COMPORTAMENTUL DUPLICITAR
Comportamentul reprezinta ansamblul reacTiilor de raspuns ale fiinTei umane la un anumit
stimul din mediu, in funcTie de particularitaTile personalitaTii individului respectiv.
Schematic putem dicotomiza comportamentul duplicitar in:
simulare: latura inventiv-pozitiva;
disimulare: latura inventiv-negativa.
16.1. Simularea
Simularea ar putea fi definita ca o manifestare comportamentala a conduitei duplicitare, ce
consta în încercarea constienta si premeditata de a provoca, imita sau exagera unele tulburari
morbide sau boli psihice/somatice, în scopul de a obTine diferite avantaje materiale sau morale ori
pentru a se sustrage de la anumite obligaTii sociale sau de la executarea pedepsei.
Simularea, denumita si pantomimie (Dieulafoy), se poate prezenta sub urmatoarele forme:
(1) simulare creatoare, caracterizata prin faptul ca subiectul isi provoaca:
o boala;
(auto)mutilarea.
(2) simulare exagerare, la randul sau cu doua forme de manifestare:
a) simulare amplificatoare, in care subiectul isi prezinta mult mai amplu patologia pe care o
are in realitate;
b) suprasimularea, in care persoana respectiva, pe langa faptul ca accentueaza, in mod
deliberat, patologia reala existenta, adauga simptome noi;
(3) simulare perseverare sau metasimulare (simularea fixatoare) al carei element distinctiv
consta in faptul ca subiectul dupa ce s-a vindecat (examinarile medicale si investigaTiile de
laborator confirmand acest lucru) continua sa acuze aceleasi simptome pe care le avea atunci
cand era bolnav.
Comportamentul simulant se poate exprima prin:
a) minciuna (simulare verbala sau anamnestica);
b) mimica sau pantomimica (forme de comunicare nonverbala a starii psihice);
c) leziuni:
traumatice ce se caracterizeaza prin:
sunt dispuse, de regula, in regiuni accesibile propriei maini;
in general, nu sunt periculoase pentru viaTa subiectului;
localizarea lor concorda cu scopul urmarit (spre exemplu, in cazul simularii unui viol, falsa
victima va prezenta leziuni traumatice excoriaTii, echimoze la nivelul coapselor si/sau sanilor);
de cele mai multe ori se insoTesc de leziuni traumatice de ezitare (de incercare sau de
tatonare lovitura martor
patologice prin care se incearca imitarea unei boli.
d) trucaje (in accepTiune juridica falsificare) ale unor documente medicale: adeverinTe
medicale, foi de observaTie (din spital), radiografii, ecografii ce aparTin altor persoane etc.
16.2. Disimularea
Cea de-a doua ipostaza a conduitei duplicitare trebuie inTeleasa ca o manifestare
comportamentala ce consta în încercarea constienta si premeditata de a ascunde unele tulburari
morbide sau boli, în scopul de a obTine diferite avantaje materiale sau morale sau pentru a se
sustrage de la anumite obligaTii sociale ori de la executarea pedepsei.
In timp ce in simulare subiectul cauta sa convinga anturajul ca este suferind, in disimulare el
incearca contrariul si anume sa simuleze normalitatea; asadar, individul sufera de o anumita
afecTiune, dar pe care nu vrea sa o faca cunoscuta. Uneori, se poate ajunge la asa-numita disimulare
intarziata sau simularea simulaTiei, cand cel in cauza susTine ca, de fapt, atunci cand a fost declarat
bolnav era sanatos, dar a pacalit medicii simuland boala.
|
