CONSTRUCTIA APARATULUI DIGESTIV
Fiinta umana exista ca si celelalte organisme vii, pentru a consuma produse care se transforma în energie si pentru a se înmulti respectând o continuitate a existentei sale, pentru care este necesara respectarea anumitor legi. Una din cele mai importante legi este respectarea unui regim alimentar adecvat de care depinde sanatatea organismului si calitatea generatiilor urmatoare. Alimentele nutritive patrunse în aparatul digestiv sufera anumite transformari, care produc un anumit tip de energie si permit functionarea întregului organism.
Gura reprezinta portiunea init 717l1123h iala a tubului digestiv alcatuita din organe si diverse tesuturi. În partea superioara este limitata de bolta palatina inferioara si de planseul bucal, lateral de obraji, anterior de buze si posterior se continua cu faringele. Cavitatea bucala este captusita cu mucoasa bucala. În cavitatea bucala se afla doua arcade dentare, una superioara si una inferioara, situate pe maxilar si respectiv pe mandibula. Dintii sunt în numar de 32: 8 incisivi, 4 canini, 12 molari si 8 premolari. Limba este un organ muscular cu papile filiforme, fingiforme si circumvalate sau gustative situate spre baza limbii formând "V"-ul lingual. Saliva este secretata de catre glandele salivare, parotide, submaxilare si sublinguale. În cavitatea bucala hrana este mestecata pentru formarea bolului alimentar. Aici are loc începutul digestiei glucidelor sub actiunea ptialinei salivare (fig.9)
Faringele este un intermediar digestiv si respirator si este localizat imediat dupa cavitatea bucala, continuând mai apoi cu esofagul. Este captusit cu o substanta mucoasa si bogata în tesut limfoid. În faringe se gasesc amigdaliile palatine si amigdala faringiana, iar pe peretele posterior este situata amigdala linguala, care formeaza inelul limfatic Waldeyer. Faringele are functia de a misca bolul alimentar catre esofag si functia de protectie a tubului digestiv fata de infectii (fig.10)
Esofagul este un organ musculo-membranos tubular, care face legatura între faringe si stomac. El începe la nivelul vertebrei a 7-a cervicala (C,7) în dreptul cartilagului cricoid si se termina în dreptul vertebrei a 11-a toracale lacardia si are o lungime de 25-32 cm, cu un calibru de 10 si 22 mm. Are trei strâmtori fiziologice: strâmtoarea cricoidiana, strâmtoarea de la nivelul încrucisarii cu artera aorta si cea de la nivelul cardiei. Esofagul este situat în mediastinul posterior si poate fi traumatizat de diferite leziuni. Întâlnim trei învelisuri: la suprafata se afla mucoasa cu un epiteliu pavimentos stratificat, urmeaza tunica mijlocie, care este musculara si are doua straturi - unul intern cu fibre circulare si unul extern cu fibre longitudinale. Tunica externa este formata din tesut conjunctiv lax, care continua cu tesutul mediastinal. Esofagul face legatura între faringe si stomac.
Stomacul este un tub digestiv situat între esofag si intestinul subtire. Forma lui este asemanatoare cu o para cu vârful usor îndoit si îndreptat în sus. La examenul radiologic apare ca un cârlig. Stomacul începe de la cardia, care face legatura între esofag si intestin. Portiunea situata deasupra cardiei se numeste marea tuborizitate (fornus sau fundus). Segmentul vertical este corpul stomacului, care continua cu mica tuborizitate si apoi cu antrul piloric si se termina cu orificiul piloric. Între cardura si pilor se afla marginea externa - marea curbura si marginea interna - mica curbura (fig.10).
