Boala ulceroasa si gastritele

Boala ulceroasã si gastritele

REFERATE

1. ACTUALITÃTI ÎN ETIOPATOGENIA SI DIAGNOSTICUL ULCERULUI GASTRIC SI DUODENAL - P. Mitrut

2. MODALITÃTI TERAPEUTICE ACTUALE ÎN ULCERUL GASTRIC SI DUODENAL - P. Mitrut

3. CORELATII ÎNTRE ASPECTUL ENDOSCOPIC SI FACTORII ETIOPATOGENICI ÎN GASTRITE - T. Ciurea

ACTUALITÃTI ÎN ETIOPATOGENIA SI DIAGNOSTICUL ULCERULUI GASTRIC SI DUODENAL
P. Mitrut, F. Petrescu, E.F. Georgescu, E. Mota, Claudia Dinu, V. Biciuscã, Gratiela Jidovin, M. Georgescu

UMF Craiova, Spitalul Clinic nr. 1, Clinica a II-a Medicalã

Descoperirea faptului cã un germen patogen, Helicobacter pylori, are un rol important în dezvoltarea ulcerului, a schimbat radical perspectivele tratamentului.

Azi oamenii pot face fatã, o datã pentru totdeauna acestei boli. În prezentare sunt evidentiate aspectele epidemiologice actuale si principalele achizitii privind etiopatogenia ulcerului gastric si duodenal.

Factorii etiologici majori ai ulcerului gastric si duodenal sunt infectia cu Helicobacter pylori (HP) prezentã în 92% din ulcerele duodenale si 70% din ulcerele gastrice si consumul de aspirinã, antiinflamatoare nesteroidiene sau corticoizi (4-6% din ulcerele duodenale si 10-20% din ulcerele gastrice).

Alti factori etiologici cu actiune independentã sunt factorii genetici, hipersecretia de acid clorhidric si de pepsinã conditionate de asemenea genetic responsabili de "ulcerele pure" (4-6% din totalul ulcerelor), bolile endocrine responsabile de ulcerele endocrine (sindromul Zollinger-Ellison, hiperparatiroidismul).

Se cunosc si ulcere asociate cu alte afectiuni (boli digestive, pulmonare, cardiace, renale si hematologice) care sunt ulcere cu recidive frecvente, complicatii majore si risc operator.

Factorii aditionali cunoscuti cum sunt fumatul, consumul de alcool, regimul alimentar si factorii psihologici nu produc ulcer prin ei însisi, dar potenteazã actiunea celorlalti factori.

Ca modalitãti de diagnostic se mentioneazã rolul uneori contradictoriu al informatiilor aduse de anamnezã în discordantã cu leziunile constatate la examenul endoscopic.

Diagnosticul paraclinic al leziunii si localizãrii ulcerului se face în primul rând prin endoscopie digestivã superioarã, care este superioarã ca performante examenului radiologic atât în ulcerul gastric cât si în cel duodenal. În ulcerul gastric endoscopia prin biopsia mucoasei transeazã diagnosticul cu cancerul gastric, iar în ulcerul duodenal rezultatele fals pozitive sau fals negative date de examenul radiologic sunt înlãturate prin examenul endoscopic.

Diagnosticul mecanismelor etiopatogenice contine diagnosticul infectiei cu H. pylori prin metode invazive sau neinvazive, evidentierea consumului de antiinflamatorii steroidiene sau nesteroide prin anamnezã si explorãri specifice pentru diagnosticul bolilor endocrine si genetice si a bolilor asociate ulcerului. Sondajul gastric în vederea determinãrii secretiei gastrice nu se mai foloseste decât pentru diagnosticul sindromului Zollinger-Ellison, iar explorãrile biochimice nu sunt necesare.

De obicei examenul endoscopic asociat cu evidentierea infectiei cu H. pylori sau a consumului de antiinflamatorii 24424k1015y este suficient pentru diagnosticul unui ulcer simplu, necomplicat. Explorãrile biochimice sunt necesare numai în ulcerele endocrine sau în cele asociate cu alte afectiuni.

MODALITÃTI TERAPEUTICE ACTUALE ÎN ULCERUL GASTRIC SI DUODENAL
P. Mitrut, F. Petrescu, E.F. Georgescu, D. Rosca, Daniela Ciobanu, Ana-Maria Bumbea, Alina Susanu, M. Georgescu

UMF Craiova, Spitalul Clinic nr. 1, Clinica a II-a Medicalã

Mijloacele de tratament medical ale ulcerului gastric si duodenal sunt foarte diverse si contin medicamentele care anuleazã sau diminuã factorii agresivi (medicatia antisecretorie, tratamentul antihelicobacter pylori, medicatia antiacidã), medicamente care stimuleazã factorii de apãrare si medicamente cu actiune mixtã.

