Citotoxicitatea oxigen-dependenta
Citotoxicitatea oxigen-dependenta are la baza generarea unor radicali liberi ai oxigenului care invervin in interiorul celulei fagocitare in degradarea nespecifica a unor s 818x2317i tructuri cheie ale materialului fagocitat. Exista scurgeri de radicali in exteriorul celulei fagocitare care pot produce leziuni tisulare in zona respectiva; aceste leziuni nu sunt semnificative deoarece organismul are mecanisme antioxidante (enzime antioxidante care ajung din circulatie in focarul inflamator). Radicalii liberi sunt foarte reactivi si se pot lega rapid de structuri proteice, lipidice, glucidice pe care le distrug.
Citotoxicitatea oxigen dependenta are urmatoarele etape:
activarea NADPH2-oxidazei
activarea mieloperoxidazei (MPO)
generarea unor radicali liberi ai O2 si N2.
1. NADPH2-oxidaza este localizata intramembranar si are 5 componente (membranare si submembranare). Componentele membranare sunt a (21 kd) si b (91 kd). Alcatuiesc impreuna citocromul B205, ce are situsuri de legare pentru doua coenzime (FAD si NADP). Componentele submembranare sunt glicoproteina 67 (se leaga de componenta a), glicoproteina 47 (se leaga de componenta b) si compoenta asociativa a raspunsului. Cand celula fagocitara este in repaus aceste componente sunt separate, nefacand parte din membrana celulara, ci se gasesc in granulatiile secundare. Dupa activarea celulei fagocitare se asambleaza mai intai a si b : PL-C activeaza o proteina (cidescina) care leaga componentele din a si b din granulatiile secundare, le transporta pana la membrane unde le fixeaza. PL-C activeaza si componentele submembranare care se ataseaza componentelor membranare. Cand NADPH2-oxidaza devine activa, componenta b enteriorizeaza situsurile pentru FAS si NADP rezultand primul radical liber al oxigenului (ion superoxid) din care se formeaza radicalul hidroxil, apa oxigenata, peroxizii.
2. Activarea MPO. Mieloperoxidaza este o enzima lizozomala care intra in actiune odata cu deversarea continutului lizozomal in endozomi. In prezenta clorului, transforma peroxizii in niste compusi si mai citotoxici (cloramine, acid hipocloros). Activarea metabolica a celulei fagocitare cu generarea radicalilor liberi se numeste activare exploziva.
3. Generarea radicalilor liberi ai O2 si N2: monoxid de N (NO) are aceleasi efecte nocive ca ale radicalilor O2; se formeaza in special in celulele endoteliale in prezenta NO-sintetazei stimulate de IL1, TNF.
|
