Diagnosticul si planificarea tratamentului
a. Statusul mental : care sunt nivelul de intelegere si p 10210b114k osibilitatea de comunicare ale pacientului?
b. Statusul fizic : exista afectiuni generale asociate?
c. Statusul social : in ce mediu lucreaza sau invata pacientul?
d. Statusul familial : care sunt conditiile de viata ale pacientului,care sunt disponibilitatea pentru tratament si nivelul de intelegere ale apartinatorilor?
e. Limitari de ordin fizic : pacientul are abilitatea de a-si asigura singur(a) igiena orala?
f. Necesitati de ordin psihologic : care sunt factorii estetici si functionali care ar imbunatati imaginea individului despre sine si ar usura integrarea sa in societate?
g. Posibilitatea pacientului de a se prezenta la sedintele de tratament : pacientul poate intra in cabinet,se poate deplasa in siguranta in cabinet,are asigurat transportul la clinica in mod regulat,ocazional,pentru vizite anuale sau numai in caz de urgenta?
h. Posibilitatile financiare ale pacientului : isi poate plati singur tratamentul recomandat,costul poate fi suportat de catre o casa de asigurari sau se pot gasi alte modalitati de plata specifice fiecarui caz in parte?
i. Posibilitatea de comunicare cu pacientul : are nevoie de un interpret pentru a comunica cu echipa medicala?
j. Necesitatea de a lua unele masuri preventive specifice fiecarui caz : procurarea anumitor medicamente,obtinerea acordului informat al pacientului pentru tratamentul propus,alocarea de timp suplimentar pentru sedintele de tratament,spitalizare,etc.
k. Obtinerea acordului pacientului : pacientul isi poate exprima singur acordul pentru tratamentul propus sau acesta trebuie obtinut de la o alta persoana sau institutie abilitata?
Controlul infectiilor
Adaptarea tratamentului stomatologic la situatia generala a pacientului
a. Odontoterapie restauratoare
b. Restaurare protetica
c. Implanturi dentare
d. Tratamente endodontice
Radiografii panoramice pentru evaluarea generala a situatiei clinice;
Radiografii intraorale seriate si cu film muscat;
Radiografii cu film extraoral,atunci cand situatia o cere sau cand nu se pot efectua radiografii cu film intraoral.
Profilaxie
Periaj dentar dupa fiecare masa si inainte de culcare,atunci cand acest lucru poate fi realizat.Manerul periutei de dinti poate fi modificat in numeroase feluri : ingrosat cu acrilat; alungit cu ajutorul unei tije; atasat de mana sau antebratul pacientului printr-un elastic ,o curea sau o bratara;plasat intr-un bloc de polistiren sau in alt dispozitiv in forma de cilindru.
Daca pacientul poate folosi si pasta de dinti la periaj,i se va recomanda un produs fluorurat existent pe piata.Daca folosirea pastei de dinti creeaza dificultati ingrijitorului in vizibilitatea arcadelor dentare in timpul periajului, provoaca senzatie de inecare pacientului,sau este contraindicata din alte motive,dintii pot fi periati doar cu apa,iar igiena orala suplimentata prin aplicarea unui gel fluorurat la domiciliu,sau dintii pot fi periati chiar cu gel fluorurat.
Ca regula generala ,se recomanda folosirea zilnica a atei dentare,dar adesea ea nu poate fi utilizata de catre pacientii cu disabilitati. Daca pacientul are un handicap sever sau daca nu-si poate folosi bratele ,ata dentara poate fi folosita cu ajutorul unei alte persoane.In aceste situatii poate fi util un dispozitiv de mentinere a atei dentare.
Colorarea placii bacteriene cu ajutorul unor solutii speciale poate duce la imbunatatirea igienizarii cavitatii bucale la pacientii cu disabilitati,dar cu functie psihica normala sau aproape normala.Acest procedeu poate fi inclus intr-un program de ingrijire la domiciliu.
Sigilarea suprafetelor ocluzale ale dintilor poate fi benefica la copiii sau chiar la adultii cu igiena orala necorespunzatoare sau cu potential cariogen ridicat.Sigilarile pot fi contraindicate pe dinti cu relief ocluzal redus,de ex. la pacientii cu bruxism.
In ginigivite si afectiuni parodontale datorate acumularii de placa bacteriana se poate indica un agent antiplaca de tipul gluconatului de clorhexidina.Folosirea lui trebuie sa se faca perioade scurte de timp,de ex. inainte si dupa o extractie sau o interventie chirurgicala parodontala,sau atunci cand starea de sanatate generala impune reducerea riscului diseminarii unei infectii bacteriene.Folosirea acestei solutii pe o durata mare de timp poate fi uneori contraindicata.Modul de aplicare a acestei solutii presupune de obicei clatirea cavitatii bucale si apoi scuiparea lichidului;produsul nu trebuie inghitit.La un pacient care ar putea sa inghita sau sa aspire produsul, el nu poate fi folosit decat aplicandu-l pe dinti cu ajutorul unei periute,a unui burete sau cu o buleta de vata si aspirand bine lichidul din cavitatea bucala in timpul manoperei respective.In ultimul timp s-au dezvoltat noi metode de aplicare a acestei substante la persoanele cu disabilitati,intre ele numarandu-se si crearea unui lac cu proprietati de eliberare a clorhexidinei.
