Boala ulceroasa si gastritele

Boala ulceroasă si gastritele

REFERATE

1. ACTUALITĂTI ÎN ETIOPATOGENIA SI DIAGNOSTICUL ULCERULUI GASTRIC SI DUODENAL - P. Mitrut

2. MODALITĂTI TERAPEUTICE ACTUALE ÎN ULCERUL GASTRIC SI DUODENAL - P. Mitrut

3. CORELATII ÎNTRE ASPECTUL ENDOSCOPIC SI FACTORII ETIOPATOGENICI ÎN GASTRITE - T. Ciurea

ACTUALITĂTI ÎN ETIOPATOGENIA SI DIAGNOSTICUL ULCERULUI GASTRIC SI DUODENAL
P. Mitrut, F. Petrescu, E.F. Georgescu, E. Mota, Claudia Dinu, V. Biciuscă, Gratiela Jidovin, M. Georgescu

UMF Craiova, Spitalul Clinic nr. 1, Clinica a II-a Medicală

Descoperirea faptului că un germen patogen, Helicobacter pylori, are un rol important în dezvoltarea ulcerului, a schimbat radical perspectivele tratamentului.

Azi oamenii pot face fată, o dată pentru totdeauna acestei boli. În prezentare sunt evidentiate aspectele epidemiologice actuale si principalele achizitii privind etiopatogenia ulcerului gastric si duodenal.

Factorii etiologici majori ai ulcerului gastric si duodenal sunt infectia cu Helicobacter pylori (HP) prezentă în 92% din ulcerele duodenale si 70% din ulcerele gastrice si consumul de aspirină, antiinflamatoare nesteroidiene sau corticoizi (4-6% din ulcerele duodenale si 10-20% din ulcerele gastrice).

Alti factori etiologici cu actiune independentă sunt factorii genetici, hipersecretia de acid clorhidric si de pepsină conditionate de asemenea genetic responsabili de "ulcerele pure" (4-6% din totalul ulcerelor), bolile endocrine responsabile de ulcerele endocrine (sindromul Zollinger-Ellison, hiperparatiroidismul).

Se cunosc si ulcere asociate cu alte afectiuni (boli digestive, pulmonare, cardiace, renale si hematologice) care sunt ulcere cu recidive frecvente, complicatii majore si risc operator.

Factorii aditionali cunoscuti cum sunt fumatul, consumul de alcool, regimul alimentar si factorii psihologici nu produc ulcer prin ei însisi, dar potentează actiunea celorlalti factori.

Ca modalităti de diagnostic se mentionează rolul uneori contradictoriu al informatiilor aduse de anamneză în discordantă cu leziunile constatate la examenul endoscopic.

Diagnosticul paraclinic al leziunii si localizării ulcerului se face în primul rând prin endoscopie digestivă superioară, care este superioară ca performante examenului radiologic atât în ulcerul gastric cât si în cel duodenal. În ulcerul gastric endoscopia prin biopsia mucoasei transează diagnosticul cu cancerul gastric, iar în ulcerul duodenal rezultatele fals pozitive sau fals negative date de examenul radiologic sunt înlăturate prin examenul endoscopic.

Diagnosticul mecanismelor etiopatogenice contine diagnosticul infectiei cu H. pylori prin metode invazive sau neinvazive, evidentierea consumului de antiinflamatorii steroidiene sau nesteroide prin anamneză si explorări specifice pentru diagnosticul bolilor endocrine si genetice si a bolilor asociate ulcerului. Sondajul gastric în vederea determinării secretiei gastrice nu se mai foloseste decât pentru diagnosticul sindromului Zollinger-Ellison, iar explorările biochimice nu sunt necesare.

De obicei examenul endoscopic asociat cu evidentierea infectiei cu H. pylori sau a consumului de antiinflamatorii 24424k1015y este suficient pentru diagnosticul unui ulcer simplu, necomplicat. Explorările biochimice sunt necesare numai în ulcerele endocrine sau în cele asociate cu alte afectiuni.

MODALITĂTI TERAPEUTICE ACTUALE ÎN ULCERUL GASTRIC SI DUODENAL
P. Mitrut, F. Petrescu, E.F. Georgescu, D. Rosca, Daniela Ciobanu, Ana-Maria Bumbea, Alina Susanu, M. Georgescu

UMF Craiova, Spitalul Clinic nr. 1, Clinica a II-a Medicală

Mijloacele de tratament medical ale ulcerului gastric si duodenal sunt foarte diverse si contin medicamentele care anulează sau diminuă factorii agresivi (medicatia antisecretorie, tratamentul antihelicobacter pylori, medicatia antiacidă), medicamente care stimulează factorii de apărare si medicamente cu actiune mixtă.

