CONTROLUL NERVOS AL ACTIVITATILOR MOTORII

Functiile ariilor motorii corticale sunt: declanseaza diversele activitati notorii, asigura elaborarea, memorizarea si controlul succesiunii actelor motorii.

1.2. Formatiuni motorii subcorticale

Structurile nervoase subcorticale participa la mentinerea si asigurarea •reciziei, duratei, amplitudinii activitatilor motorii. Aceste structuri sub-orticale sunt:

a) NUCLEU BAZALI controleaza miscarile de ansamblu ale corpului care acompaniaza miscarile voluntare (nucleul caudat, putamenul) sau misca­rile diferitelor segmente ale corpului cand se realizeaza o miscare complexa (globus pallidus).

b) TRUNCHIUL CEREBRAL intervine in activitatile motorii: prin prezenta nucleilor nervilor cranieni, a unor formatiuni extrapiramidale, a unor centrii reflecsi, prin trecerea unor importante cai motorii, etc.

Astfel trunchiul cerebral participa la:

- activitatea motorie reflexa: deglutitie, reflexul corneean si auditiv de cli­pire, auditivo-oculogir. masticator, reflexe pupilare, posturale de redresare, statokinetice;

- integrarea neuro-motorie prin centrii tectali, tuberculuii cvadrigemeni;

- reglarea reflexa posturala si la facilitarea reflexelor medulare miotatice prin caile descendente vestibulare;

- reglarea reactivitatii tonice posturale prin formatiunea reticulata ce are atat componente activatoare cat si inhibitoare. Formatiunea reticulata isi exercita efectele prin intermediul motoneuronilor alfa si gama, integrati functional intr-un sistem de feed-back.

Maduva spinarii

Maduva spinarii participa la activitatile motorii voluntare si reflexe deoarece este punctul final al cailor descendente piramidale si extrapirami­dale, unde aceste cai fac sinapsa cu neuronii efectori alfa si gama.

Functiile cuplului de neuroni alfa-gama:

- adapteaza continuu tonusul bazai si postural;

- declanseaza, mentine si finalizeaza actele motorii reflexe, cu punct de plecare medular sau supramedular;

- declanseaza si finalizeaza miscarile voluntare comandate cortical;

- participa la realizarea stereotipurilor motorii, automate, etc.

Cerebelul

Cerebelul din punct de vedere filogenetic si anatomofiziologic se imparte in arhicerebel, paleocerebel si neocerebel.

ARHICEREBELUL este un centru al echilibrului gravitational, deoarece participa la coordonarea reflexelor de redresare labirintice si statokinetice.

PALEOCEREBELUL - participa la reglarea tonusului muscular, a con­tractiei musculare ce asigura echilibrul corpului sau a unor segmente ale cor­pului (in anumite atitudini posturale). Realizarea acestor functii este posibila pentru ca, la acest nivel, converg caile sensibilitatii proprioceptive inconstiente, constiente si informatiile de la receptori superficiali stimulati de anumite 'posturi' sau 'pozitii'.

NEOCEREBELUL - regleaza si coordoneaza miscarile generale ale corpului si extremitatilor; armonizeaza miscarile; asigura, indirect, motricitatea voluntara.

Ataxia reprezinta lipsa de coordonare a contractiei diferitilor muschi. Se descrie 'ataxia cerebeloasa' in leziuni ale cerebelului, manifestata prin: tulburari de tonus muscular, disparitia reflexelor de sustinere si redresare, disarmonia miscarilor, etc.

CAILE MOTORII DE CONDUCERE

Schema clasica a cailor motorii de conducere cuprinde calea pira­midala, cu doi neuroni pentru motricitatea voluntara si calea extrapiramidala, multineuronala pentru motricitatea semivoluntara, automata.

2.1. Cale piramidala

FIG.21. CAI DESCENDENTE MOTORII

(dupa Guyton, 1996, modificat)

In structura caii piramidale se diferentiaza fasciculele:

- cortico-nucleare pentru nucleii motori din trunchiul cerebral;

- cortico-medulare (spinale) pentru motoneuronii din coarnele anterioare ale maduvei spinarii (fig. 21).

Conectarea caii piramidale la motoneuronii (alfa si gama) se realizeaza contralateral fie indirect, prin neuronii intercalari (pentru musculatura flexoare proximala a membrelor) fie direct (pentru muschii degetelor sau ai sistemului

oro-facial).

Calea piramidala formata din 2 neuroni (corticali si medulari) conduce rapid comanda pentru motricitatea voluntara dar si pentru miscarile automate ce insotesc un act motor voluntar.

Calea extrapirarnidaia

Calea extrapirarnidaia isi are originea in diverse zone ale sistemului nervos:

- centrii corticali sunt: cortexul prefrontal (ariile 6 si 8), aria supresoare 4S, cortexul parietal (ariile 1,2,3,5), cortexul temporal (aria 21), cortexul occi­pital (aria 19);

- centrii tectali sunt localizati la nivelul tuberculilor cvadrigemeni ce sunt in conexiune cu corpii geniculati;

- centrii optostriati situati la nivelul corpilor striati;

-nucleii trunchiului cerebral: nucleul rosu, oliva, complexul vestibular si substanta reticulata ce intervin major in reglarea tonusului muscular;

- cerebelul - prin care se asigura coordonarea statica si dinamica a activitatii motorii.