Consensul European de la Maastricht din 1997, adoptat de specialistii din 19 tãri europene si directori din Canada si SUA, a stabilit strategia tratamentului medical si indicatiile tratamentului chirurgical în ulcerul gastric si duodenal.

În ulcerele gastrice sau duodenale H. pylori pozitive tratamentul infectiei se face timp de 7 zile dupã scheme cu 3 medicamente (un inhibitor al pompei de protoni si 2 antibiotice). În caz de ineficientã sau recidivã se schimbã terapia folosind alte antibiotice sau se foloseste cvadrupla terapie.

Eradicarea se face la toti bolnavii cu ulcer gastric sau duodenal indiferent de perioada evolutivã si de asemenea la pacientii care urmeazã sau vor urma tratamente cu antiinflamatoare nesteroide. Consecintele terapiei antiH. Pylori sunt recidivele reduse, riscul diminuat de complicatii, reducerea duratei tratamentului si avantajele economice considerabile.

Riscul maxim în ulcerul gastric este riscul de malignizare sau a existentei unui neoplasm initial diagnosticat drept ulcer. Ca urmare este absolut obligatoriu ca examenul endoscopic cu biopsie sã se facã la începutul tratamentului, la 5 sãptãmâni pentru controlul vindecãrii si al asanãrii infectiei cu Helicobacter pylori si la 3, 6 si 12 luni pentru controlul consolidãrii vindecãrii chiar în ulcerele cu evolutie favorabilã.

Tratamente specifice în cure de atac urmate de tratament continuu cu doze de întretinere de antisecretor sau tratament intermitent se face în ulcerele gastrice sau duodenale H. pylori negative asociate cu consumul de antiinflamatoare nesteroide, asociate unor afectiuni hepatice, digestive sau pancreatice sau în ulcerele hipersecretorii (ulcerele pure).

Pentru aceasta se folosesc antisecretorii patente cum sunt blocantii de receptori H2 sau inhibitorii pompei de protoni.

Medicamentele antiacide nu se mai folosesc astãzi decât foarte rar, la început în formele foarte dureroase de ulcer datoritã efectelor secundare majore si efectului benefic redus. Modificarea stilului de viatã la bolnavul ulceros presupune renuntarea la fumat, evitarea stresului si a alcoolului, cafelei si bãuturilor carbogazoase ce contin cofeinã (coca-cola, pepsi-cola) dar numai în plin puseu dureros. Restrictiile alimentare, cu exceptia celor determinate de intoleranta individualã sunt inutile în conditiile unui tratament medicamentos corect (pH>3) si dãunãtoare, reducând calitatea vietii. Medicii trebuie sã actioneze pentru schimbarea mentalitãtii învechite asupra restrictiilor alimentare inutile.

CORELATII ÎNTRE ASPECTUL ENDOSCOPIC SI FACTORII ETIOPATOGENICI ÎN GASTRITE
T. Ciurea, Paulina Ciurea, S. Cazacu, I. Rogoveanu

Clinica Medicalã 1, Spitalul Clinic Judetean

Gastritele reprezintã afectiuni difuze ale stomacului cu interesarea mucoasei, care au ca element definitor prezenta inflamatiei. O parte dintre suferintele gastrice difuze prezintã modificãri inflamatorii minime sau chiar absente, fiind reunite sub denumirea de gastropatii. Endoscopia digestivã superioarã reprezintã explorarea de bazã în diagnosticul si clasificarea gastritelor. Aspectul morfopatologic este definitor pentru diagnosticul gastritelor, dar examenul histologic are o accesibilitate limitatã în practica clinicã. În unele cazuri aspectele endoscopice si morfopatologice sunt discordante. În functie de aspectul endoscopic si cel histologic se disting gastrite neerozive si nespecifice, gastrite erozive si hemoragice si gastrite specifice.

Etiologia gastritelor neerozive nespecifice este dominatã de Helicobacter pylori. Endoscopic se caracterizeazã prin hiperemia mucoasei cu localizare predominant antralã. Formele autoimune sunt mai rare si se asociazã cu anemia pernicioasã. Se localizeazã în regiunea fundicã si corporealã. În stadii avansate sunt prezente si semnele de atrofie gastricã (mucoasã atroficã cu vascularizatie vizibilã). Alte forme mai rare sunt asociate rezectiei gastrice, cancerului gastric, eroziunilor sau ulceratiilor.