Consensul European de la Maastricht din 1997, adoptat de specialistii din 19 tări europene si directori din Canada si SUA, a stabilit strategia tratamentului medical si indicatiile tratamentului chirurgical în ulcerul gastric si duodenal.

În ulcerele gastrice sau duodenale H. pylori pozitive tratamentul infectiei se face timp de 7 zile după scheme cu 3 medicamente (un inhibitor al pompei de protoni si 2 antibiotice). În caz de ineficientă sau recidivă se schimbă terapia folosind alte antibiotice sau se foloseste cvadrupla terapie.

Eradicarea se face la toti bolnavii cu ulcer gastric sau duodenal indiferent de perioada evolutivă si de asemenea la pacientii care urmează sau vor urma tratamente cu antiinflamatoare nesteroide. Consecintele terapiei antiH. Pylori sunt recidivele reduse, riscul diminuat de complicatii, reducerea duratei tratamentului si avantajele economice considerabile.

Riscul maxim în ulcerul gastric este riscul de malignizare sau a existentei unui neoplasm initial diagnosticat drept ulcer. Ca urmare este absolut obligatoriu ca examenul endoscopic cu biopsie să se facă la începutul tratamentului, la 5 săptămâni pentru controlul vindecării si al asanării infectiei cu Helicobacter pylori si la 3, 6 si 12 luni pentru controlul consolidării vindecării chiar în ulcerele cu evolutie favorabilă.

Tratamente specifice în cure de atac urmate de tratament continuu cu doze de întretinere de antisecretor sau tratament intermitent se face în ulcerele gastrice sau duodenale H. pylori negative asociate cu consumul de antiinflamatoare nesteroide, asociate unor afectiuni hepatice, digestive sau pancreatice sau în ulcerele hipersecretorii (ulcerele pure).

Pentru aceasta se folosesc antisecretorii patente cum sunt blocantii de receptori H2 sau inhibitorii pompei de protoni.

Medicamentele antiacide nu se mai folosesc astăzi decât foarte rar, la început în formele foarte dureroase de ulcer datorită efectelor secundare majore si efectului benefic redus. Modificarea stilului de viată la bolnavul ulceros presupune renuntarea la fumat, evitarea stresului si a alcoolului, cafelei si băuturilor carbogazoase ce contin cofeină (coca-cola, pepsi-cola) dar numai în plin puseu dureros. Restrictiile alimentare, cu exceptia celor determinate de intoleranta individuală sunt inutile în conditiile unui tratament medicamentos corect (pH>3) si dăunătoare, reducând calitatea vietii. Medicii trebuie să actioneze pentru schimbarea mentalitătii învechite asupra restrictiilor alimentare inutile.

CORELATII ÎNTRE ASPECTUL ENDOSCOPIC SI FACTORII ETIOPATOGENICI ÎN GASTRITE
T. Ciurea, Paulina Ciurea, S. Cazacu, I. Rogoveanu

Clinica Medicală 1, Spitalul Clinic Judetean

Gastritele reprezintă afectiuni difuze ale stomacului cu interesarea mucoasei, care au ca element definitor prezenta inflamatiei. O parte dintre suferintele gastrice difuze prezintă modificări inflamatorii minime sau chiar absente, fiind reunite sub denumirea de gastropatii. Endoscopia digestivă superioară reprezintă explorarea de bază în diagnosticul si clasificarea gastritelor. Aspectul morfopatologic este definitor pentru diagnosticul gastritelor, dar examenul histologic are o accesibilitate limitată în practica clinică. În unele cazuri aspectele endoscopice si morfopatologice sunt discordante. În functie de aspectul endoscopic si cel histologic se disting gastrite neerozive si nespecifice, gastrite erozive si hemoragice si gastrite specifice.

Etiologia gastritelor neerozive nespecifice este dominată de Helicobacter pylori. Endoscopic se caracterizează prin hiperemia mucoasei cu localizare predominant antrală. Formele autoimune sunt mai rare si se asociază cu anemia pernicioasă. Se localizează în regiunea fundică si corporeală. În stadii avansate sunt prezente si semnele de atrofie gastrică (mucoasă atrofică cu vascularizatie vizibilă). Alte forme mai rare sunt asociate rezectiei gastrice, cancerului gastric, eroziunilor sau ulceratiilor.

