reci (arteroscleroza) si diabet. Sint contraindicate in anumite cazuri de eczeme si in insuficienta cardiaca importanta.

In cada, pacientul trebuie sa aiba sub cap o perna pneumatica sau un prosop impaturit. Se recomanda acoperirea partilor expuse ale corpului cu un prosop sau acoperiti cada cu un cearsaf pentru a mentine constanta temperatura apei. Persoana respectiva trebuie sa stea intinsa, linistita si relaxata. Daca este nevoie se poate folosi o compresa rece pe frunte. Durata poate varia intre 15 minute si 4 ore. Corpul trebuie uscat fara frectie sau frecari inutile. In final, persoana trebuie sa aiba o perioada de odihna de cel putin 30 de minute.

Tratamentul cu inhalatii de abur

Tratamentul cu inhalatii de abur consta in dirijarea vaporilor de apa de la o sursa de apa care fierbe spre zona nasului si a gurii. Inhalatiile vaporilor inlatura inflamatia si congestia mucoasei respiratorii superioare, inlatura iritatia gitului produsa de aerul umed, calmeaza respiratia spasmotica (astm, laringita), fluidifica secretiile si stimuleaza eliminarea lor din git si din plamini, relaxeaza muschii si calmeaza tusea, previne uscarea excesiva a mucoasei. Inhalatiile sint indicate in urmatoarele cazuri: tuse, congestia plaminilor, nasului si gitului, iritarea gitului si git uscat etc.

Sint contraindicate pentru copiii foarte mici sau persoanele in virsta care nu pot fi capabile sa reactioneze la temperatura inalta. Pacientul trebuie sa isi mentina capul deasupra recipientului cu apa fiarta, in care s-au pus citeva picaturi de ulei de pin sau de eucalipt, astfel incit vaporii sa ajunga direct la nasul si la gura acestuia. Se pune un prosop peste cap pentru a capta aburul. Trebuie sa respire usor si adinc. Procedeul se repeta de cel putin 2-3 ori pe zi timp de 30 de minute. Dupa tratament, pacientul trebuie sa se odihneasca cel putin o jumatate de ora.

Aplicatiile de apa rece pot fi stimulante sau obositoare
Aceste aplicatii pot fi stimulante sau obositoare. Ca prim efect, se constata o depresie vitala cu contractarea vaselor sangvine. Acest lucru este util pentru reglarea activitatii vitale in cazul durerii sau inflamarii. Atunci cind aplicatia rece este de scurta durata, se produc efecte imediate, cum ar fi paloarea urmata indeaproape de dilatarea vaselor capilare ale pielii. In cazul plagilor proaspete deschise, baia locala rece are scopul de a reduce singerarea tesutului. Are loc cresterea circulatiei pentru a inlatura resturile inflamatoare ale ranii si pentru a asigura buna oxigenare a substantelor vitale. Local, aplicatiile reci stimuleaza ganglionii nervosi simpatici ai peretilor vaselor sangvine si favorizeaza alimentarea muschilor, marindu-le activitatea. Ca efect negativ, se remarca formarea unei posibile zone in care se vor aduna materiile patologice.

Baia rece este un stimulent puternic

Baia rece este un stimulent puternic si de aceea se foloseste numai in cazul persoanelor viguroase. Acest tratament se foloseste in cazul in care temperatura corpului este normala, avind efect stimulent si tonic, in caz de febra pentru scaderea temperaturii si in cresterea numarului globulelor albe in circulatie. Baia rece este indicata pentru o calire fizica gradata si pentru febra. Baia rece este contraindicata in debilitate, ca aceea produsa de o infectie, in boli de inima, in menstruatie, alergie la frig si forme severe de diabet. Inainte de a face o astfel de baie pacientul trebuie mai intii sa se incalzeasca, asigurindu-se ca este cald. De asemenea, se poate folosi o baie fierbinte la picioare.

Cada trebuie sa fie umpluta circa 2/3 cu apa la temperatura de 24 de grade Celsius. Persoana trebuie frecata puternic cu manusi pentru frectie, iar perioada pentru baie este de 10 secunde. Apoi trebuie sa se usuce foarte repede, sa se imbrace cu ceva calduros, sa intre repede in pat si sa se acopere cu ceva cald. Trebuie sa ramina acoperita cel putin doua ore sau toata noaptea.

Cind se utilizeaza baia rece pentru reducerea febrei mari trebuie sa se inceapa cu o temperatura numai cu citeva grade mai scazuta decit temperatura corpului, ca sa nu apara o reactie la rece. O astfel de reactie ar putea ridica febra. Temperatura ridicata trebuie tratata sub supraveghere medicala.

Curele clasice

Prin traditie acestea dureaza 21 de zile, cu 18 zile de tratament complet adaptat la fiecare persoana in parte. Ele sint intotdeauna realizate sub prescriptia medicala in cadrul statiunilor termale

Ce sint minicurele

Acestea dureaza intre 8 si 10 zile. De asemenea, ele sint recomandate si persoanelor cu stari patologice cronice, fie o data pe an, fie de doua ori pe an (primavara si toamna), dar aceasta modalitate de cura este recomandata in special ca si cura de intretinere sau persoanelor a caror profesie nu le permite decit un timp liber limitat. Desfasurarea acestora este comparabila curelor clasice.

Ce sint curele libere

Ele dureaza intre 5 si 8 zile si sint efectuate intr-un scop precis, facind apel la ingrijiri termale specifice. Statiunile propun diverse modalitati de tratament dintre care clientul are posibilitatea de a alege. Este binevenita practicarea unor sporturi de agrement.