Structural stomacul este alcatuit din patru paturi. La interior se afla mucoasa, apoi submucoasa, muculoasa, iar la exterior este învelit de seroasa peritoniala. Mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu cilindric, care secreta mucus, si din glandele stomacului: glandele fungice (secretoare de acid clorhidric concentrat si pepsina), glandele pilorice si celulele mucipare (ambele secretoare de mucus). Mucoasa este formata dintr-un strat intern cu fibre dispuse oblic, un strat intermediar cu fibre circulare si un strat extern cu fibre longitudinale. Stratul circular la nivelul pilorului este foarte puternic, constituind sfincterul piloric.
În stomac alimentele nutritive nu se amesteca la întâmplare ca într-un sac tiganesc, exista o ordine foarte stricta de asimilare a produselor nutritive. Cu cât produsele nutritive se asimileaza mai rapid cu atât apare starea de foame mai repede. Majoritatea produselor vegetale se asimileaza foarte rapid deoarece includ multi carbohidrati. Iata de ce un animal ierbivor paste toata ziua iar un animal carnivor manânca o singura data la trei zile. Un scorpion femela, dupa fecundare, mananca masculul apoi poate sa nu mai manânce nimic timp de 12 luni de zile. Hrana de origine animala se mentine mult mai mult în stomac si confera mult mai multa energie în comparatie cu cea vegetala.
Stomacul este considerat ca un rezervor unde produsele nutritive sunt supuse unei prelucrari de catre sucul gastric si sunt amestecate pâna la formarea unui bol care are un mediu alcalin, numai atunci hrana poate patrunde în duoden. Sucul gastric include urmatorii componenti: acidul clorhidric, pepsinogenul, mucusul si alti factori. Acidul clorhidric catalizeaza transformarea pepsinogenului în pepsina si furnizeaza un PH scazut, când pepsina actioneaza asupra proteinelor. Pepsina participa la digestia substantelor nutritive împreuna cu alte proteaze eliminate de catre glandele endocrine. Gastrina este secretata de catre celulele G din antrul piloric si participa la reglarea secretiei acide gastrice.
Mucoasa gastrica protejaza tesutul tubului digestiv de actiunea chimica si mecanica a sucului gastric. Tunica mucoasa a stomacului are o suprafata de 900 mm2 cu o grosime de 0,1 mm la nivelul cardiei si 0,4 mm în regiunea fundica. În regiunea pilorica are 2 mm. Când stomacul este gol, datorita elasticitatii submucoasei si contractiei musculare, mucoasa formeaza niste pliuri adânci cu orientare de la cardia spre pilor.
Examinând la microscop suprafata mucoasa, se constata numeroase orificii, care reprezinta invaginatii infundibulare - cripte sau fovee - în fundul carora se deschid glandele stomacului. Epiteliul de acoperire captuseste toata suprafata tubului digestiv si este format dintr-un rând de celule cilindrice denumite celule mucoase de suprafata. Aceste celule se produc permanent prin diferentierea celulelor din fundul criptelor. Dupa 5-6 zile aceste celule se descuameaza prin exfoliere, în timpul alimentatiei, proces prin care se elimina cantitati de mucus în lumenul gastric, lubrefiind mucoasa gastrica.
Corionul mucoasei este format din tesutul conjunctiv dispus între tubii glandulari si între cripte. Cea mai mare parte a corionului este formata de glandele mucoasei gastrice, care se diferentiaza în diverse regiuni gastrice pe baza urmatoarelor particularitati morfofunctionale:
-glandele cardiale, localizate între mucoasa esofagului si cea fundica, care secreta mucus si electroliti;
-glandele fundice localizate în zona fundica si în corpul stomacului, unde se secreta acidul clorhidric, mucusul si enzimele gastrice (glande principale).
În constitutia glandelor fundice intra patru tipuri de celule:
celulele mucoase, care sunt localizate în segmental superior al glandelor gastrice si au în componenta glandele mari de mucus;
celulele parietale sau oxintice sunt situate în jumatatea superioara a glandelor fundice, unde citoplasma celulelor este bogata în mitocondrii si vezicule, acestea secreta acidul clorhidric si electrolitii;
celule principale (zymogene localizate în glandele regiunii fundice secreta pepsinogenul, gelatinaza si renina;
celulele endocrine ale glandelor fundice fac parte din sistemul endocrin al stomacului formate din celule speciale diseminate în epiteliul glandelor antrale si fundice. Celulele endocrine secreta gastrina si serotonina.