Gastritele si gastropatiile erozive si hemoragice sunt definite prin prezenta discontinuitătilor mucoasei asociate cu zone hemoragice, edem si friabilitatea mucoasei. Modificările pot fi difuze sau localizate antral respectiv corporeal. Cel mai frecvent se asociază cu consumul de alcool, antiinflamatoare nesteroidiene, substante caustice, fier, clorură de potasiu. Forme mai rare sunt determinate de stres, traumatisme locale sau radioterapie. O formă particulară este gastropatia portal hipertensivă, întâlnită în caz de hipertensiune în teritoriul port, mai ales la pacienti cu ciroză hepatică. Diagnosticul gastritelor specifice este în principal unul histologic. Aspectul endoscopic al formelor cronice este variabil si include îngrosarea peretelui sau a pliurilor gastrice, prezenta eroziunilor sau a ulceratiilor multiple. Factorii etiologici pot fi infectiosi (bacil Koch, Treponema pallidum, citomegalovirus, herpes virus, Candida, Histoplasma) sau neinfectiosi (boala Crohn, sarcoidoza). Boala Menetrier este o formă particulară de gastrită specifică datorată hiperplaziei epiteliale primitive, manifestată endoscopic prin prezenta pliurilor gastrice gigante. Prezenta de noduli mici multipli pe suprafata pliurilor gastrice defineste gastropatia papuloasă (varioliformă).

PREZENTĂRI

B1. INCIDENTA ULCERULUI GASTRIC LA PACIENTII SPITALIZATI PENTRU SIMPTOMATOLOGIE DISPEPTICĂ

B2. ATITUDINEA MEDICULUI DE FAMILIE ÎN PATOLOGIA ORGANICĂ ESO-GASTRO-DUODENALĂ

B3. PROPUNERE DE FOLOSIRE UZUALĂ A TRATAMENTULUI CU DE-NOL SI CLARITROMICINĂ ÎN ULCERUL DUODENAL HELICOBACTER PYLORI POZITIV

B4. ULCERUL GASTRIC SI DUODENAL - O NOUĂ PERSPECTIVĂ DE PREDARE ÎN MEDICINA DE FAMILIE

B5. VALOAREA EXAMENULUI RADIOLOGIC ÎN DIAGNOSTICUL ULCERATIILOR ESO-GASTRO-DUODENALE

B6. CONSIDERATII RADIOLOGICE ASUPRA EFECTELOR TRATAMENTULUI PRELUNGIT CU RANITIDINĂ

B7. CONCORDANTA ÎNTRE EXPLORAREA RADIOLOGICĂ SI ENDOSCOPICĂ ÎN AFECTIUNILE ESO-GASTRO-DUODENALE

B8. OMEPRAZOLUL SAU RANITIDINA ÎN TRATAMENTUL ULCERULUI DUODENAL -STUDIU COMPARATIV

B9. STUDIUL PILOT PRIVIND ADRESABILITATEA ÎN CABINETUL DE M. F. PENTRU PATOLOGIA DIGESTIVĂ. Consideratii asupra populatiei "A"

B1. INCIDENTA ULCERULUI GASTRIC LA PACIENTII SPITALIZATI PENTRU SIMPTOMATOLOGIE DISPEPTICĂ
P. Mitrut, F. Petrescu, Alina Susanu, Ana-Maria Bumbea, Gratiela Jidovin, V. Biciuscă, D. Rosca, E. Mota, Claudia Dinu, Daniela Ciobanu, M. Georgescu

UMF Craiova, Clinica a II-a Medicală, Spitalul Clinic nr. 1

Introducere. Simptomatologia dispeptică reprezintă un complex clinic frecvent întâlnit în populatie, determinând adesea internarea. Ea poate ascunde uneori o afectiune organică importantă cum este ulcerul gastric, diagnosticat în cursul spitalizării prin examen radiologic sau, mai fiabil, prin endoscopie digestivă superioară (EDS).

Obiectivele lucrării. Lucrarea prezintă succint rezultatele a 1700 examene endoscopice digestive superioare efectuate la pacientii spitalizati în Clinica Medicală II (pentru o simptomatologie dispeptică) si Clinica Chirurgie III (pentru HDS/stenoză pilorică) în perioada mai 1998 - octombrie 1999.

Material si metodă. Lotul studiat a cuprins 1700 pacienti internati si examinati prin EDS în perioada mai 1998 - octombrie 1999. Au fost puse în evidentă 125 de cazuri de ulcer gastric la care s-au practicat biopsii seriate multiple (din leziune si din regiunile adiacente) cu examinare anatomo-patologică.