Care sint contraindicatii generale

Hidroterapia nu este indicata persoanelor care prezinta
o stare generala foarte deficienta;
o deficienta organica grava;
o deteriorare mentala grava;
o deteriorare senila.
Afectiuni reumatologice, sechele ale traumatismelor osteo-articulare, sechele neurologice
Tehnicile de bai si de dusuri calmeaza durerea si decontracteaza. Aplicatiile de namol locale sau generale calmeaza durerea la nivelul articulatiilor, relaxeaza si decontracta la nivel muscular.

Tratametul cailor respiratorii
Obiectivul principal este aducerea apei si/sau a gazului termal in contact cu tesuturile care afecteaza caile respiratorii. Acest lucru se realizeaza prin diverse tehnici de aerosolterapie pentru a curata, a degaja si a regla caile respiratorii. Baia generala, dusul local, aerosolii, inhalarea vaporilor, gargara si baia nazala stimuleaza activitatile locale si se obtin vindecarea sau diminuarea crizelor respiratorii.

Dermatologie si afectiuni bucale
In dermatologie principalele tehnici termale sint baile cu apa minerala care catifeleaza pielea si dusurile filiforme care, cu presiune reglabila, au o actiune de reducere a mincarimilor. Pulverizarile cu apa minerala au un efect de cicatrizare si calmare. Dusul gingiilor curata tesuturile cavitatii bucale, iar baile locale calmeaza durerea.
Bolile cardiovasculare
Baile si dusurile, asociate gazului termal, maresc capacitatea vaselor sangvine, amelioreaza si reglementeaza circulatia sangvina (vasodilatare). Dusurile cu presiune foarte mare provoaca decontractia musculara si drenajul tesuturilor.
Afectiunile aparatului urinar si bolile metabolice
Cura cu apa minerala este tratamentul termal principal care are drept obiectiv eliminarea reziduurilor de calculi si reechilibrarea aparatului urinar. Baile si dusurile vin sa completeze efectul, adica eliminarea calculilor (pietre sau nisip). De asemenea, baile si dusurile au rolul de a calma durerile si de a preveni infectiile.

Tulburari in dezvoltarea copilului
Diferitele tehnici termale utilizate calmeaza durerile, stimuleaza si socializeaza copilul. Baile generale asociate cu gazul termal si dusurile sint propuse in cadrul unei ingrijiri globale a copilului (din punct de vedere psihologic si al educatiei sanitare).

Afectiunile aparatului digestiv
Cura cu apa minerala este tratamentul principal in cazul colitelor, tulburarilor digestive sau hepatice. Aceasta este asociata bailor sau dusurilor care au un efect de reglare a functiilor si laxativ. Aceste metode se completeaza cu o educatie nutritionala adaptata.

 Acest articol a fost preluat din Revista "Leacuri si terapii"

Proceduri cu apa

Dusurile reci

Sunt o procedura de hidroterapie derivata din clasicele "afuziuni" ale preotului german Sebastian Kneipp, parintele medicinii naturiste, care a redat cu ajutorul apei reci sanatatea multor oameni, intemeind o adevarata scoala de vindecare. Principiul de functionare al acestor dusuri reci este oarecum asemanator celui din homeopatie: o doza de frig mica ne face imuni la afectiunile provocate de "frigul mare" din anotimpul rece.

IMPORTANT: dusurile reci vor fi facute numai de catre persoanele care nu sufera de nici o boala in faza acuta, care nu sunt in convalescenta si nu prezinta o stare de slabiciune fizica accentuata.
Cand si cum se fac dusurile: cel mai bun moment pentru dusul rece este dimineata, la putin timp dupa trezire. Se va folosi de preferinta o apa ceva mai calduta la inceput, care va fi racita gradat (pentru a nu produce socuri cardiovasculare). Dupa dus, trupul trebuie frecat pe toata suprafata cu un stergar de canepa sau cu o lufa, pentru activarea circulatiei, evitand insa sa ne udam pe cap. Urmeaza stergerea cu prosopul uscat si imbracarea cu haine si sosete calduroase. Cel mai bine este sa facem si putina gimnastica usoara, de incalzire, dupa acest procedeu, pentru a ne mari temperatura corporala rapid.

Durata dusurilor reci. In primele zile, dusul rece nu va dura mai mult de un minut, mai ales daca sunteti o persoana friguroasa, care suporta greu temperaturile scazute sau daca nu aveti o constitutie prea robusta. Apoi, durata acestor dusuri se prelungeste pe masura ce organismul se caleste, ajungand la o durata de maximum trei minute. O cura completa de stimulare a sistemului imunitar presupune sa facem zilnic, dimineata, cate un dus rece, vreme de trei-patru saptamani, dar ne putem crea din acest procedeu si un obicei zilnic, pe toata durata vietii.

Efectele dusurilor reci: primul efect, care apare la 5-15 minute dupa ce am facut un dus rece, este o incalzire puternica si extrem de placuta a intregului corp, care se explica printr-o activare a circulatiei sangelui. Apoi vom remarca o inviorare a tonusului psihic, aparitia unei stari de buna dispozitie. Vom sesiza, de asemenea, o acomodare mult mai rapida la variatiile de temperatura si o reducere a sensibilitatii la frig si la curentii de aer. Prin mecanisme inca putin cunoscute, dupa o saptamana de cura externa cu apa rece se remarca deja si o intensificare a activitatii imunitare. Ca atare, sensibilitatea la racelile de tot felul va fi redusa, anumite afectiuni cronicizate vor ceda gradat sub actiunea acestei proceduri si a celorlalti factori terapeutici conjugati.

Precautii: acest procedeu facut in momente nepotrivite, atunci cand suntem infrigurati, cand ne simtim momentam foarte slabiti sau deja bolnavi, ori practicat cu exces de zel (expunerea prea indelungata la apa rece sau omiterea imbracarii in haine calduroase) are efecte inverse celor scontate. Este bine sa retineti faptul ca expunerea la apa rece se va face gradat, asa incat delicatul sistem cardiovascular sa nu fie expus la socuri, care-i vor dauna mai tarziu sau chiar in acel moment.
Contraindicatii ferme la aceasta procedura: bolile cardiovasculare grave (ischemie cardiaca, accident vascular, arteriopatii etc.), infectiile respiratorii, urinare si intestinale in faza acuta, nevralgia, reumatismul in faza acuta.