Fluorizarea topica este indicata la pacientii cu activitate cariogena crescuta sau la pacientii cu xerostomie secundara medicatiei sau unor afectiuni generale.Fluorizarea topica se poate face in cabinet,odata cu sedintele de profilaxie,sau acasa prin periaj cu gel fluorurat sau prin aplicarea gelului in gutiere flexibile.Clatirea zilnica cu solutii fluorurate poate fi indicata doar la pacientii care pot sa evite ingestia accidentala a solutiei.Pentru determinarea dozei optime de fluor,trebuie sa se faca determinarea cantitatii de fluor existente in mediul inconjurator si in dieta pacientului.
Xerostomia reprezinta o problema pentru multi pacienti cu disabilitati.Produsele cu saliva artificiala au intrat in tratamentul de rutina al acestei afectiuni.Prezenta salivei in cavitatea bucala,ca si functia de autocuratire pe care aceasta o asigura,scad riscul aparitiei diverselor afectiuni ale aparatului dento-maxilar..Majoritatea pacientilor cu xerostomie considera benefica ingestia frecventa de apa.Pot fi folosite si stimulante ale secretiei salivare,de tipul dropsurilor sau a gumei de mestecat fara zahar.In situatii speciale(de ex.,xerostomia produsa de radiatii),pentru stimularea functiei glandelor salivare poate fi utilizat Salagen(pilocarpina HCl).
Alte afectiuni frecvente la acesti pacienti sunt si inflamatiile mucoasei bucale.Acestea pot fi tratatate prin aplicatii topice cu solutii anestezice din comert sau cu preparate magistrale.Un remediu eficient si care poate fi preparat acasa este solutia cu ¼ lingurita sare de masa si ¼ lingurita bicarbonat de sodiu alimentar intr-un pahar cu apa,cu care pacientul isi clateste gura.Pacientii care prezinta risc de hipertensiune,sau care sunt supusi unui regim hiposodat,nu pot folosi aceasta solutie decat cu avizul medicului curant.
Periutele de dinti electrice pot fi utile pacientilor in anumite circumstante.Ele imbunatatesc igiena orala la pacientii cu functii psihice normale,care le pot folosi personal.La pacientii cu handicap fizic sever sau la cei cu afectare majora a functiei psihice,este indicat ca persoana care ingrijeste pacientul sa manipuleze periuta electrica de dinti,dupa istruirea sa in prealabil in acest sens.Folosirea acestei metode presupune ca si pacientul sa o tolereze.Periutele electrice,mai ales cele care se declanseaza automat,sunt un ajutor de valoare in cresterea independentei pacientului,atunci cand periajul dentar manual este dificil de efectuat.
In programul de prevenire pe termen lung a aparitiei afectiunilor aparatului dento-maxilar,trebuie inserate cu regularitate si prevederi despre nutritie si dieta pacientului.
2. Educatia pacientului si/sau a persoanei care-l ingrijeste
Educatia pacientului pentru igienizarea cavitatii bucale reprezinta primul pas spre sensibilizarea acestuia.Aceasta atitudine implica activ pacientul si promoveaza implicarea pacientului in propria sa stare de sanatate.In plus,se stimuleaza imaginea pozitiva despre sine a pacientului si creste independenta sa fata de cei din jur.
Foarte importanta este si educatia apartinatorilor sau a ingrijitorului in vederea asigurarii supravegherii regulate a programului de igiena orala la domiciliu.Familia sau ingrijitorul trebuie sa efectueze programul de ingijire orala partial,sau in totalitate,atunci cand pacientul nu are capacitatea de a-l realiza.La pacientii purtatori de proteze mobilizabile este important ca pacientul si persoana care-l ingrijeste sa fie instruite in ceea ce priveste modul de inserare,dezinserare si igienizare a protezei.
Ingrijitorul pacientului trebuie instruit si in ceea ce priveste pozitionarea pacientului pentru a i se efectua igienizarea cavitatii bucale.Pentru stabilizarea pacientului pot fi folosite o perna,un rulou sau un alt dispozitiv corespunzator.Poate fi folosit si ajutorul altor persoane.Pozitia in care este asezat pacientul trebuie sa fie confortabila si sigura pentru acesta.Programarea sedintei de igienizare orala trebuie facuta intr-o perioada a zilei in care pacientul poate sa coopereze la maximum.
Examinarea orala periodica trebuie sa aiba in vedere si controlul oncologic preventiv.De asemenea,ingrijitorul pacientului poate fi instruit in examinarea periodica a cavitatii bucale si depistarea unor modificari alarmante,care necesita prezentarea imediata la medic.
Este necesara organizarea unor cursuri regulate pentru instruirea persoanelor care ingrijesc pacientii cu disabilitati.Aceste cursuri trebuie sa se desfasoare cel putin de 2 ori pe an.Recomandarile pentru igienizarea cavitatii bucale trebuie sa fie notate in protocolul de ingrijiri complexe acordate pacientului.
3.Dispenzarizarea
Programul de dispensarizare face parte din planul complex de tratament si trebuie individualizat in functie de necesitatile si abilitatile speciale ale pacientului.Cazurile cu afectari severe ale starii de sanatate a aparatului dento-maxilar pot necesita controale la un interval de trei luni sau chiar mai des.Pentru a determina frecventa optima a controalelor este necesara evaluarea fiecarui caz.Programul de dispensarizare a unui pacient trebuie stabilit in primul rand dupa gravitatea afectiunilor stomatologice,si nu in functie de handicapul sau.Rezultatele examinarii periodice din cadrul dispenzarizarii,tratamentele stomatologice efectuate,ca si recomandarile privind igiena orala trebuie notate in fisa pacientului.
|