Gastritele si gastropatiile erozive si hemoragice sunt definite prin prezenta discontinuitãtilor mucoasei asociate cu zone hemoragice, edem si friabilitatea mucoasei. Modificãrile pot fi difuze sau localizate antral respectiv corporeal. Cel mai frecvent se asociazã cu consumul de alcool, antiinflamatoare nesteroidiene, substante caustice, fier, clorurã de potasiu. Forme mai rare sunt determinate de stres, traumatisme locale sau radioterapie. O formã particularã este gastropatia portal hipertensivã, întâlnitã în caz de hipertensiune în teritoriul port, mai ales la pacienti cu cirozã hepaticã. Diagnosticul gastritelor specifice este în principal unul histologic. Aspectul endoscopic al formelor cronice este variabil si include îngrosarea peretelui sau a pliurilor gastrice, prezenta eroziunilor sau a ulceratiilor multiple. Factorii etiologici pot fi infectiosi (bacil Koch, Treponema pallidum, citomegalovirus, herpes virus, Candida, Histoplasma) sau neinfectiosi (boala Crohn, sarcoidoza). Boala Menetrier este o formã particularã de gastritã specificã datoratã hiperplaziei epiteliale primitive, manifestatã endoscopic prin prezenta pliurilor gastrice gigante. Prezenta de noduli mici multipli pe suprafata pliurilor gastrice defineste gastropatia papuloasã (varioliformã).

PREZENTÃRI

B1. INCIDENTA ULCERULUI GASTRIC LA PACIENTII SPITALIZATI PENTRU SIMPTOMATOLOGIE DISPEPTICÃ

B2. ATITUDINEA MEDICULUI DE FAMILIE ÎN PATOLOGIA ORGANICÃ ESO-GASTRO-DUODENALÃ

B3. PROPUNERE DE FOLOSIRE UZUALÃ A TRATAMENTULUI CU DE-NOL SI CLARITROMICINÃ ÎN ULCERUL DUODENAL HELICOBACTER PYLORI POZITIV

B4. ULCERUL GASTRIC SI DUODENAL - O NOUÃ PERSPECTIVÃ DE PREDARE ÎN MEDICINA DE FAMILIE

B5. VALOAREA EXAMENULUI RADIOLOGIC ÎN DIAGNOSTICUL ULCERATIILOR ESO-GASTRO-DUODENALE

B6. CONSIDERATII RADIOLOGICE ASUPRA EFECTELOR TRATAMENTULUI PRELUNGIT CU RANITIDINÃ

B7. CONCORDANTA ÎNTRE EXPLORAREA RADIOLOGICÃ SI ENDOSCOPICÃ ÎN AFECTIUNILE ESO-GASTRO-DUODENALE

B8. OMEPRAZOLUL SAU RANITIDINA ÎN TRATAMENTUL ULCERULUI DUODENAL -STUDIU COMPARATIV

B9. STUDIUL PILOT PRIVIND ADRESABILITATEA ÎN CABINETUL DE M. F. PENTRU PATOLOGIA DIGESTIVÃ. Consideratii asupra populatiei "A"

B1. INCIDENTA ULCERULUI GASTRIC LA PACIENTII SPITALIZATI PENTRU SIMPTOMATOLOGIE DISPEPTICÃ
P. Mitrut, F. Petrescu, Alina Susanu, Ana-Maria Bumbea, Gratiela Jidovin, V. Biciuscã, D. Rosca, E. Mota, Claudia Dinu, Daniela Ciobanu, M. Georgescu

UMF Craiova, Clinica a II-a Medicalã, Spitalul Clinic nr. 1

Introducere. Simptomatologia dispepticã reprezintã un complex clinic frecvent întâlnit în populatie, determinând adesea internarea. Ea poate ascunde uneori o afectiune organicã importantã cum este ulcerul gastric, diagnosticat în cursul spitalizãrii prin examen radiologic sau, mai fiabil, prin endoscopie digestivã superioarã (EDS).

Obiectivele lucrãrii. Lucrarea prezintã succint rezultatele a 1700 examene endoscopice digestive superioare efectuate la pacientii spitalizati în Clinica Medicalã II (pentru o simptomatologie dispepticã) si Clinica Chirurgie III (pentru HDS/stenozã piloricã) în perioada mai 1998 - octombrie 1999.

Material si metodã. Lotul studiat a cuprins 1700 pacienti internati si examinati prin EDS în perioada mai 1998 - octombrie 1999. Au fost puse în evidentã 125 de cazuri de ulcer gastric la care s-au practicat biopsii seriate multiple (din leziune si din regiunile adiacente) cu examinare anatomo-patologicã.

Rezultate. În cadrul lotului studiat (1700 subiecti) ulcerul gastric a fost diagnosticat în 125 cazuri (7,4%), examenele anatomo-patologice indicând prezenta infiltratului inflamator predominant limfocitar (asociat uneori cu fibrozã) în 105 cazuri (84,3% din ulcerele gastrice), a zonelor de metaplazie intestinalã asociatã cu infiltrat inflamator în 13 cazuri (10,4%) si a adenocarcinomului gastric în 7 cazuri (5,5%). Motivele ce au determinat internarea pacientilor cu ulcer gastric au fost simptomele dispeptice în 86 cazuri, HDS ori stenoza piloricã în 39 cazuri. Distributia pe sexe a indicat o importantã predominentã a sexului masculin (60 %) iar cea pe vârste o concentrare a cazurilor între decadele 5-8 de viatã (88%).