Baile fierbinti (hipertermice)

Sunt o procedura destinata, ca sa ne exprimam mai plastic, "pacalirii bolii". Cum? Prin marirea temperaturii corpului cu ajutorul apei fierbinti, mimand un acces de febra. (Atunci cand avem febra - de regula la 38,5 C - anumite celule ale sistemului imunitar au un maximum de activitate, microorganismele care produc bronsita, pneumonia, cistita, au o rezistenta foarte scazuta, iar multiplicarea lor este oprita.)
Cand si cui ii sunt indicate baile fierbinti - in primul rand, sunt recomandate persoanelor care dintr-un motiv sau altul au fost nevoite sa se expuna la frig (dar nu pana in faza de degeraturi, cand este indicata intr-o prima faza tot apa rece). De asemenea, sunt foarte eficiente baile fierbinti atunci cand simtiti ca sunteti pe cale sa raciti, avand o senzatie persistenta de frig, de ameteala, dureri in zona spatelui si a membrelor, senzatie neplacuta (ca atunci cand ne-ar zgaria hainele) la nivelul pielii. Cu conditia sa nu fie sub incidenta vreuneia dintre contraindicatiile de mai jos, aceasta metoda poate fi aplicata de oricine, fiind deopotriva indicata constitutiilor mai firave si celor mai robuste. Cu precizarea ca dupa aceasta baie trebuie sa ne odihnim suficient timp si sa nu ne expunem la frig, procedura poate fi aplicata oricand simtim nevoia, in timpul zilei. Cel mai bun moment este insa seara, inainte de culcare, deoarece are si un efect somnifer excelent.

Cum se fac baile fierbinti - inainte de a intra in cada de baie, apa va fi adusa aproape de temperatura normala a corpului (36-37 C), asa incat sa ne acomodam rapid. Apoi, prin adaugarea continua de apa fierbinte, se va ajunge la o temperatura de 39-40 C, avand grija sa nu fortam, daca simtim o senzatie de ameteala sau disconfort. Vom ramane in apa la aceasta temperatura vreme de 15-20 de minute, dupa care ne vom sterge si ne vom odihni vreme de macar o ora in pat, la caldura, evitand apoi alte 4-5 ore orice contact cu frigul sau cu curentii de aer. Efectele terapeutice ale bailor fierbinti: marirea temperaturii corpului are drept efect imediat o intensificare a activitatii sistemului imunitar, care va lucra foarte eficient, existand sanse mari sa inabusim in fasa un guturai, o gripa sau o cistita care apar pe fondul unei expuneri indelungate la frig.

Daca dusurile reci stimuleaza si mobilizeaza resursele organismului, baile fierbinti ajuta la regenerarea si conservarea acestor resurse, fiind extrem de indicate in momentele in care ne simtim obositi si cu rezistenta scazuta. De asemenea, sunt foarte eficiente in cazul reumatismului, nevralgiilor, starilor de contractura musculara care se agraveaza la frig si curent. Cat de des este bine sa recurgem la baile fierbinti - acest procedeu este extrem de eficient aplicat ocazional, la nevoie, eficienta scazandu-i daca este aplicat prea des. Din acest motiv, baile fierbinti nu vor fi facute zilnic, asemeni dusurilor reci prezentate anterior, ci mai degraba in momente critice (cand simtim iminenta unei raceli sau profilactic, in timpul epidemiilor gripale).

Precautii: atunci cand facem bai fierbinti va fi necesar sa fim foarte atenti ca temperatura apei sa nu depaseasca limita suportabilitatii, care variaza de la om la om. La 39”C exista persoane care deja ametesc si au o senzatie de sufocare, in timp ce altii pot urca temperatura la 41”C, fara sa simta cel mai mic disconfort. Asadar, bunul-simt este extrem de necesar pentru a ne doza temperatura la aceasta procedura, altfel existand posibilitatea de a aparea efecte extrem de neplacute si chiar nocive.

Contraindicatii ale acestei proceduri: persoanele care sufera de boli cardiovasculare (hipertensiune, aritmie cardiaca, ischemie cardiaca, accident vascular, tromboza etc.) nu vor face bai fierbinti. Aceeasi interdictie este valabila si in cazul persoanelor la care bolile infectioase, mai ales insotite de accese de febra, s-au instalat deja, precum si cele cu o constitutie foarte sensibila.

Un mic secret: daca la apa de baie fierbinte vom adauga 10-20 de picaturi de ulei volatil de menta sau 30-40 picaturi de ulei de brad (se gasesc in magazinele naturiste), efectul benefic al acestei metode contra bolilor respiratorii se va dubla sau chiar tripla. Contra nevralgiei si reumatismului se vor adauga in apa de baie 20 de picaturi ulei de cimbru si/sau ienupar. In fine, pentru un somn odihnitor si vise placute vom pune in apa de baie 40 de picaturi de ulei volatil de lavanda sau de portocal.

Acest articol a fost preluat din revista Formula As.

Recuperarea medicala prin kinetoterapie

Motto: "Existenta noastra este miscarea, repausul reprezinta moartea."

Blaise Pascal

Steluta Anghel: - Īn ultimii ani kinetoterapia a devenit un domeniu cunoscut si foarte apreciat de persoanele care au avut nevoie de un astfel de tratament naturist. Va rugam sa ne explicati ce este kinetoterapia si cu ce se ocupa aceasta ramura a medicinii naturiste?
Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Kinetologia este stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari. Kinetologia medicala sau kinetoterapia studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale. Kinetoterapia face parte din medicina fizica - specialitate terapeutica care utilizeaza ca metode: miscarea, caldura, curentul electric, climatul, masajul si apa. Kinetoterapia este cea mai noua componenta a medicinii fizice si reprezinta metodologia activa de baza pentru consolidarea sau refacerea functiilor unor parti ale corpului uman afectate de boala sau de traumatisme.