Rezultate. În cadrul lotului studiat (1700 subiecti) ulcerul gastric a fost diagnosticat în 125 cazuri (7,4%), examenele anatomo-patologice indicând prezenta infiltratului inflamator predominant limfocitar (asociat uneori cu fibroză) în 105 cazuri (84,3% din ulcerele gastrice), a zonelor de metaplazie intestinală asociată cu infiltrat inflamator în 13 cazuri (10,4%) si a adenocarcinomului gastric în 7 cazuri (5,5%). Motivele ce au determinat internarea pacientilor cu ulcer gastric au fost simptomele dispeptice în 86 cazuri, HDS ori stenoza pilorică în 39 cazuri. Distributia pe sexe a indicat o importantă predominentă a sexului masculin (60 %) iar cea pe vârste o concentrare a cazurilor între decadele 5-8 de viată (88%).

Concluzii. O simptomatologie dispeptică aparent banală poate ascunde uneori un ulcer gastric, impunându-se astfel examinarea pacientilor cu aceste acuze ideal prin EDS cu prelevarea de biopsii si examen anatomo-patologic.

B2. ATITUDINEA MEDICULUI DE FAMILIE ÎN PATOLOGIA ORGANICĂ ESO-GASTRO-DUODENALĂ
Dr. Florentina Rechiteanu - medic primar, medicină de familie, Dr. Mariana Zmărăndache, Dr. Mircea Pîrscoveanu - medici rezidenti

Patologia digestivă organică ocupă în activitatea medicului de familie primul loc după afectiunile cardio-vasculare. Ce face medicul de familie în fata unei afectiuni eso-gastro-duodenale?

I. Stabileste diagnosticul: de probabilitate (sindrom esofagian, sindrom dispeptic gastric etc); de certitudine (hernie hiatală, ulcer gastric etc).

II. Evaluează patologia asociată si face bilantul biologic;

III. Ierarhizează datele obtinute si stabileste prioritătile;

IV. Decide asupra conduitei de urmat: retine si rezolvă pacientul; extinde investigatiile (examene de laborator; examen radiologic baritat; ecografie; endoscopie); trimite la examene de specialitate (medicină internă, chirurgie, oncologie, boli infectioase, boli de nutritie etc); trimite pentru internare.

V. Primeste rezultatul investigatiilor si consultatiilor de specialitate solicitate;

VI. Urmăreste respectarea indicatiilor terapeutice (igieno-dietetice, profilactice, curative);

VII. Urmăreste evolutia afectiunii sub tratament;

VIII. Dispensarizează afectiunile cronice (ulcer gastric si duodenal, neoplasm gastric) si întocmeste planul de recuperare.

Medicul de familie orientează pacientul în labirintul serviciilor medicale. De profesionalismul lui depinde costul si deci eficienta serviciilor medicale oferite de sistemul sanitar.

B3. PROPUNERE DE FOLOSIRE UZUALĂ A TRATAMENTULUI CU DE-NOL SI CLARITROMICINĂ ÎN ULCERUL DUODENAL HELICOBACTER PYLORI POZITIV
Adriana Dogaru*, Anca Călin**

*DMU XXXIV Craiova, **Policlinica ELGA Craiova

Obiectiv: evaluarea eficientei tratamentului cu De-Nol si Claritromicină în ulcerul duodenal Helicobacter pylori.

Material si metodă. Studiul s-a efectuat în perioada iunie 1998-iunie 1999 pe un lot de 40 de bolnavi, orientati de medicul de familie si diagnosticati cu ulcer duodenal pe baza semnelor clinice si paraclinice la care s-a efectuat cu ajutorul laboratorului testarea calitativă a prezentei Helicobacter pylori (prin metoda imunocromatografică). Din acesti bolnavi s-au selectat un număr de 29 (21 de sex masculin si 8 de sex feminin), cuprinsi în intervalul de vârstă 20-60 de ani, pe criteriul pozitivării testului de determinare a prezentei Helicobacter pylori (71%), restul fiind Helicobacter pylori negativ (posibil o parte nepozitivati de metoda folosită). Acestora li s-a administrat dubla asociere: un antisecretor-bismut subcoloidal si un antibiotic -concret s-a folosit De-Nol 480 mg/zi (2 tablete de 2 ori pe zi) si Claritromicină 500 mg/zi (Klacid 1 comprimat filmat de 250 mg la 12 ore) timp de 7 zile, consecutiv.

Rezultate. După tratamentul aplicat s-au obtinut următoarele rezultate: 1. Helicobacter pylori s-a negativat la 22 de pacienti (75%)-repetându-se determinarea calitativă a acestuia la o lună de la tratament. În paralel, s-au remis acuzele subiective si semnele clinice, dispărând si semnele directe sau indirecte ale examenului radiologic. 2). La 4 pacienti nu s-a putut face cura completă, conform schemei folosite, datorită reactiilor adverse apărute (în special greată, pirozis, diaree, dureri abdominale si cefalee), dar si dintre acesti pacienti unul a prezentat negativarea prezentei Helicobacter pylori. 3). La 3 pacienti, desi s-a făcut tratament conform schemei bacteria a rămas prezentă. 4). La 6 luni de la tratament s-a practicat reevaluarea calitativă a lui Helicobacter pylori - mentinându-se nagativarea bacteriei.