Concluzii. O simptomatologie dispepticã aparent banalã poate ascunde uneori un ulcer gastric, impunându-se astfel examinarea pacientilor cu aceste acuze ideal prin EDS cu prelevarea de biopsii si examen anatomo-patologic.

B2. ATITUDINEA MEDICULUI DE FAMILIE ÎN PATOLOGIA ORGANICÃ ESO-GASTRO-DUODENALÃ
Dr. Florentina Rechiteanu - medic primar, medicinã de familie, Dr. Mariana Zmãrãndache, Dr. Mircea Pîrscoveanu - medici rezidenti

Patologia digestivã organicã ocupã în activitatea medicului de familie primul loc dupã afectiunile cardio-vasculare. Ce face medicul de familie în fata unei afectiuni eso-gastro-duodenale?

I. Stabileste diagnosticul: de probabilitate (sindrom esofagian, sindrom dispeptic gastric etc); de certitudine (hernie hiatalã, ulcer gastric etc).

II. Evalueazã patologia asociatã si face bilantul biologic;

III. Ierarhizeazã datele obtinute si stabileste prioritãtile;

IV. Decide asupra conduitei de urmat: retine si rezolvã pacientul; extinde investigatiile (examene de laborator; examen radiologic baritat; ecografie; endoscopie); trimite la examene de specialitate (medicinã internã, chirurgie, oncologie, boli infectioase, boli de nutritie etc); trimite pentru internare.

V. Primeste rezultatul investigatiilor si consultatiilor de specialitate solicitate;

VI. Urmãreste respectarea indicatiilor terapeutice (igieno-dietetice, profilactice, curative);

VII. Urmãreste evolutia afectiunii sub tratament;

VIII. Dispensarizeazã afectiunile cronice (ulcer gastric si duodenal, neoplasm gastric) si întocmeste planul de recuperare.

Medicul de familie orienteazã pacientul în labirintul serviciilor medicale. De profesionalismul lui depinde costul si deci eficienta serviciilor medicale oferite de sistemul sanitar.

B3. PROPUNERE DE FOLOSIRE UZUALÃ A TRATAMENTULUI CU DE-NOL SI CLARITROMICINÃ ÎN ULCERUL DUODENAL HELICOBACTER PYLORI POZITIV
Adriana Dogaru*, Anca Cãlin**

*DMU XXXIV Craiova, **Policlinica ELGA Craiova

Obiectiv: evaluarea eficientei tratamentului cu De-Nol si Claritromicinã în ulcerul duodenal Helicobacter pylori.

Material si metodã. Studiul s-a efectuat în perioada iunie 1998-iunie 1999 pe un lot de 40 de bolnavi, orientati de medicul de familie si diagnosticati cu ulcer duodenal pe baza semnelor clinice si paraclinice la care s-a efectuat cu ajutorul laboratorului testarea calitativã a prezentei Helicobacter pylori (prin metoda imunocromatograficã). Din acesti bolnavi s-au selectat un numãr de 29 (21 de sex masculin si 8 de sex feminin), cuprinsi în intervalul de vârstã 20-60 de ani, pe criteriul pozitivãrii testului de determinare a prezentei Helicobacter pylori (71%), restul fiind Helicobacter pylori negativ (posibil o parte nepozitivati de metoda folositã). Acestora li s-a administrat dubla asociere: un antisecretor-bismut subcoloidal si un antibiotic -concret s-a folosit De-Nol 480 mg/zi (2 tablete de 2 ori pe zi) si Claritromicinã 500 mg/zi (Klacid 1 comprimat filmat de 250 mg la 12 ore) timp de 7 zile, consecutiv.

Rezultate. Dupã tratamentul aplicat s-au obtinut urmãtoarele rezultate: 1. Helicobacter pylori s-a negativat la 22 de pacienti (75%)-repetându-se determinarea calitativã a acestuia la o lunã de la tratament. În paralel, s-au remis acuzele subiective si semnele clinice, dispãrând si semnele directe sau indirecte ale examenului radiologic. 2). La 4 pacienti nu s-a putut face cura completã, conform schemei folosite, datoritã reactiilor adverse apãrute (în special greatã, pirozis, diaree, dureri abdominale si cefalee), dar si dintre acesti pacienti unul a prezentat negativarea prezentei Helicobacter pylori. 3). La 3 pacienti, desi s-a fãcut tratament conform schemei bacteria a rãmas prezentã. 4). La 6 luni de la tratament s-a practicat reevaluarea calitativã a lui Helicobacter pylori - mentinându-se nagativarea bacteriei.

