CONTEXTUL UTILIZĂRII ANALIZEI DE RISC
scoala franceza de la Agentia Franceza de Securitate Sanitara a Alimentelor si de la Facultatea de Medicina Veterinara de la Alfort - Paris - Franta a concluzionat contextul în care se utilizeaza analiza de risc.
În acest context s-au conturat contextul national, contextul comunitar si contextul international de utilizare a analizei de risc.
Tendinta de liberalizare progresiva a comertului mondial cu produse agricole de tipul animalelor vii si al produselor de origine animala comestibile si necomestibile, vine sa elimine un aspect ce trebuie luat în seama - barierele tarifare si netarifare. Pentru unele tipuri de comert sau pentru comertul cu anumite produse, tendinta progresiva de globalizare si de liberalizare a comertului international va reliefa tot mai pregnant ca aspectele veterinare referitoare la sană 141g63b ;tatea animalelor vii si salubritatea produselor de origine animala, pot constitui bariere tehnice netarifare serioase, în acest context. Ori aceasta problematica trebuie solutionata într-o maniera în care, nici sa nu se impuna masuri care sa conduca la deteriorarea statusului de sanatate a animalelor la nivel mondial, nici sa se permita tarilor sa impuna, din ratiuni de protectie totala, masuri restrictive nejustificate.
În acest context organismele internationale cu rol de reglementare în domeniu au trebuit sa puna la dispozitia membrilor acestora instrumentele juridice pentru a realiza dezideratul mentionat.
Acest aspect a fost urgentat si de crearea Pietii Unice, odata cu instituirea, prin Tratatul de la Maastricht, a Uniunii Europene.
În acest context Oficiul International de Epizootii a elaborat "Codul International de Sanatate a Animalelor" si ulterior "Codul de Sanatate a Animalelor Acvatice" "Manualul de Teste de Diagnostic si de Control al Medicamentelor si Produselor Biologice de Uz Veterinar", iar pentru a-si putea realiza competentele în domeniul anuntat - Acordul General pentru Taxe si Tarife (GATT) devenit, în 1995, Organizatia Mondiala a Comertului, a elaborat si pus în aplicare "Acordul pentru aplicarea masurilor sanitare si fitosanitare" si "Acordul pentru Eliminarea Barierelor Tehnice".
De câtiva ani si în particular dupa semnarea acordului Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) privind "Aplicarea masurilor sanitare si fitosanitare" cunoscut sub numele faimos de SPS, analiza de risc constituie, din ce în ce mai frecvent, baza politicilor sanitare veterinare ale guvernelor statelor membre ale Organizatiei Mondiale a Comertului, la nivel national sau chiar regional.
La nivel international - Acordul SPS al Organizatiei Mondiale a Comertului, perfectat prin acordurile semnate la Marrakech (Maroc), în 1994 si având ca obiectiv limitarea enclavelor si restrictiilor sanitare veterinare si fitosanitare în schimburile internationale, a reîntarit importanta analizei de risc la nivel international.
Daca acest acord recunoaste dreptul tarilor membre semnatare de a adopta masuri sanitare veterinare si fitosanitare proprii pentru a asigura protectia populatiei umane, a animalelor si a plantelor, le impune acestora unele obligatii specifice, între care cea mai importanta obligatie este de a justifica stiintific masurile sanitare veterinare si fitosanitare luate, pe baza evaluarii riscului si specificarea clara ca aceste masuri sunt fondate pe normele internationale stabilite de catre una din cele trei organizatii ce servesc ca referinta pentru OMC - Oficiul International de Epizootii, Codex Alimentarius, Conventia Internationala pentru Protectia Plantelor (ICPP).
Exista totodata un caz particular de a stabili masurile sanitare veterinare si fitosanitare pe baza evaluarii riscului.
Totusi, aplicarea analizei de risc permite serviciilor veterinare nationale de a adopta acele masuri, chiar daca evaluarea riscului este incompleta, si de a utiliza precautia pentru a-si proteja concetatenii. Astfel articolul 5.7 al "Acordului pentru aplicarea masurilor sanitare si fitosanitare" stipuleaza ca, "în cazul în care probele stiintifice sunt insuficiente, o tara poate adopta, provizoriu, masuri sanitare veterinare si fitosanitare, pe baza informatiilor stiintifice pertinente disponibile".
Totodata, aceste tari trebuie sa faca eforturi pentru a obtine date stiintifice aditionale necesare, pentru a proceda la o evaluare mai obiectiva a riscului si pentru a-si reexamina, în consecinta, masurile luate, într-un interval rezonabil.
