La o mare parte dintre bolnavii cu hipertensiune arteriala, exercitiile fizice pot contribui la obtinerea unor efecte terapeutice ca de exemplu: scaderea valorii tensiunii arteriale, ameliorarea simptomelor subiective, imbunatatirea capacitatii functionale ale aparatului cardiovascular, combaterea factorilor de risc (obezitatea si dislipidemia).
In principiu antrenamentul fizic isi are locul mai ales in tratamentul hipertensiunii arteriale la tineri si la adultii in stadiile initiale ale bolii, cand este prezenta o circulatie hiperkinetica (cu debit crdiac crescut).
Date fiziopatologice ale reglarii tensiunii arteriale
2.1.3. Modificarile tensiunii arteriale la efortul fizic
Valorile tensiunii arteriale cresc progresiv la efort, o data cu intensitatea acestuia. Este de remarcat ca exista variatii individuale mari.
Toleranta la efort este principala masura pentru aprecierea capacitatii de munca a unui bolnav. O toleranta scazuta la efort determina o stare de dependenta a bolnavului, ceea ce atrage schimbari in insasi personalitatea acestuia.
Boala in totalitatea ei,nu va fi doar rezultatul unei stari patomorfofunctionale ci si a dezadaptarii intregului organism la efort fizic. La cei mai in varsta, valorile tensiunii sistolice si medii care sunt ceva mai mari. Cresterea progresiva a valorilor tensionale o data cu varsta se datoreaza unei rezistente mai mari asistemului arterial la cei varstnici,care au o elasticitate mai scazuta a peretelui arterial.
Efortul static prelugit, de intensitate mare (purtare de greutati mari) produce cresteri mult mai mari ale tensiunii arteriale decat efortul dinamic, fenomenul caruia trebuie sa i se acorde importanta cuvenita in metodica executarii exercitiilor fizice de catre hipertensivi. La hipertensivi, valorile tensionale crescute deja in repaus cresc si mai mult in timpul efortului. La ei, travaliul ventriculului stang in timpul efortului este cu mult mai mare decat la normotensivi.
La omul sanatos, rezistenta periferica din arborele arterial scade mult in timpul efortului, datorita vasodilatatiei puternice din musculatura activa. La hipertensivi, vasodilatatia nu este satisfacatoare si rezistenta periferica ramane la valori ridicate, solicitand un efort crescut din partea cordului.
2.1.4. Efectele antrenamentului la hipertensivi
2.2. Mijloace de tratament nefarmancologic
de respiratie
Practicate sistematic exercitiile respiratorii dupa tehnica Tiralal, preluate si la noi in tara, realizeaza in decurs de 3-4 saptamani o reducere a presiunii arteriale sila stematice si ii asigura un nivel constant. Aceasta reducere a presiunii sanguine este de diferite grade, fiind in functie de nivelul initial al acestuia.
Scederea presunii arteriale, face ca administrarea medicamentelor hipotensoare sa nu mai fie necesara, sau cel putin sa nu mai fie necesara in doze mari. Orice intrerupere a exercitiilor respiratorii duce recirea hipertensiunii arteriale.Cresterea vitezei de circulatie a sangelui face ca tesuturile periferice sa fie mai bine aprovizionate cu oxigen.
Antrenamentul de rezistenta
Pentru a obtine temperarea activitatii simpatoadrenergice, care este exagerata la unii dintre hipertensivi si pentru a obtine o functionare mai economica a aparatului crdiovascular, este recomandabil antrenamentul de rezistenta. El este indicat in primul rand pentru hipertensivii tineri sau pentru cei in primele stadii de evolutie a bolii, cand exista o predominanta simpato-adrenergica si nu sunt prezente semne de visceralizare (de suferinta a rinichiului, cordului, creierului, modificari ale fundului de ochi).
In primul rand este necesar sa stabilim o limita a valorilor tensiunii de repaus care permit accesul la antrenamentul de rezistenta. Pentru a admite la antrenamentul de rezistenta valoarea tensiunii sistolice sa fie de 170 mm Hg si 100 mm Hg pentru tensiunea diastolica.
De asemenea trebuie stabilita o limita a valorilor tensionale pana la care este permis sa se ajunga in timpul efortului in cadrul programului de antrenament.
Este recomandabil ca antrenamentul de rezistenta sa se fi precedat de un program de gimnastica de''incalzire'',care sa angreneze toate grupele musculare, cu o durata de 10-20 minute. Atunci cand programul se desfasoara in grup se pot introduce si jocuri de atentie si miscare.
Antrenamentul de rezistenta consta in pedalarea continua sau''cu intervale''pe bicicleta ergometrica, 15-30 minute, din elemente de sport sau jocuri sportive (inot, patinaj,tenis, volei, baschet) executate moderat, intre parteneri a caror reactie tensionala la efort este asemanatoare. Frecventa sedintelor este de 3-5 ori pe saptamana.
Adeseori activitatile sportive de grup si cele desfasurate in mijlocul naturii(excursii, ski etc.) sunt bine tolerate de hipertensivi, permitand eforturi consistente cu cresteri tensionale moderate.
Pentru bolnavii cu hipertrofie ventriculara stanga evidentiata radiologic sau electrocardiografic sau cu alte semne de visceralizare, programul de antrenament trebuie limitat la lectii de gimnastica medicala cu exercitii usoare de mobilizare, tonificare, gimnastica respiratorie, plimbari, eventual tehnici de relaxare.
Bolnavii care primesc tratament medicamentos hipotensor trebuie sa fie testati de medic in privinta reactiei la efort si sa primeasca indicatii referitoare la esalonarea prizei de medicamente si executarea exercitiilor fizice, deoarece unele dintre aceste medicamente pot sa inrautateasca adaptarea la efort.
|