Discutii. Tratamentele moderne oferă câteva sperante suplimentare în vindecarea ulcerului duodenal. Desi schema terapeutică care s-a practicat în studiul nostru prezintă anumite limite legate de faptul că este folosită o metodă calitativă de determinare a Helicobacter pylori si că determină reactii adverse destul de intense care obligă pacientul să renunte la continuarea administrării medicamentelor, rezultatele obtinute sunt stimulatoare si concordă cu cele citate de literatura de specialitate. Tratamentul folosit pe acest lot de bolnavi, care s-a aplicat când diagnosticul a fost confirmat clinic si paraclinic, a recuperat rapid pacientii, oferindu-le o stare de confort fizic si psihic, metoda fiind usor de aplicat la nivelul medicului de familie, ceea ce reduce costul bolii (evitând spitalizarea si complicatiile bolii).

B4. ULCERUL GASTRIC SI DUODENAL - O NOUĂ PERSPECTIVĂ DE PREDARE ÎN MEDICINA DE FAMILIE
Dr. Mădălina Elena Dumitrescu*, Dr. Mihail Dumitrescu**

*medic primar MG/MF, Dispensar XXI Craiova **medic primar MG/MF, Dispensar Petrol Craiova

Introducere. Aprofundarea cunostintelor despre ulcerul gastric si duodenal, antrenarea deprinderilor de a identifica si trata această afectiune, permit medicului de familie, ca alături de pacientul bine informat si colaborarea cu alti specialisti, să obtină vindecarea sau controlul bolii, realizând astfel cresterea confortului pacientului si a familiei acestuia si diminuarea costurilor sociale.

Obiective. Am conceput un proiect educational pentru medicii rezidenti în medicină generală, care are ca obiective cresterea nivelului de competentă, formarea capacitătii de a realiza relatia medic de familie - pacient, realizarea importantei lucrului în echipă alături de alti specialisti. Metode: structurarea modernă a programului educational, sistematizarea continutului informativ, în functie de nevoile învătării, organizarea pedagogică a suportului-cadru, în functie de "ciclul schimbării".

Materiale: literatura de specialitate medicală si pedagogică; programul MATRA "Metode de predare în medicina generală".

Rezultate si discutii: maniera interactivă de desfăsurare a cursului;· abordarea unor metode exploratorii de predare si învătare care să evidentieze: cunostintele anterioare ale participantilor, clarificarea erorilor, punerea în practică a cunostintelor acumulate, în manieră responsabilă, creativă si umanistă;· folosirea unor materiale moderne de lucru interactiv;· fundamentarea materialului educational în dimensiunile "ciclului schimbării": orientare, cunoastere, acceptare si schimbare;· evaluarea programului educational care urmăreste să identifice satisfacerea nevoilor individuale ale învătării, formulate în deschiderea cursului.

Concluzii: Proiectul educational conceput propune o nouă modalitate de predare a Ulcerului gastric si duodenal în pregătirea postuniversitară specifică.Acest model educational poate reusi să schimbe atitudinal comportamentul medicilor rezidenti în medicină generală, considerând schimbarea motorul ce propulsează performanta.

Cuvinte cheie: ucerul gastric si duodenal, program educational, rezidenti în medicina de familie, "ciclul schimbării".

B5. VALOAREA EXAMENULUI RADIOLOGIC ÎN DIAGNOSTICUL ULCERATIILOR ESO-GASTRO-DUODENALE
Marilena Ene, Zoia Stoica, Luana Tărăbîc, Iuliana Stoica, Andrei Bondari

Serviciul de Radiologie si Imagistică Medicală, Spitalul Clinic Judetean Craiova

În diagnosticul pozitiv si diferential al ulceratiilor eso-gastro-duodenale îsi aduc contributia mai multe metode imagistice: ecografia, ultrasonografia endoluminală, computer tomografia si rezonanta magnetică nucleară (care nu sunt metode diagnostice primare, dar permit vizualizarea directă a peretilor tractului digestiv si a structurilor adiacente, facilitând stadializarea ulceratiilor maligne si monitorizarea terapiei); examenele radiologice si endoscopia digestivă superioară (considerate cele mai valoroase metode care permit studiul morfologic si functional al segmentelor tractului digestiv).