Kinetoterapia se defineste ca terapie prin miscare efectuata prin programe de recuperare medicala care urmaresc refacerea unor functii diminuate sau cresterea nivelului functional īn diverse suferinte. Kinetoterapia este o forma terapeutica individualizata care, plecīnd de la programe de exercitii fizice statice si dinamice, se poate folosi īn programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative si de recuperare. Astfel, kinetoterapia īsi gaseste aria de utilizare īn cele trei sectiuni de asistenta medicala, putīndu-se descrie:

• kinetoterapia profilactica ce cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor de realizare a tratamentului prin care se urmareste: mentinerea unui nivel functional satisfacator, cresterea nivelului functional (profilaxie primara sau gimnastica de īntretinere, plimbari, jogging, gimnastica aerobica, pentru mentinerea starii de sanatate), aplicarea unor programe de prevenire a agravarii sau de aparitie a complicatiilor īn unele boli cronice (profilaxie secundara);
• kinetoterapia de tip curativ care se asociaza cu sectorul de tip profilactic si de recuperare;
• kinetoterapia de recuperare reprezinta sectiunea cea mai importanta īn programul de recuperare medicala si urmareste prin intermediul unor programe de exercitii fizice: refacerea functiilor diminuate, cresterea nivelului functional, realizarea unor mecanisme compensatorii īn situatii de readaptare functionala (īn cazul īn care, de exemplu, un anumit muschi este afectat ireversibil, se īncearca tonifierea altor muschi care īi preiau partial functiile, īn scopul realizarii miscarii īn limite acceptabile).

Steluta Anghel: - Care sint obiectivele urmarite īn tratamentul prin kinetoterapie?
Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Obiectivele generale urmarite īn tratamentul prin kinetoterapie sint:
- refacerea fortei musculare si cresterea rezistentei musculare; - cresterea si adaptarea capacitatii de efort; - ameliorarea functiei de coordonare, control si echilibru a corpului; - formarea capacitatii de relaxare;
- corectarea posturii si aliniamentului corpului; - cresterea mobilitatii articulare; - reeducarea respiratorie;
- reeducarea sensibilitatii.

Steluta Anghel: - Īn ce afectiuni se poate recomanda recuperarea medicala prin kinetoterapie?
Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Exista o gama foarte larga de afectiuni pentru care recuperarea medicala prin kinetoterapie este specifica si absolut necesara. Astfel, kinetoterapia ajuta la tratarea urmatoarelor: afectiunile aparatului locomotor (ortopedice si posttraumatice), afectiunile reumatice (spondilita, poliartrita reumatoida, artrita, reumatisme degenerative, reumatismul tesutului moale), afectiunile neurologice (accidentele vasculare cerebrale, traumatismele coloanei vertebrale, boli degenerative si inflamatorii ale sistemului nervos, sindroame neurologice), afectiunile aparatului cardio-vascular, afectiunile aparatului respirator, afectiunile neuropsihice, afectiunile metabolice (obezitatea), maladiile congenitale (distrofia neuro-musculara, luxatia congenitala de sold, tetraplegia) etc.

Steluta Anghel: - Īntr-adevar sint multe boli pentru care kinetoterapia constituie o modalitate de tratament, dar exista unele cu o incidenta mult mai ridicata decit altele. Spre exemplu, care sint principiile kinetoterapeutice īn cazul scoliozei si cifozei?
Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Scolioza este o deviatie a coloanei vertebrale formata din una sau mai multe curburi, ce apare initial īn plan frontal, apoi fiind īnsotita de rotatia vertebrelor. Scoliozele pot fi de mai multe tipuri: scolioza C stīnga, scolioza C dreapta si scolioza cu mai multe curburi. Aceste deviatii ale coloanei vertebrale pot fi de natura functionala, adica acele scolioze prin deprindere care au o evolutie lenta si este pastrata mobilitatea coloanei vertebrale, scoliozele profesionale si statice, sau de natura patologica, asa cum sint scoliozele congenitale, rahitice, paralitice, traumatice, reumatice s.a. De la īnceput trebuie mentionat faptul ca tratamentul prin gimnastica medicala urmareste sa opreasca evolutia scoliozelor, sa corecteze deviatiile coloanei vertebrale si sa mentina aceasta corectare (prevenirea recidivelor sau a perioadelor cu evolutie nefavorabila), sa reduca tulburarile functionale si asimetriile secundare ale corpului.

Exercitiile fizice folosite īn corectarea scoliozei urmaresc sa exercite tonusul muschilor si simtul de atitudine corecta a corpului īntreg si īndeosebi a spatelui. Scopul gimnasticii corective este: corectarea coloanei vertebrale prin tonifierea musculaturii spatelui, reducerea gibozitatii costale prin mobilizarea coloanei vertebrale si detorsionarea corpurilor vertebrale, redresarea bazinului si echilibrarea centurii scapulare, dezvoltarea mobilitatii cutiei toracice, crearea unui reflex de postura corecta. Mijloacele folosite constau īn exercitii statice si exercitii dinamice executate prin miscari ale trunchiului, ale membrelor superioare si inferioare, exercitii de respiratie, exercitii aplicative de tīrīre si de echlibru, exercitii de redresare si relaxare. Exercitiile cu obiecte portative sint des folosite īn corectarea scoliozei. Dintre aceste obiecte se folosesc bastonul, mingea medicinala, gantera, extensorul.