Sucul gastric este eliminat de glandele fundice, pilorice si cardiale ale mucoasei gastrice. În 24 de ore se elimina 1200-1500 ml, cu PH 0,9 - 1,2 la adulti si 4,4 - 5,8 la sugari. Componentii importanti ai sucului gastric sunt sarurile, acidul clorhidric, pepsina, mucusul si alte elemente.
SECREŢIA GASTRICĂ este determinata de vazul, mirosul sau gustul alimentelor nutritive, prin mecanismele reflexe conditionate si neconditionate. Faza cefalica necesita prezenta inervatiei necesara, deoarece dupa o vagotomie completa faza cefalica dispare. Acetilcolina stimuleaza si ea secretia acida prin eliminarea de gastrina din celulele atrale sau duodenale si de histamina prin mucoasa gastrica. Atropina blocheaza în mare parte secretia acida ca raspuns la stimulii fazei cefalice. Prezenta unui PH scazut în antrum scade cantitatea de HCL secretat.
Faza gastrica începe din momentul în care alimentele nutritive au ajuns în stomac. Principalii stimuli sunt distensia stomacului si prezenta aminoacizilor si peptidelor din actiunea pepsinei. Cea mai mare parte din cantitatea de HCL se secreta în timpul fazei gastrice.
Caile aferente si eferente ale reflexului central sunt reprezentate de nervul vag-reflex. Când suprafata celulelor oxintice este destinsa, prin reflex central se elibereaza acetilcolina în apropierea celulelor parietale, si tot atunci este stimulata si secretia acidului clorhidric. Distensia ariei pilorice duce la cresterea cantitatii de gastrina printr-un reflex vagal, influentând secretia acida a celulelor oxintice. Prezenta aminoacizilor în stomac duce la cresterea secretiei de acid, care actioneaza direct asupra celulelor G din antrum. Marirea secretiei acidului clorhidric în sucul gastric poate fi influentata de ionii de calciu, cofeina, alcool, în concentratii mai mari de 40 de grade. Etanolul de concentratii mici nu are nici o stimulare a secretiei HCL.
Duodenul si gejunul proximal includ celule de tip G, care elibereaza gastrina dupa stimularea peptidelor si a aminoacizilor. Gastrina ajunge la celulele parietale prin sânge sau pe calea paracrina stimulând si secretia acidului clorhidric. Un alt hormon care este prezent în duoden la aparitia chimului si potenteaza efectul gastrinei este enteroxitina.
Aminoacizii din sânge stimuleaza cresterea acidului gastric, stimulând secretia acida în mediul intestinului. În duoden secretia acida este inhibata printr-un reflex nervos local.
Aparitia ulcerului duodenal sau stomacal este provocata de leziuni ale mucoasei, unde HCL si pepsina actioneaza direct asupra tesutului peretelui intestinal, provocând dureri foarte mari. În multe cazuri leziunele mucoasei sunt provocate de bacteria Helicobacter pyloris. Ulcerele pot provoca aparitia tumorilor stomacale. Ulcerele stomacale si duodenale pot fi provocate si de dezechilibrul dintre HCL, pepsina si protectorii gastrici (mucus, bicarbonat si prostoglandine).
Gastritele sunt afectiuni produse de catre inflamarea mucoasei gastrice si pot fi acute atunci când se asociaza cu bacteria Helicobacter pyloris.
În timpul fazei intestinale, secretia gastrica este stimulata de distensia duodenului si de prezenta produselor de digestie proteica (peotide si aminoacizi) în duoden. Duodenul si gejunul proximal contin celule G care elibereaza gastrina atunci când sunt stimulate de peptide si aminoacizi.
|