Pentru reusita examinării radiologice este necesară realizarea unor premise de ordin tehnic si considerarea particularitătilor morfofunctionale privind pregătirea pacientului, evaluarea contraindicatiilor, parametrii tehnici de efectuare a examinării, substante de contrast utilizate.

Examenul radiologic permite vizualizarea directă a ulcerului esofagian tipic sub forma imaginii de nisă, ulceratiilor superficiale ale mucoasei, a formelor particulare de ulceratii asociate cu hernii hiatale sau de tip Barrett precum si a semnelor morfo-functionale de însotire atât în cazul ulceratiilor benigne cât si a celor maligne. În marea majoritate a cazurilor de ulceratii gastro-duodenale explorarea radiologică permite atât diagnosticarea acestora prin vizualizarea directă a diferitelor tipuri de nise si evidentierea modificărilor morfologice si functionale asociate cât si evaluarea eventualelor complicatii. Investigatia radiologică furnizează informatii esentiale diagnosticului diferential între aspectele benigne si maligne ale ulceratiilor.

B6. CONSIDERATII RADIOLOGICE ASUPRA EFECTELOR TRATAMENTULUI PRELUNGIT CU RANITIDINĂ
Aristida Georgescu, Zoia Stoica, C. Constantin, Cristina Nicolau, A. Bondari

Serviciul de Radiologie si Imagistică Medicală, Spitalul Clinic Judetean Craiova

Scopul lucrării. Lucrarea îsi propune să semnaleze modificările functionale si morfologice gastro-duodenale induse de tratamentul prelungit cu Ranitidină, observate în cursul examenelor radiologice si nementionate în referirile farmacoterapeutice.

Motivatia lucrării. Cresterea incidentei hipertrofiei mucoasei gastrice la pacientii cu tratamente prelungite ale afectiunilor gastroduodenale, în paralel cu prescrierea pe scară largă, în ultimii ani a inhibitorilor H2, în special a Ranitidinei.

Material si metodă. S-au efectuat observatii asupra unui număr de 1000 examinări radiologice eso-gastro-duodenale, la pacienti din ambulator (Boli interne) si stationar (Chirurgie) în 1998 - 1999. Criteriul de selectie ales a fost prezenta îngrosării pliurilor mucoasei gastrice si prezenta hipersecretiei gastrice.

Rezultate. Din totalul pacientilor prezentati la examenul radiologic, la aproximativ 70% s-a evidentiat îngrosare în grade variabile a pliurilor mucoasei gastrice. Dintre acestia, cea mai mare parte (500) erau după tratament prelungit cu Ranitidină (3-7 luni)si aveau lichid de hipersecretiegastrică; îngrosarea pliurilor poate avea un aspect neregulat, uneori pseudopolipoidal sau pseudotumoral ("pliu rigid"). Dintre bolnavii fără tratament anterior, sau cu tratament altul decât Ranitidina, 150 au prezentat îngrosarea pliurilor, asociată cu hipersecretie si doar 50 cu îngrosarea pliurilor fără hipersecretie. Din grupul pacientilor cu aspect normal al mucoasei (300) dar cu acuze clinice, modificările radiologice functionale (hipo-/atonie cu hipokinezie si evacuare întârziată în ortostatism, liberă în decubit; bulb intolerant; pilor beant cu reflux bulbo-antral; brasaj înalt în duodenul II, cu reflux în bulb) s-au întâlnit în mod egal la pacientii tratati cu ranitidină sau cu alte produse farmaceutice.

Concluzii. Tipologia gastritelor acute si cronice fiind foarte variată (factori chimici, alimentari si medicamentosi, factori fizici, toxiinfectiosi, mecanici, alergici, autoimuni etc) rezultă necesitatea unor scheme diferite de tratament. Rezultatele favorabile clinico-radiologice după tratamentul cu Ranitidină s-au obtinut în cazul gastritelor acute si ulcerelor acute, mai ales cel piloric si duodenal, după cure scurte, eventual în asociere cu regulatori ai motilitătii (Metoclopramid). Tratamentul prelungit cu Ranitidină certifică, pe de o parte, persistenta acuzelor clinice, deci lipsa de răspuns, iar pe de altă parte accentuează modificările morfofunctionale gastrice. În gastritele cronice hipertrofice fără hipersecretie este nejustificat tratamentul cu inhibitori ai H2.