Cifozele sint deviatii ale coloanei vertebrale in plan sagital cu convexitatea curburii indreptata inapoi. Cifozele functionale sint deviatii tipice, provocate si intretinute de tulburarile functionale ale coloanei vertebrale care se accentueaza atunci cind nu sint corectate corespunzator si la timp, fiind insotite de unele modificari in forma si structura oaselor si a articulatiilor vertebrale. Aceste deviatii se pot intilni sub forma atitudinii cifotice sau cifozei profesionale. Cifozele patologice pot fi congenitale, rahitice, paralitice, traumatice, precum si alte forme clinice mai rare. Scopul exercitiilor fizice pentru corectarea cifozei este: tonificarea si scurtarea muschilor spatelui si lungirea celor situati in partea anterioara a trunchiului, corectarea deficientelor secundare care insotesc cifoza, cum sint: cap si git inclinat inainte, omoplati departati si desprinsi, umeri adusi in fata, torace infundat sau in flexiune, stoparea reflexului de atitudine gresita a trunchiului si formarea unui reflex de postura corect si stabil in activitatile statice si dinamice ale corpului. Pentru realizarea acestor scopuri, mijloacele folosite sint exercitiile statice si exercitiile dinamice care constau in miscari active libere sau ingreunate care sa redreseze coloana vertebrala si celelalte deficiente secundare ale cifozei.

Steluta Anghel: - Accidentele vasculare cerebrale reprezinta afectiuni care necesita recuperarea prin kinetoterapie. Ce sint accidentele vasculare cerebrale si cum pot fi tratate din punct de vedere kinetoterapeutic?
Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Accidentele vasculare cerebrale rezulta din restrictia sanguina catre creier si cauzeaza leziunea neuronilor si deficit neurologic. Clinic, sint posibile o varietate de deficite: motor, senzitiv, mental perceptual si de limbaj. Deficitul motor este caracterizat de paralizie (hemiplegie) sau scadere partiala de forta (hemipareza) si este situat pe partea corpului opusa sediului leziunii cerebrale. Acesti bolnavi sint denumiti cu termenul generic de hemiplegici. Rata incidentei este de 1-2 persoane la 1.000 de persoane/an. Incidenta creste dramatic cu virsta, frecventa maxima fiind la 55 de ani. Cauzele cele mai comune sint: tromboza, embolismul, hemoragia cerebrala. Ateroscleroza este factorul major care duce la obstructia arterelor cerebrale, fapt ce provoaca ischemia si infarctul cerebral.

Embolia este data de materii care se deplaseaza prin vasele sanguine. Acestia pot fi trombi, grasime, aer, bacterii etc. Cel mai frecvent se asociaza cu boli cardiace cum ar fi stenoza mitrala, infarctul miocardic, aritmiile etc. Hemoragia apare in urma rupturii unui vas cerebral cu inundarea creierului si se datoreaza hipertensiunii arteriale, ruperii unui anevrism. Cind hemoragia este masiva moartea apare in citeva ore. Factorii de risc sint: functia cardiaca deficitara, diabetul, obezitatea, fumatul, sedentarismul, stresul, contraceptionalele orale, cresterea colesterolului sanguin, predispozitia genetica. Recuperarea trebuie sa inceapa din stadiul acut cit mai devreme posibil, cind pacientul este stabilizat medical, tipic dupa 24-36 de ore. Hemoragiile cerebrale pot sa amine inceperea tratamentului kinetic pina la stabilizarea hemoragiei, adica in medie pina la 10 zile.

Cind nu mai exista contraindicatii medicale, pacientul trebuie imediat antrenat sa se ridice la marginea patului si in ortostatism. Aceasta va duce la grabirea recuperarii, scaderea confuziei si imbunatatirea functiilor vitale. Tratamentul trebuie sa se bazeze pe cistigarea controlului central al miscarii. Exercitiile trebuie sa aiba o motivatie legata de activitatea functionala de zi cu zi si de cea profesionala proprie. Pacientul trebuie sa inteleaga ceea ce face si sa inteleaga logica exercitiilor, terapeutul avind obligatia sa explice permanent miscarile de executat. Exercitiile trebuie executate corect deoarece persistenta unei practici incorecte va intirzia progresul, miscarile incorecte fiind mult mai greu de inlocuit cu unele corecte. O importanta foarte mare o are numarul repetitiilor, care trebuie sa fie destul de mare pentru a invata o miscare coordonata, precisa, cu acuratete. Pacientul trebuie sa participe activ si nu sa se insiste pe mobilizari pasive.

Terapeutul trebuie sa-l ajute pe pacient cu necesarul minim. Exercitiile nu trebuie sa fie plictisitoare, deoarece pacientul poate sa oboseasca si mental, nu numai fizic. Pacientul trebuie sa invete sa-si inhibe musculatura inutila care se contracta intr-un exercitiu. Exercitiile cu rezistenta nu sint de dorit la hemiplegici, deoarece nu este un obiectiv cistigarea fortei musculare, ci aparitia activitatii contractile, a controlului motor in muschiul respectiv.

Steluta Anghel: - Ce importanta are kinetoterapia īn entorse si fracturi ale membrului inferior, cazuri frecvent īntīlnite mai ales acum īn anotimpul de iarna?
Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Entorsa este o leziune traumatica a ligamentelor si articulatiilor. Entorsa se observa īn special la adult, este foarte rara la copil, unde ligamentele suple si elastice se lasa destinse fara a se rupe, precum si la batrīni, unde acelasi traumatism determina mai frecvent o fractura. Localizarea cea mai frecventa a entorselor se afla la nivelul gleznei, urmīnd entorsa genunchiului. Entorsa, prin marea ei raspīndire si prin gravitatea urmarilor pe care le are asupra aparatului locomotor si circulator, constituie o cauza majora de scadere a capacitatii partiale de munca, de aceea importanta aplicarii unui tratament corespunzator precoce si specific kinetoterapeutic asociat cu orteze. Scopul tratamentului este revenirea rapida a pacientului īn executarea activitatilor zilnice si specifice profesiei. Acest lucru este deosebit de important, deoarece orice īntīrziere īn aplicarea tratamentului poate periclita activitatea socio-profesionala a acestuia. Aspectul membrului afectat se schimba, īntrucīt atrofia este progresiva si cuprinde muschii extensori, iar neglijarea ei, ca si persistenta sa, ar constitui una din cauzele instabilitatilor articulare si recidivelor entorselor. Obiectivele urmarite īn kinetoterapie sīnt: controlul durerii, reducerea tumefactiei si a edemului din vecinatate, asigurarea mobilitatii, cresterea tonusului muscular, reeducarea mersului.