Discutii. Tratamentele moderne oferã câteva sperante suplimentare în vindecarea ulcerului duodenal. Desi schema terapeuticã care s-a practicat în studiul nostru prezintã anumite limite legate de faptul cã este folositã o metodã calitativã de determinare a Helicobacter pylori si cã determinã reactii adverse destul de intense care obligã pacientul sã renunte la continuarea administrãrii medicamentelor, rezultatele obtinute sunt stimulatoare si concordã cu cele citate de literatura de specialitate. Tratamentul folosit pe acest lot de bolnavi, care s-a aplicat când diagnosticul a fost confirmat clinic si paraclinic, a recuperat rapid pacientii, oferindu-le o stare de confort fizic si psihic, metoda fiind usor de aplicat la nivelul medicului de familie, ceea ce reduce costul bolii (evitând spitalizarea si complicatiile bolii).

B4. ULCERUL GASTRIC SI DUODENAL - O NOUÃ PERSPECTIVÃ DE PREDARE ÎN MEDICINA DE FAMILIE
Dr. Mãdãlina Elena Dumitrescu*, Dr. Mihail Dumitrescu**

*medic primar MG/MF, Dispensar XXI Craiova **medic primar MG/MF, Dispensar Petrol Craiova

Introducere. Aprofundarea cunostintelor despre ulcerul gastric si duodenal, antrenarea deprinderilor de a identifica si trata aceastã afectiune, permit medicului de familie, ca alãturi de pacientul bine informat si colaborarea cu alti specialisti, sã obtinã vindecarea sau controlul bolii, realizând astfel cresterea confortului pacientului si a familiei acestuia si diminuarea costurilor sociale.

Obiective. Am conceput un proiect educational pentru medicii rezidenti în medicinã generalã, care are ca obiective cresterea nivelului de competentã, formarea capacitãtii de a realiza relatia medic de familie - pacient, realizarea importantei lucrului în echipã alãturi de alti specialisti. Metode: structurarea modernã a programului educational, sistematizarea continutului informativ, în functie de nevoile învãtãrii, organizarea pedagogicã a suportului-cadru, în functie de "ciclul schimbãrii".

Materiale: literatura de specialitate medicalã si pedagogicã; programul MATRA "Metode de predare în medicina generalã".

Rezultate si discutii: maniera interactivã de desfãsurare a cursului;· abordarea unor metode exploratorii de predare si învãtare care sã evidentieze: cunostintele anterioare ale participantilor, clarificarea erorilor, punerea în practicã a cunostintelor acumulate, în manierã responsabilã, creativã si umanistã;· folosirea unor materiale moderne de lucru interactiv;· fundamentarea materialului educational în dimensiunile "ciclului schimbãrii": orientare, cunoastere, acceptare si schimbare;· evaluarea programului educational care urmãreste sã identifice satisfacerea nevoilor individuale ale învãtãrii, formulate în deschiderea cursului.

Concluzii: Proiectul educational conceput propune o nouã modalitate de predare a Ulcerului gastric si duodenal în pregãtirea postuniversitarã specificã.Acest model educational poate reusi sã schimbe atitudinal comportamentul medicilor rezidenti în medicinã generalã, considerând schimbarea motorul ce propulseazã performanta.

Cuvinte cheie: ucerul gastric si duodenal, program educational, rezidenti în medicina de familie, "ciclul schimbãrii".

B5. VALOAREA EXAMENULUI RADIOLOGIC ÎN DIAGNOSTICUL ULCERATIILOR ESO-GASTRO-DUODENALE
Marilena Ene, Zoia Stoica, Luana Tãrãbîc, Iuliana Stoica, Andrei Bondari

Serviciul de Radiologie si Imagisticã Medicalã, Spitalul Clinic Judetean Craiova

În diagnosticul pozitiv si diferential al ulceratiilor eso-gastro-duodenale îsi aduc contributia mai multe metode imagistice: ecografia, ultrasonografia endoluminalã, computer tomografia si rezonanta magneticã nuclearã (care nu sunt metode diagnostice primare, dar permit vizualizarea directã a peretilor tractului digestiv si a structurilor adiacente, facilitând stadializarea ulceratiilor maligne si monitorizarea terapiei); examenele radiologice si endoscopia digestivã superioarã (considerate cele mai valoroase metode care permit studiul morfologic si functional al segmentelor tractului digestiv).

Pentru reusita examinãrii radiologice este necesarã realizarea unor premise de ordin tehnic si considerarea particularitãtilor morfofunctionale privind pregãtirea pacientului, evaluarea contraindicatiilor, parametrii tehnici de efectuare a examinãrii, substante de contrast utilizate.