B7. CONCORDANTA ÎNTRE EXPLORAREA RADIOLOGICĂ SI ENDOSCOPICĂ ÎN AFECTIUNILE ESO-GASTRO-DUODENALE
Ana Claudia Dinu*, Daniela Dumitrescu**, Zoia Stoica**, D. Rosca*, V. Biciuscă*, F. Petrescu*, P. Mitrut*, Mihaela Dinu*, M. Georgescu*

*Spitalul Clinic nr. 1, Clinica a II-a Medicală, **Serviciul de Radiologie si Imagistică Medicală,UMF Craiova

Obiectivele lucrării au constat în stabilirea gradului de fiabilitate si a randamentului diagnostic pentru metoda radiologică, respectiv endoscopică, a gradului de fidelitate comparativă a celor două metode, a corelatiei statistice între cele două metode si a randamentului diagnostic. Studiul realizat între 1998-1999 în Clinica Medicală II a Spitalului Clinic Judetean, cu viză retrospectivă, a inclus 450 de pacienti la care s-au efectuat examen radiologic baritat eso-gastro-duodenal si endoscopie digestivă superioară cu prelevare bioptică acolo unde a fost cazul. La 45 de cazuri cu neoplasm gastric de diverse forme s-a cercetat si concordanta între diagnosticul preoperator si cel postoperator. Rezultate. 347 bolnavi au acceptat per primam examinarea radiologică, în timp ce 247 au refuzat EDS la început, aceasta fiind efectuată ulterior în raport cu rezultatele radiologice. Eficienta globală a diagnosticului a fost de de 1 examinări per bolnav în cazul endoscopiei si de 1,62 examinări per bolnav în cazul radiologiei, raportul de eficientă relativă fiind de 0,74 în defavoarea radiologiei. Randamentul diagnostic global pentru radiografie a fost 46% iar pentru endoscopie 81 %. Considerând că un examen radiologic este apreciat la 4 USD si o endoscopie la 5 USD si având în vedere că s-au efectuat 1,61 radiografii/bolnav si 1,21 endoscopii/bolnav, pentru un bolnav s-au cheltuit în medie 6,48 USD/radiografie si 6,84 USD/endoscopie, ducând la cheltuieli suplimentare de 2,48 USD/bolnav pentru radiografie si de 1,21 USD/bolnav pentru endoscopie. Desi un ex. radiologic costă teoretic mai putin, cheltuielile suplimentare legate de folosirea exclusivă a radiologiei sunt de 2 ori mai mari decât în cazul endoscopiei datorită randamentului mai slab în cazul celei dintâi. Cheltuielile pentru un diagnostic corect sunt cu 0 % mai mari în cazul endoscopiei. EDS este o metodă de diagnostic cu o fiabilitate globală superioară radiografiei eso-gastro-duodenale, randamentul acesteia fiind de 81 % fată de 46% pentru radiologie. Ea are un pret mai ridicat comparativ cu radiografia dar prin numărul de examinări necesare pentru un diagnostic ea devine o metodă mai rentabilă decât radiologia. Cheltuielile suplimentare pentru un diagnostic corect sunt duble pentru un bolnav la radiologie fată de endoscopie. Endoscopia este superioară radiologiei în diagnosticul cancerului esofagian si gastric, a polipilor gastrici si ulcerului duodenal, fiind comparabilă cu aceasta în diagnosticului ulcerului gastric si inferioară în patologia stomacului operat si compresiunilor extrinseci. În patologia esofagiană radiologia este superioară endoscopiei în diagnosticului diverticulilor esofagieni comparabilă în hernia hiatală si inferioară în diagnosticul cancerului esofagian, polipilor si esofagitei de reflux. În patologia gastrică radiologia este inferioară în diagnosticul ulcerelor si cancerelor gastrice, a gastritelor si polipilor dar este superioară acesteia în diagnosticul diverticulilor si compresiunilor extrinseci. Aportul radiologiei în patologia duodenală este superior endoscopiei în cazul leziunilor stenozante si este inferior acesteia în diagnosticul ulcerelor si polipilor. Concluzii. Cele două metode de diagnostic nu se exclud, ele fiind complementare una celeilalte. Debutul explorărilor pentru punerea în evidentă a ulcerului prin examen endoscopic sau radiologic depinde de experienta si posibilitătile existente.

B8. OMEPRAZOLUL SAU RANITIDINA ÎN TRATAMENTUL ULCERULUI DUODENAL -STUDIU COMPARATIV
T. Ciurea, Daniela Neagoe, C. Vere, Marinela Beznă, Amalia Drăgan, G. Ianosi*.