Fractura se produce la nivelul unui os īn urma unui traumatism, de obicei, violent; uneori fractura apare dupa un traumatism de mai mica importanta, care actioneaza asupra unui os fragilizat printr-o suferinta anterioara (osteoporoza, tumoare osoasa). Numarul fracturilor este deosebit de mare, mai ales īn conditiile vietii moderne. Se apreciaza ca fracturile reprezinta 10 la suta din totalul traumatismelor si ca sint de 10 ori mai frecvente decīt luxatiile. Fracturile se īntīlnesc la toate vīrstele, dar incidenta cea mai mare se situeaza īntre 20 si 40 de ani. Tratamentul fracturilor are ca obiectiv principal obtinerea restabilirii functiei si, pe cīt posibil, chiar a formei membrului. Refacerea osului fracturat se obtine corijīnd deplasarile, deci facīnd reducerea fracturii si imobilizīnd-o prin aparat ghipsat pīna la formarea unui calus solid. Mentinerea īn stare functionala a articulatiilor, a muschilor si a circulatiei membrului sau restabilirea cīt mai rapida a acestora se realizeaza prin reducerea timpului de imobilizare la minimum, dar necesar pentru consolidarea fracturii. De asemenea, instituirea cīt mai precoce a tratamentului de recuperare, prin contractii musculare si mobilizari articulare, chiar din timpul imobilizarii, duce la vindecarea eficienta a fracturii. Kinetoterapia este tot atīt de importanta ca si reducerea si imobilizarea fracturii si trebuie urmata fara īntreruperi.

Steluta Anghel: - Īn final, care este rolul terapeutic al exercitiului fizic?
Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Exercitiile fizice contribuie la mentinerea starii de sanatate si au rolul de conduce catre echilibrul tuturor functiilor organismului uman. Miscarea ajuta fiinta umana sa-si mentina deplinatatea fortelor fizice si morale, facīnd-o utila cīt mai īndelungat timp. Exercitiul fizic este mijlocul principal al educatiei fizice. Ca urmare a practicarii sistematice a exercitiului fizic, apar īn organism efecte locale sau generale, imediate sau tardive, trecatoare sau de durata, care īmbunatatesc structura si functionalitatea corpului uman. Orice activitate cu caracter fizic constituie si o stimulare pentru muschi, carora le īmbunatateste proprietatile fiziologice si calitatile fizice.

Una dintre cele mai frecvente cauze ale deficientelor fizice sīnt tulburarile tonusului muscular; corectarea acestora se bazeaza pe efectele exercitiului fizic asupra muschiului. Din punct de vedere al rolului educativ, exercitiul fizic are efect benefic la orice vīrsta, dar mai ales īn perioada de crestere, cīnd miscarile nu sīnt īnca bine definite, cīnd cresterea oaselor nu este īncheiata, prin repetarea corecta a unor miscari se ajunge la eliminarea miscarilor incoerente si la stapīnirea celor necoordonate. Stimularea factorilor morali si volitionali contribuie la corectarea atitudinilor gresite. Omul are nevoie de multa miscare īn aer liber, de exercitii, pe care sa le integreze sistematic īn programul sau de activitate zilnica.

A aparut in revista Leacuri si Terapii

Silvoterapia

Silvoterapia este o metoda terapeutica de prevenire si vindecare a bolilor cu ajutorul arborilor. Ea este utilizata inca din antichitate dar a fost recunoscuta ca metoda stiintifica abia in anul 1927, dupa adoptarea ei de catre disciplina medicala ce se ocupa cu balneoclimatoterapia.

Silvoterapia este indicata atat omului sanatos, pentru intarirea organismului, combaterea oboselii si a stressului, cat si celui bolnav. Se recomanda in special suferinzilor de astm bronsic, bronsita cronica, hipertensiune arteriala, nevroze, insomnie.

Aerul din padure contine ioni negativi de oxigen, considerati adevarate "vitamine ale aerului". Acest ozon constituie un remediu excelent, cu proprietati multiple: activeaza circulatia sangelui, creste numarul globulelor rosii, usureaza respiratia in cazul bolilor pulmonare cronice si favorizeaza somnul.

De asemenea, stimuleaza toate functiile organelor si contribuie la intarzierea imbatrinirii, printr-un proces mai eficient de oxigenare a creierului.

In statiunile montane inconjurate de paduri de brazi, concentratia ionilor negativi poate ajunge pana la 4,000/cmc de aer.

In principal, tratamentul prin silvoterapie consta in plimbari, alergari usoare si efectuarea unor exercitii fizice in sinul naturii. In acest caz, se poate vorbi despre o silvoterapie "activa", ce se poate practica zilnic.

Forma pasiva, recomandata persoanelor bolnave, consta in plimbari scurte, intr-un ritm de 3-5 km pe ora, incheiate cu odihna la umbra.