Examenul radiologic permite vizualizarea directã a ulcerului esofagian tipic sub forma imaginii de nisã, ulceratiilor superficiale ale mucoasei, a formelor particulare de ulceratii asociate cu hernii hiatale sau de tip Barrett precum si a semnelor morfo-functionale de însotire atât în cazul ulceratiilor benigne cât si a celor maligne. În marea majoritate a cazurilor de ulceratii gastro-duodenale explorarea radiologicã permite atât diagnosticarea acestora prin vizualizarea directã a diferitelor tipuri de nise si evidentierea modificãrilor morfologice si functionale asociate cât si evaluarea eventualelor complicatii. Investigatia radiologicã furnizeazã informatii esentiale diagnosticului diferential între aspectele benigne si maligne ale ulceratiilor.

B6. CONSIDERATII RADIOLOGICE ASUPRA EFECTELOR TRATAMENTULUI PRELUNGIT CU RANITIDINÃ
Aristida Georgescu, Zoia Stoica, C. Constantin, Cristina Nicolau, A. Bondari

Serviciul de Radiologie si Imagisticã Medicalã, Spitalul Clinic Judetean Craiova

Scopul lucrãrii. Lucrarea îsi propune sã semnaleze modificãrile functionale si morfologice gastro-duodenale induse de tratamentul prelungit cu Ranitidinã, observate în cursul examenelor radiologice si nementionate în referirile farmacoterapeutice.

Motivatia lucrãrii. Cresterea incidentei hipertrofiei mucoasei gastrice la pacientii cu tratamente prelungite ale afectiunilor gastroduodenale, în paralel cu prescrierea pe scarã largã, în ultimii ani a inhibitorilor H2, în special a Ranitidinei.

Material si metodã. S-au efectuat observatii asupra unui numãr de 1000 examinãri radiologice eso-gastro-duodenale, la pacienti din ambulator (Boli interne) si stationar (Chirurgie) în 1998 - 1999. Criteriul de selectie ales a fost prezenta îngrosãrii pliurilor mucoasei gastrice si prezenta hipersecretiei gastrice.

Rezultate. Din totalul pacientilor prezentati la examenul radiologic, la aproximativ 70% s-a evidentiat îngrosare în grade variabile a pliurilor mucoasei gastrice. Dintre acestia, cea mai mare parte (500) erau dupã tratament prelungit cu Ranitidinã (3-7 luni)si aveau lichid de hipersecretiegastricã; îngrosarea pliurilor poate avea un aspect neregulat, uneori pseudopolipoidal sau pseudotumoral ("pliu rigid"). Dintre bolnavii fãrã tratament anterior, sau cu tratament altul decât Ranitidina, 150 au prezentat îngrosarea pliurilor, asociatã cu hipersecretie si doar 50 cu îngrosarea pliurilor fãrã hipersecretie. Din grupul pacientilor cu aspect normal al mucoasei (300) dar cu acuze clinice, modificãrile radiologice functionale (hipo-/atonie cu hipokinezie si evacuare întârziatã în ortostatism, liberã în decubit; bulb intolerant; pilor beant cu reflux bulbo-antral; brasaj înalt în duodenul II, cu reflux în bulb) s-au întâlnit în mod egal la pacientii tratati cu ranitidinã sau cu alte produse farmaceutice.

Concluzii. Tipologia gastritelor acute si cronice fiind foarte variatã (factori chimici, alimentari si medicamentosi, factori fizici, toxiinfectiosi, mecanici, alergici, autoimuni etc) rezultã necesitatea unor scheme diferite de tratament. Rezultatele favorabile clinico-radiologice dupã tratamentul cu Ranitidinã s-au obtinut în cazul gastritelor acute si ulcerelor acute, mai ales cel piloric si duodenal, dupã cure scurte, eventual în asociere cu regulatori ai motilitãtii (Metoclopramid). Tratamentul prelungit cu Ranitidinã certificã, pe de o parte, persistenta acuzelor clinice, deci lipsa de rãspuns, iar pe de altã parte accentueazã modificãrile morfofunctionale gastrice. În gastritele cronice hipertrofice fãrã hipersecretie este nejustificat tratamentul cu inhibitori ai H2.