Clinica Medicală I, *Clinica Chirurgie III UMF, Craiova

Ulcerul duodenal constituie si astăzi o problemă de sănătate publică, pe de o parte prin incidenta crescută în rândul populatiei generale si pe de altă parte prin frecventa crescută la persoane tinere si adulti în plină activitate profesională. În ultimii ani, infectia cu Helicobacter pylori a fost considerată ca factorul ulcerogenetic cel mai important. Infectia cu H. pylori produce la nivelul mucoasei gastrice un intens proces inflamator determinând aparitia gastritei acute care însoteste totdeauna ulcerul. Obiectivele studiului nostru au fost de calmare a durerii, favorizarea unei bune cicatrizări a ulceratiei si prevenirea recidivelor si a complicatiilor. Durata tratamentului a fost de 4 săptămâni, iar rezultatele obtinute au fost evaluate clinic si paraclinic. Studiul a cuprins un număr de 45 bolnavi diagnosticati cu ulcer duodenal si gastrite acute prin examen fibroendoscopic în Clinica Medicală I a Spitalului Clinic Judetean Nr.1 Craiova. Lotul de pacienti a fost împărtit în două grupe relativ egale: grupa A cu 22 de bolnavi si grupa B cu 23 bolnavi. Grupa A a primit tratament cu Omeprazol (40 mg/zi), Amoxicilină (500 mg de 3 ori pe zi) si Metronidazol (400 mg de 3 ori pe zi). Grupa B a primit tratament cu Ranitidină (300 mg/zi), iar Amoxicilina si Metronidazolul în aceleasi doze ca cei din grupa A. Tripla asociere a fost folosită timp de o săptămână pentru ambele grupe. După 4 săptămâni de tratament s-au obtinut următoarele rezultate: 19 bolnavi din grupa A prezentau ulcer cicatrizat la reexaminarea endoscopică, dar la 4 dintre ei persista aspectul macroscopic de gastrită; în grupa B, 17 pacienti prezentau cicatrizarea ulceratiei iar aspectul macroscopic de gastrită se mentinea la 3 bolnavi. Reexaminati la un interval de 6 luni, recurentă prezentau 5 pacienti din grupul A si 8 din grupul B. În urma efectuării acestui studiu am ajuns la concluzia că Omeprazolul, în triplă asociere, creste rata cicatrizării ulceratiei si scade frecventa recăderilor comparativ cu Ranitidina în tripla asociere.

B9. STUDIUL PILOT PRIVIND ADRESABILITATEA ÎN CABINETUL DE M. F. PENTRU PATOLOGIA DIGESTIVĂ. Consideratii asupra populatiei "A" (Rezultate preliminarii)
Dr. Manea Mădălina, Dr. Traistaru Ana-Maria, Dr. Oprea Edi

Cabinetele medicale M.F., Craiova

Introducere. Prin acest studiu dorim să cunoastem frecventa bolilor digestive, tipul acestora, timpul acordat si tipul interventiei în cabinetul M.F. Studierea parametrilor obtinuti oferă date referitoare la nivelul de pregătire al M.F., gradul de colaborare cu alte specialităti, calculul cost/eficientă pentru managementul acestor afectiuni. Material si metodă. Studiul retrospectiv corespunde perioadei 1 mai - 31 iulie 1999, în cabinetele M.F. corespunzatoare fostelor dispensare VII-pediatrie, VIII-adulti si IX-adulti, Craiova. Acestora le corespunde aceeasi arondare teritorială, recte cartierul Valea Rosie. Înregistrarea datelor se face pe fisa de lucru, prelucrarea datelor - statistic. Parametrii studiati au fost: tipul afectiunilor întâlnite, zilele cu încarcatură maxima, grupa de încadrare a afectiunilor, si locul de rezolvare terapeutică.

Rezultate. Din totalul consultatiilor în intervalul descris (6940), 892 (12,85%) sunt pentru afectiuni digestive. Adresarea pentru prim-simptom sau boală reprezintă 68,27%, 31,73% fiind simptom de însotire. Afectiunile digestive nou depistate au reprezentat 78,58%. Zilele cu încarcatură maximă sunt luni si vineri. Tratamentul a fost efectuat în procent de 65% în cabinetul M.F., 5% în spital, 24% în colaborare si 6%-nu cunoastem traseul urmat de pacient. Discutii. Cele mai frecvente afectiuni au fost, pentru perioada urmărită, sindroamele dispeptice (12%), nefiind întilnite afectiuni pancreatice. Afectiunile digestive cresc adresabilitatea pentru afectiuni acute, 78% din cazuri (prin specific, marea majoritate în pediatrie). Tratamentul efectuat exclusiv în dispensar (65% din cazuri) ne-a nemultumit, având în vedere standardul spre care tindem, de 80%.; această cifra ne-a avertizat asupra usurintei cu care scriem bilete de trimitere.

Concluzii. Studiul poate reprezenta un indicator de self-control si oferă date statistice fată de care se vor face raportările ulterioare, cantitative si calitative. Pentru acest motiv studiul se afla în desfăsurare si se va incheia la 1 mai 2000.