Daca o tara nu se conformeaza acestor precizari, exista o procedura de reglementare a diferendelor ce prevede sanctiuni comerciale pentru membrii ce nu respecta aceste principii. Aceste sanctiuni pot lua forma fie a compensarilor (sanctiuni nesociale, în general financiare) fie alte forme (cresterea barierelor tarifare pentru produsele ce provin din tara sanctionata, în raport cu prejudiciul comercial suferit de partea afectata).
Într-un cadru special al Acordului SPS, principiul justificarii stiintifice a masurilor sau mai bine zis a evaluarii riscului, a jucat, pâna în prezent, un loc semnificativ în domeniul contencios.
La
nivel national - sunt foarte putine lucrari referitoare
la analiza de risc, majoritatea fiind elaborate de autorul acestui
Definirea foarte clara a conceptului de securitate alimentara a facut sa se realizeze doua aspecte, în acest sens = elaborarea legislatiei specifice care sa recunoasca cele trei mari verigi ale sigurantei alimentatiei = lantul furajer - lantul animal si lantul sanatatii publice si definirea conceptului de transabilitate
La nivel comunitar- utilizarea analizei de risc trebuie privita prin prisma statelor membre, prin prisma institutiilor comunitare si prin prisma creari cadrului institutional pentru gestionarea si comunicarea analizei de risc.
Politica în cadrul Uniunii Europene, în ceea ce priveste punerea în aplicare a analizei de risc difera destul de mult între diferite state membre. Daca majoritatea statelor membre dispun sau sunt pe cale de a-si pune în aplicare o agentie de securitate sanitara a alimentelor, misiunile acestora nu sunt comparabile cu AFSSA existenta în Franta, deoarece acestea îsi coordoneaza, în general, evaluarea si gestionare riscului, utilizând, de exemplu, controalele în acest domeniu, deci au si competente executive.
La nivelul institutiilor comunitare evaluarea si comunicarea riscului are loc în cadrul Autoritatii Europene pentru Securitate Alimentara, realizata la nivelul Comisiei, de catre comitetele stiintifice al caror secretariat este asigurat de Directia Generala pentru Sanatate si Protectia Consumatorului (DG SANCO).
La nivel comunitar, gestionarea si comunicarea riscului, în ceea ce priveste domeniul legislativ, se refera la aplicarea procedurii de codecizie între institutiile comunitare, pentru tematicile relevante referitoare la securitatea sanitara a alimentelor, între Comisie ca initiator legislativ, Consiliul Uniunii Europene si Parlamentul European.
Comisia Europeana, prin DG SANCO, este initiatoarea tuturor proiectelor de legislatie de reglementare comunitare (textele legislative si texte de aplicare). Textele sunt transmise, pentru aprobare, înainte de adoptare de catre colegiul de comisari, statelor membre reunite în cadrul comitetelor de reglementare ce functioneaza pe lânga Comisie (acum Comitetul Permanent pentru Lantul Alimentar si Sanatate Animala - fostul Comitet Veterinar Permanent, Comitetul Permanent al Resurselor Alimentare, Comitetul Permanent pentru Furajarea Animalelor).
FVO - Oficiul Veterinar si al Alimentelor - organul de inspectie al DG SANCO, controleaza aplicarea dreptului comunitar de catre Statele Membre si conformitatea cu legislatia comunitara a statelor asociate candidate.
În ceea ce priveste comunicarea riscului, acesta se realizeaza de cele trei institutii comunitare: Comisia Europeana, Consiliul Uniunii Europene si Parlamentul European.
Concentrarea tuturor elementelor analizei de risc la nivelul Comisiei, care este initiatoarea legislatiei la nivel comunitar, a fost puternic criticata de Parlamentul European vis-a-vis de criza BSE, în 1996 si în special cu referire la interactiunea între evaluarea riscului si gestionarea riscului.
În aceste conditii s-a decis crearea unei structuri independente fata de Comisie care sa aiba responsabilitatea evaluarii riscului la nivel comunitar.
Absenta, pâna în anul 2001, a armonizarii evaluarii riscurilor la nivel comunitar, a condus la o incoerenta a masurilor adoptate în Uniunea Europeana fata de BSE. Este cazul definirii materialelor de risc specific (în Franta timusul de la unele specii de animale trebuie sa nu patrunda în lantul alimentar pe când acesta este permis a fi utilizat de reglementarile comunitare în vigoare)..
Au fost formulate actiunile ce-i permiteau sa atinga acest obiectiv, în special crearea unei Autoritati Europene de Siguranta a Alimentelor independente
|