B7. CONCORDANTA ÎNTRE EXPLORAREA RADIOLOGICÃ SI ENDOSCOPICÃ ÎN AFECTIUNILE ESO-GASTRO-DUODENALE
Ana Claudia Dinu*, Daniela Dumitrescu**, Zoia Stoica**, D. Rosca*, V. Biciuscã*, F. Petrescu*, P. Mitrut*, Mihaela Dinu*, M. Georgescu*

*Spitalul Clinic nr. 1, Clinica a II-a Medicalã, **Serviciul de Radiologie si Imagisticã Medicalã,UMF Craiova

Obiectivele lucrãrii au constat în stabilirea gradului de fiabilitate si a randamentului diagnostic pentru metoda radiologicã, respectiv endoscopicã, a gradului de fidelitate comparativã a celor douã metode, a corelatiei statistice între cele douã metode si a randamentului diagnostic. Studiul realizat între 1998-1999 în Clinica Medicalã II a Spitalului Clinic Judetean, cu vizã retrospectivã, a inclus 450 de pacienti la care s-au efectuat examen radiologic baritat eso-gastro-duodenal si endoscopie digestivã superioarã cu prelevare biopticã acolo unde a fost cazul. La 45 de cazuri cu neoplasm gastric de diverse forme s-a cercetat si concordanta între diagnosticul preoperator si cel postoperator. Rezultate. 347 bolnavi au acceptat per primam examinarea radiologicã, în timp ce 247 au refuzat EDS la început, aceasta fiind efectuatã ulterior în raport cu rezultatele radiologice. Eficienta globalã a diagnosticului a fost de de 1 examinãri per bolnav în cazul endoscopiei si de 1,62 examinãri per bolnav în cazul radiologiei, raportul de eficientã relativã fiind de 0,74 în defavoarea radiologiei. Randamentul diagnostic global pentru radiografie a fost 46% iar pentru endoscopie 81 %. Considerând cã un examen radiologic este apreciat la 4 USD si o endoscopie la 5 USD si având în vedere cã s-au efectuat 1,61 radiografii/bolnav si 1,21 endoscopii/bolnav, pentru un bolnav s-au cheltuit în medie 6,48 USD/radiografie si 6,84 USD/endoscopie, ducând la cheltuieli suplimentare de 2,48 USD/bolnav pentru radiografie si de 1,21 USD/bolnav pentru endoscopie. Desi un ex. radiologic costã teoretic mai putin, cheltuielile suplimentare legate de folosirea exclusivã a radiologiei sunt de 2 ori mai mari decât în cazul endoscopiei datoritã randamentului mai slab în cazul celei dintâi. Cheltuielile pentru un diagnostic corect sunt cu 0 % mai mari în cazul endoscopiei. EDS este o metodã de diagnostic cu o fiabilitate globalã superioarã radiografiei eso-gastro-duodenale, randamentul acesteia fiind de 81 % fatã de 46% pentru radiologie. Ea are un pret mai ridicat comparativ cu radiografia dar prin numãrul de examinãri necesare pentru un diagnostic ea devine o metodã mai rentabilã decât radiologia. Cheltuielile suplimentare pentru un diagnostic corect sunt duble pentru un bolnav la radiologie fatã de endoscopie. Endoscopia este superioarã radiologiei în diagnosticul cancerului esofagian si gastric, a polipilor gastrici si ulcerului duodenal, fiind comparabilã cu aceasta în diagnosticului ulcerului gastric si inferioarã în patologia stomacului operat si compresiunilor extrinseci. În patologia esofagianã radiologia este superioarã endoscopiei în diagnosticului diverticulilor esofagieni comparabilã în hernia hiatalã si inferioarã în diagnosticul cancerului esofagian, polipilor si esofagitei de reflux. În patologia gastricã radiologia este inferioarã în diagnosticul ulcerelor si cancerelor gastrice, a gastritelor si polipilor dar este superioarã acesteia în diagnosticul diverticulilor si compresiunilor extrinseci. Aportul radiologiei în patologia duodenalã este superior endoscopiei în cazul leziunilor stenozante si este inferior acesteia în diagnosticul ulcerelor si polipilor. Concluzii. Cele douã metode de diagnostic nu se exclud, ele fiind complementare una celeilalte. Debutul explorãrilor pentru punerea în evidentã a ulcerului prin examen endoscopic sau radiologic depinde de experienta si posibilitãtile existente.

B8. OMEPRAZOLUL SAU RANITIDINA ÎN TRATAMENTUL ULCERULUI DUODENAL -STUDIU COMPARATIV
T. Ciurea, Daniela Neagoe, C. Vere, Marinela Beznã, Amalia Drãgan, G. Ianosi*.