In pagina urmatoare veti gasi un articol excelent despre proprietatile vindecatoare ale copacilor:

Terapie cu ajutorul arborilor sau Silvoterapie

Arbori pentru sanatate

Stim ca ne putem trata cu ajutorul arborilor vii, dar si cu fragmente din lemnul acestora. Acest tratament este util in diverse boli, dar pina in prezent nu s-a stiut ca fiecare arbore are un bioritm al sau - cu ore de repaus si ore de maxima activitate biologica. Aceste perioade de maximum sint cele in care arborii ne aduc un folos maxim din punctul de vedere al efectelor terapeutice. Unii arbori ne atrag, altii sint neplacuti, resping si sperie, produc emotii negative. Fiecare dintre noi isi poate gasi copacul care i se potriveste, a carui energie o va resimti si care il va ajuta. Este necesar sa mentionam, de asemenea, ca arborii au unii energie pozitiva, altii energie negativa. Spre exemplu, energia pozitiva este proprie mesteacanului, stejarului, pinului, catanului, artarului, teiului, frasinului, salciei. Acesti arbori ne alimenteaza cu energia lor vitala, dind sanatate organismului uman.

Arborii cu energie negativa sint plopul, plopul tremurator, bradul, platanul, malinul, arinul. Acesti arbori absorb energia din corpul omului si, o data cu ea, extrag si durerea, eliminind din organism energia daunatoare.

Perioadele de activitate a arborilor

Mesteacanul.
Intre orele 2.00 si 3.00 (ora Bucurestiului), mesteacanul se afla in perioada de pauza. Perioada activa este cuprinsa intre orele 4.00 si 8.00 (valoare maxima - in restul timpului nu se obtine efectul maxim). Energia mesteacanului este moale, cu efect linistitor. Persoana apasata de stres se lipeste de scoarta mesteacanului, varsa lacrimile cuvenite, iar dupa ce a fost eliminat stresul, linistea sufleteasca revine.

Stejarul
La toate ca intertitlul numele copacului!
Este in repaus intre orele 14.00 si 16.00. Perioada cea mai activa este intre orele 21.00 si 3.00 dimineata. Energia stejarului este puternica, atotstapinitoare. De stejar nu te poti apropia oricum. Cei ce sint iritati, plini de nervi, ar face mai bine sa nu se apropie de un stejar. In prima etapa este nevoie de energia unui plop tremurator sau a unui arin, pentru a scapa de starea de nervi si, abia dupa aceea, ne putem apropia si de stejar, pentru a beneficia de aportul energiei sale.

Pinul
La fel ca toate coniferele, pinul este in permanenta activ (fara pauze). Energia pinului este puternica. El este capabil sa preia orice depresie, preia si anihileaza socul psihico-emotional de la persoana afectata.

Artarul
Perioada de repaus a acestui arbore este intre orele 3.00 si 4.00, iar cea de activitate intre orele 6.00 si 9.00. Energia artarului este moale, relaxanta si aduce intr-o stare de armonie invelisul energetic (aura) al omului. De asemenea, deochiul este cel mai bine alungat sub coroana unui artar.

Frasinul
Are o energie pura, subtila. Aceasta purifica foarte bine cimpul energetic uman si redreseaza si psihicul. In apropierea unui frasin este recomandabil sa meditam, aici realizindu-se o concentrare puternica a atentiei. Frasinul inregistreaza un maxim al activitatii intre orele 10.00 si 12.00. Acest arbore se recunoaste usor dupa semintele ca niste elice.

Castanul (salbatic
Este activ intre orele 12.00 si 14.00, perioada de pauza fiind intre 6.00 si 7.00. Energia castanului elibereaza, genereaza fantezie, dar exagerarea contactului cu acest arbore poate duce la halucinatii.

Teiul
Acest arbore se afla in repaus intre 5.00 si 6.00, fiind activ intre orele 1.00 si 5.00. Energia teiului este de factura moale, blinda. Senzatia pe care o da energia teiului este de caldura si pace. In China teiul este numit (si nu degeaba) copacul uitarii.

Salcia
Repausul salciei este intre 1.00 si 2.00, iar activitatea intre 17.00 si 20.00. Energia salciei este moale, calmanta, relaxanta, capabila sa refaca organismul ce revine in contact cu energia ei. In preajma salciei trece senzatiile de furie si oboseala. Salcia este capabila sa ne scape de durerile de cap si sa readuca armonia in intregul organism.

Plopul
Pauza este intre orele 3.00 si 4.00, iar activitatea intre 14.00 si 17.00. Energia este uniforma, moderata, mobilizeaza fortele din noi in directia dorita, realizeaza corectia psihicului. Daca imbratisam plopul pentru citeva minute, scapam de oboseala. Dar nu este bine sa exageram, caci se produce un retur al energiei, ceea ce da senzatia de ameteala.

Plopul tremurator
Acest arbore se odihneste intre 1.00 si 2.00 noaptea si este activ intre orele 13.00 si 16.00. Creste in zone umede. Plopul tremurator aspira energia ca un vampir, de aceea nu se recomanda stationarea in apropierea acestui arbore mai mult de 10 minute. In general, oamenii se resimt intr-o padure de plopi tremuratori, caci aici domneste disconfortul. Totusi, raminerea un scurt interval de timp linga un asemenea copac este benefica, deoarece el va pompa din organismul nostru tot stresul si surplusul de energie daunatoare. In doar 10 minute, cu o crenguta de plop tremurator putem scapa de durerea de masele, doar lipind ramurica de obraz. De fapt, plopul tremurator alina orice durere, in afara de durerile de cap si crizele cardiace.

Arinul
Creste, de asemenea, in zonele umede. Ramine in repaus intre orele 0.30 si 3.00. In rest este in permanenta activ. Energia arinului este negativa, deci nu trebuie sa ne sprijinim de acest copac. Dar, daca folosim o bucatica de lemn de arin, pe care o aplicam in zona ficatului, scapam de criza biliara. Totodata, arinul ne ajuta sa ne eliberam de durerile sufletesti, cauzate de suparari, iar in reumatism este bine sa se frictioneze locul dureros cu frunze de arin.