Caile extrapiramidale au rol in:

- transmiterea mesajelor tonice posturale;

- conducerea comenzilor pentru miscarile automate si asociate; -- coordonarea miscarilor semivoluntare sau voluntare.

Pentru realizarea acestor functii sunt create circuite multineuronale:

- cortex - nuclei bazali-cortex: controleaza tonusul si intensitatea miscarii;

- cortex-cerebel-cortex: asigura coordonarea dinamica a miscarilor corticale voluntare sau a motricitatii subcorticale;

- cortex-formatiunea reticulata-cortex: care intervine in sens activator sau inhibitor in realizare unor acte motorii, etc.

Comenzile pentru motricitatea automata innascuta (masticatie) sau castigata (mers, scris, cantat la instrumente) se declanseaza in ariile prefrontale 6,8, aria temporala 21 si nucleii bazali.

Caile oculomotorii

Caile oculomotorii au origine dubla, somatica si vegetativa, intervin in coordonarea miscarilor conjugate ale capului si ochilor ca si in reactivitatea si acomodarea pupilara.

INTEGRAREA FUNCTIONALA A ACTIVITATILOR MOTORII

Realizarea actelor motorii voluntare necesita integritatea morfofunctionala a tuturor structurilor nervoase si a efectorilor musculari. In realizarea actelor motorii voluntare se parcurg mai multe etape:

- conceperea sau 'proiectarea' corticala a miscarii;

- stabilirea secventelor miscarii si prospectarea conditiilor in care se efectueaza;

- transmiterea comenzilor la sistemul cfcctor neuro-muscular, adecvat scopului miscarii;

- controlul temporo-spatial al executiei miscarii;

- reglarea si adaptarea fortei de contractie musculare la nevoile actului

motor;

- modelarea activitatii motorii voluntare la conditiile aparute pe parcursul

desfasurarii actiunii;

- stabilirea continuarii sau intreruperii activitatii motorii.

Deci, pe tot parcursul activitatii motorii voluntare, scoarta cerebrala asi­gura coordonarea privind declansarea, sustinerea si incetarea actului motor.

Prin intermediul scoartei cerebrale, unele deprinderi motorii capata un caracter de automatism sau 'stereotip dinamic' ca urmare a repetarii actului motor de un numar foarte mare de ori.

Prin conexiunile dintre diferitele arii corticale motorii, senzitivo-senzoriale se realizeaza acte motorii specializate cu caracter praxic (scrisul, vorbirea, cantatul, etc).

CORTEXUL MOTOR SI SISTEMUL ORO-FACIAL

Analizand reprezentarea motorie corticala a corpului, asa-zisul 'homun-culus motor' constatam ca proiectia este rasturnata si existenta unor zone motorii excesiv de mari corespunzatoare fruntii, ochilor, buzelor, maxilarului, limbii, deglutitiei si a zonelor responsabile de vocalizare. Reprezentarea nu este in raport cu marimea segmentului ci cu importanta functionala, fiind cu atat mai intinsa, cu cat functia motorie este mai fina si mai diferentiata.

In partea inferioara a circumvolutiei frontale ascendente (aria 4 Brodman) se gaseste:

- aria primara masticatorie;

- aria secundara masticatorie (lateral de cea primara) ce controleaza muschii fetei si muschii masticatori de aceeasi parte;

- aria suplimentara (medial de girus cinguli) care controleaza miscarile mandibulei in timpul fonatiei si armonizeaza miscarile mandibulei cu miscarile capului, fetei, gatului.

Scoarta motorie declanseaza dinamica mandibulara, a limbii, a laringelui pentru realizarea miscarilor specifice in timpul masticatiei, deglutitiei, respectiv fonatiei si vorbirii.

Impulsurile din scoarta motorie prin caile piramidale, fibrele cortico-nucleare, controleaza muschii extremitatii cefalice si ai sistemului oro-facial.

Fibrele cortico-nucleare au un traiect direct sau incrucisat, pe linia mediana, la nivelul trunchiului cerebral. Dupa incrucisare, fibrele cortico-nucleare ajung la nucleii motori ai nervilor cranieni, unde fac sinapsa cu neuronii motori ai trigemenului, facialului, hipoglosului. Neuronii motori se distribuie, apoi, muschilor corespunzatori.

Caile descendente cortico-nucleare au pe traiectul lor doi neuroni.

- primul neuron cu origine in scoarta;

- al doilea neuron, localizat in nucleii motori ai nervilor cranieni. Remar­cam, in nucleii motori ai nervilor cranieni, o anumita somatotopie a neuronilor ce induc contractia unor anumite fibre musculare, bine delimitate.

Si in cadrul activitatii motorii a sistemului oro-facial se pot realiza unele stereotipuri masticatorii. Controlul nervos realizat de scoarta cerebrala, este ajustat, 'programat' conform cu morfologia sistemului oro-facial si cu necesi­tatile functionale, stabilindu-se un stereotip de masticatie: de tocare, de frecare, de propulsie, mixt.

Cu punct de plecare de la receptorii parodontali se adapteaza forta de contractie a muschilor masticatori dependent de consistenta alimentului si experienta personala, intrerupandu-se, la nevoie, masticatia.

Controlul cortexului cerebral este absolut necesar pentru finalizarea actului masticator, de realizare a bolului alimentar.