Clinica Medicalã I, *Clinica Chirurgie III UMF, Craiova

Ulcerul duodenal constituie si astãzi o problemã de sãnãtate publicã, pe de o parte prin incidenta crescutã în rândul populatiei generale si pe de altã parte prin frecventa crescutã la persoane tinere si adulti în plinã activitate profesionalã. În ultimii ani, infectia cu Helicobacter pylori a fost consideratã ca factorul ulcerogenetic cel mai important. Infectia cu H. pylori produce la nivelul mucoasei gastrice un intens proces inflamator determinând aparitia gastritei acute care însoteste totdeauna ulcerul. Obiectivele studiului nostru au fost de calmare a durerii, favorizarea unei bune cicatrizãri a ulceratiei si prevenirea recidivelor si a complicatiilor. Durata tratamentului a fost de 4 sãptãmâni, iar rezultatele obtinute au fost evaluate clinic si paraclinic. Studiul a cuprins un numãr de 45 bolnavi diagnosticati cu ulcer duodenal si gastrite acute prin examen fibroendoscopic în Clinica Medicalã I a Spitalului Clinic Judetean Nr.1 Craiova. Lotul de pacienti a fost împãrtit în douã grupe relativ egale: grupa A cu 22 de bolnavi si grupa B cu 23 bolnavi. Grupa A a primit tratament cu Omeprazol (40 mg/zi), Amoxicilinã (500 mg de 3 ori pe zi) si Metronidazol (400 mg de 3 ori pe zi). Grupa B a primit tratament cu Ranitidinã (300 mg/zi), iar Amoxicilina si Metronidazolul în aceleasi doze ca cei din grupa A. Tripla asociere a fost folositã timp de o sãptãmânã pentru ambele grupe. Dupã 4 sãptãmâni de tratament s-au obtinut urmãtoarele rezultate: 19 bolnavi din grupa A prezentau ulcer cicatrizat la reexaminarea endoscopicã, dar la 4 dintre ei persista aspectul macroscopic de gastritã; în grupa B, 17 pacienti prezentau cicatrizarea ulceratiei iar aspectul macroscopic de gastritã se mentinea la 3 bolnavi. Reexaminati la un interval de 6 luni, recurentã prezentau 5 pacienti din grupul A si 8 din grupul B. În urma efectuãrii acestui studiu am ajuns la concluzia cã Omeprazolul, în triplã asociere, creste rata cicatrizãrii ulceratiei si scade frecventa recãderilor comparativ cu Ranitidina în tripla asociere.

B9. STUDIUL PILOT PRIVIND ADRESABILITATEA ÎN CABINETUL DE M. F. PENTRU PATOLOGIA DIGESTIVÃ. Consideratii asupra populatiei "A" (Rezultate preliminarii)
Dr. Manea Mãdãlina, Dr. Traistaru Ana-Maria, Dr. Oprea Edi

Cabinetele medicale M.F., Craiova

Introducere. Prin acest studiu dorim sã cunoastem frecventa bolilor digestive, tipul acestora, timpul acordat si tipul interventiei în cabinetul M.F. Studierea parametrilor obtinuti oferã date referitoare la nivelul de pregãtire al M.F., gradul de colaborare cu alte specialitãti, calculul cost/eficientã pentru managementul acestor afectiuni. Material si metodã. Studiul retrospectiv corespunde perioadei 1 mai - 31 iulie 1999, în cabinetele M.F. corespunzatoare fostelor dispensare VII-pediatrie, VIII-adulti si IX-adulti, Craiova. Acestora le corespunde aceeasi arondare teritorialã, recte cartierul Valea Rosie. Înregistrarea datelor se face pe fisa de lucru, prelucrarea datelor - statistic. Parametrii studiati au fost: tipul afectiunilor întâlnite, zilele cu încarcaturã maxima, grupa de încadrare a afectiunilor, si locul de rezolvare terapeuticã.

Rezultate. Din totalul consultatiilor în intervalul descris (6940), 892 (12,85%) sunt pentru afectiuni digestive. Adresarea pentru prim-simptom sau boalã reprezintã 68,27%, 31,73% fiind simptom de însotire. Afectiunile digestive nou depistate au reprezentat 78,58%. Zilele cu încarcaturã maximã sunt luni si vineri. Tratamentul a fost efectuat în procent de 65% în cabinetul M.F., 5% în spital, 24% în colaborare si 6%-nu cunoastem traseul urmat de pacient. Discutii. Cele mai frecvente afectiuni au fost, pentru perioada urmãritã, sindroamele dispeptice (12%), nefiind întilnite afectiuni pancreatice. Afectiunile digestive cresc adresabilitatea pentru afectiuni acute, 78% din cazuri (prin specific, marea majoritate în pediatrie). Tratamentul efectuat exclusiv în dispensar (65% din cazuri) ne-a nemultumit, având în vedere standardul spre care tindem, de 80%.; aceastã cifra ne-a avertizat asupra usurintei cu care scriem bilete de trimitere.

Concluzii. Studiul poate reprezenta un indicator de self-control si oferã date statistice fatã de care se vor face raportãrile ulterioare, cantitative si calitative. Pentru acest motiv studiul se afla în desfãsurare si se va incheia la 1 mai 2000.