De retinut
Pentru a ne reface din punct de vedere energetic si emotional, trebuie sa alegem totdeauna copacii cei mai sanatosi, cu scoarta fara umflaturi sau cicatrice, pentru a avea certitudinea energiei lor de calitate (si a unei zone bioenergetic corespunzatoare).

Cine sint medicii din paduri

Lemnul este, fara indoiala, materia nobila pe care omul o foloseste cel mai mult. Il gasim peste tot in viata noastra cotidiana. Pe toata suprafata globului au trecut secole fara sa-i marcheze existenta. Fiecare esenta de copac ofera caracteristici bine precizate care ii conditioneaza existenta. Lemnul este usor, rezistent, omogen, elastic. Din el se fac mobile, scheleti, hirtie, opere de arta. Dar copacul nu ne ofera doar lemnul sau. Fructele sale, frunzele sale, scoarta sau seva sint de asemenea foarte utilizate si contin in special calitati terapeutice apreciate din cele mai vechi timpuri

Pinul
Mugurii expectoranti sint utilizati la fabricarea medicamentelor pentru caile respiratorii de mai multe mii de ani. Pe timpul faraonilor, medicii egipteni foloseau deja pinul pentru dezinfectarea bronhiilor. Extractele din rasini sint de altfel eficace contra reumatismului, gutei si a bolilor de piele. Hidroterapia se poate lauda cu meritele conurilor verzi si a acelor care se gasesc ca extracte in numeroase saruri de baie.

Ulmul
Dioscoride si Pliniu ii recomandau in vederea folosirii contra afectiunilor pielii. Frunzele sale au ca efect o remarcabila putere cicatrizanta si antiinflamatoare. A doua scoarta recoltata primavara de pe ramurile tinere are calitati astringente si se foloseste la fabricarea medicamentelor contra hidropiziei. Este recomandata de asemenea pentru tratarea dermatrozelor si reumatismul. Din pacate, cea mai mare parte a ulmilor a fost decimata.

Mesteacanul
Seva mesteacanului are cea mai mare calitate terapeutica. In Suedia se produce din aceasta zahar si vin. In Rusia se prepara bere si un fel de pasta pentru a o amesteca cu caviarul. In anumite provincii franceze se prepara vin spumos asemanator cu sampania. Scoarta sa este febrifuga, diuretica si stimuleaza digestia. Infuziile din frunze de mesteacan sint eficace contra gutei, reumatismului si calculilor renali iar mugurii activeaza secretia biliara.

Frasinul
Foarte mult timp i s-a atribuit acestui copac robust puteri magice, caci proprietatile sale terapeutice sint numeroase. O infuzie de frasin administata persoanelor care sufera de reumatism articular devine un adevarat elixir pentru o viata mai lunga. Ajuta in lupta contra gutei si dureroaselor colici renale. Semintele sint renumite pentru calitatea diuretica, iar scoarta ramurilor este febrifuga.

Castanul
In Ardeche, in Corse sau in Limousin, castanul este mai cunoscut sub numele de arborele de piine. De-a lungul secolelor, taranii utilizau faina de castan pentru a-si face piine. Bogate in substante, frunzele sale dezvolta o actiune sedativa asupra organelor respiratorii si pot vindeca bronsitele si reumatismul. Folosita tot ca infuzie, scoarta sa are proprietatea de a scadea temperatura. Castanul prezinta de altfel proprietati bacteriostatice.

Stejarul
Regele padurilor este un arbore sacru inca din Antichitate, datorita longevitatii sale exceptionale. Frunzele, ghindele, scorta sint foarte bogate in substante active si au proprietati astringente si tonice. Se foloseste contra diareei, dizenteriei, hemoragiilor. Pudra de scoarta opreste hemoragiile nazale. In timpul primului razboi mondial germanii faceau cafea din ghinde pentru a digera mai bine... fara a fi agitati!

Malinul
Originar din Orientul Mijlociu, malinul este recunoscut pentru frunzele sale rosiatice. Dar nici fructele sale nu sint lipsite de calitate. Nu exista un mai bun diuretic ca fructele malinului. Infuzia este recomandata contra inflamatiilor cailor urinare, gutei si artritei. Cu un gust delicios, fructele de malin, asemanatoare cireselor, dar mai micute, au avantajul de a fi foarte bogate in vitamina A. Pulpa lor se poate aplica pe fata pentru a regenera epidermele obosite.

Teiul
Cine nu cunoste ceaiul rosiatic si amarui al teiului? Nu exista, in zilele noastre un mai bun depurativ. Il gasim de altfel concentrat in mai multe medicamente. Efectele sale hipotensive si antispasmatice realizeaza un excelent remediu contra stresului si oboselii. Bebelusilor prea nelinistiti li se fac chiar bai cu tei datorita acestor proprietati. Pe timpul iernii, florile sale sint utile in cazul gripelor durerilor sciatice.

Salcia
Nu a trebuit sa asteptam aparitia stiintei moderne sau a analizei chimice pentru a descoperi proprietatile salciei. Salicina continuta de frunzele si scorta sa este precursorul structurii aspirinei de astazi. Inca din Antichitate se cunosteau calitatile sale de a reduce febra si durerea. Taranii faceau ceai contra migrenei folosit ca antiinflamator cu uz extern. Mugurii sai au efect sedativ si reduc excitatia genitala in caz de insomnie.

Fagul
Preferind umbra si umiditatea, fagul desavirseste o padure remarcabila. Din punct de vedere al lemnului, el reprezinta fericirea timplarilor. Legenda spune ca era lemnul favorit al vrajitoarelor... pentru mersul lor pe matura. Scorta sa neteda si argintie are proprietati astringente si antiseptice. Foarte eficace pentru dezinfectarea plaminilor, ea se foloseste in diferite siropuri.