În dictionarul limbii române, se reg sesc definitiile celor dou forme opuse, sub care se manifest existenta fiintelor vii: s n tatea si boala.
Organizatia Mondial a S n t tii (OMS) d urm toarea definitie 858m1211i a s n t tii: este starea de bine si confort fizic, psihic si social în absenta oric rei boli sau infimit ti clinice.
Definitia dat de OMS s n t tii pune accentul nu numai pe starea de bine fizic, ci si pe ideea c s n tatea reprezint un echilibru între starea de bine fizic, psihic si social într-un mediu benefic pentru s n tate A fi s n tos nu înseamna doar s nu fii bolnav, dar si cum este starea organismului t u, cum este el construit si cât de limpede gândesti ca s poti face alegeri întelepte pentru a îndeplini sarcinile ce stau în fata ta.
Devierea de la starea de s n tate, în cadrul c reia modific rile mediului intern sunt generate de actiunea agentilor patogeni se numeste boal
Astfel, s n tatea este definit ca fiind acea "stare a unui organism neatins de nici o boal , la care functionarea tuturor organelor se face normal; omul s n tos este cel, care se bucur de s n tate deplin , care nu sufer de nici o boal sau infirmitate, aflându-se între ai s i, înconjurat de dragoste".
Pentru medicina traditional din Extremul Orient, s n tatea înseamn echilibrul dintre structura, energia si constiinta fiintei, inserat în universul, cu care se armonizeaz , datorit realiz rii contactului permanent dintre macro si microcosmos; boala reflect producerea unei instabilit ti în oricare dintre punctele situate la interfata dintre cele dou lumi, care se întrep trund si se reflect una în cealalt , neputând fi separate în cursul vietii.
Sub aspect fiziologic, s n tatea este considerat o stare de normalitate metabolico-functional , mentinut cu ajutorul mecanismelor de reglare, prin care se realizeaz homeostazia mediului intern, descrisa de Cannon.
Boala este rezultanta tulbur rii activit tii normale a organisnului, sub influenta unor agenti din mediul intern sau extern.
Precizând conceptul de boala, fiziopatologia retine câteva elemente comune care fixeaza cadrul general al acestuia.
Prima caracteristica comuna tuturor bolilor o reprezinta cauzalitatea. La originea oricarei îmbolnaviri stau anumite cauze, care în functie de interrelatiile cu organismul, sau independent de acesta, pot avea un rol determinant sau favorizant.
A doua caracteristica importanta a bolii o reprezinta manifestarea de catre organism a unui complex de reactii de raspuns fata de actiunea agentului patogen. În functie de natura agentului patogen, de efectul local sau general si de durata de actiune aceste reactii pot fi generale si/sau locale, specifice si/sau nespecifice, cu caracter adaptativ si/sau lezional, alcatuind în totalitatea lor un complex de perturbari care confera bolii particularitatile ei clinice.
O a treia caracteristica a bolii este modificarea sau tulburarea mecansimelor de reglare neuroendocrina. Dependent de intensitatea si durata de actiune a factorilor cauzali, activarea mecansimelor neuro-endocrine determina fie un mecanism de adaptare-aparare, fie dereglari metabolice, functionale sau chair leziuni.
Ultima trasatura caracteristica a bolii este limitarea capacitatii organismului bolnav de adaptare la solicitarile din mediu si de raspuns la noi agresiuni.
Terenul biologic, constitutia, predispozitia.
Terenul
Terenul biologic este un ansamblu de însusiri ale organismului, aflat în diferite etape ale dezvolt rii sale. Aceste însusiri confer organismului calitatea de a da un r spuns particular solicit rilor mediului si se reg sesc în constitutia morfo-functional si reactivitatea sa la stimuli.
A descrie termenul presupune a evidentia ansamblul de caractere, prin care se reliefeaz dotarea structural , biochimic si functional a organismului, care are urm toarele tr s turi comune:
- sunt în scute
- sunt genetic determinate
- sunt transmisibile ereditar.
Fiecare caracter este determinat de o baz molecular format din proteine, care se manifest prin variabilitatea calitativ si cantitativ sub forme, care sunt avantajoase, sau dezavantajazoase pentru individ sau specie.
La baza variabilit tii caracterelor stau: mutatia si recombinarea, mecanisme care se întrep trund si dezvolt tras turile, ca st ri posibile ale caracterelor, care sunt comune si rare.
În acceptiunea modern organismul uman poate fi asem nat cu un sistem cibernetic hiperintegrat, adaptabil, format dintr-un ansamblu de elemente interdependente care functioneaz armonios si evolueaz în sensul legilor universale.
Pentru fiziopatologie, armonia functional reprezint realizarea cupl rii-decupl rii functiilor contradictorii: activitate (sistol )- repaus (diastol ), în cadrul unor cicluri: ritm, frecvent , periodicitate, dictate de sincronizatorii interni si externi, prin care sistemul biologic uman se intergreaz în ansamblul mediu intern-mediu extern
Sistemul biologic este format din mai multe subsisteme riguros controlate si coordonate, care se desf soar dup un program, având ca scop realizarea performantei sistemului
Constitutia
Încercarea de împ rtire a oamenilor dup constitutie a permis stabilirea a numeroase criterii de clasificare, dintre care, urm toarele încearc s realizeze o corelatie între caracterele morfo-functionale ale ansamblului si cele legate de propriet tile subsistemelor acestui ansamblu sau cu cele ale activit tii nervoase superioare.
Tipologia
-dup propriet tile structurale: tipul respirator, muscular, digestiv, cerebral.
-dup propriet tile functionale:
tipul hipotonic si astenic (corespunz tor tipului respirator si celui cerebral)
-tipul normotonic, normostenic, atletic (corespunz tor tipului muscular)
-tipul hipertonic, hiperstenic si picnic, corepunz tor tipului digestiv
-dup activitatea nervoas superioar fundamental , care are la baz corelatia dintre intensitatea proceselor metabolice de coordonare si integrare a functiilor, realizat de sistemul neuroendocrin precum si leg tura cu mediul ambiant, sunt descrise patru tipuri constitutionale:
- tipul sanguin;
- tipul flegmatic;
- tipul coleric;
- tipul melancolic.
-dup tipul de comportament:
tipul simpaticoton: anxios, critic, iritabil, cu st ri depresive este predispus la boli cardio-vasculare cum ar fi: hipertensiunea arterial HTA) sau infarctul de miocard.
-tipul parasimpaticoton: calm, bine dispus, sedentar predispus bolilor metabolice.
-dup corelatia boal HLA (sistemul genetic human leucocyte antigen), se iau în consideratie urm toarele explicatii, în acest sens:
-antigenele HLA sunt markeri pentru genele r spunsului imun sau genele imunosupresoare determinând în consecint perturbarea amplitudinii r spunsului imun.
-HLA ar putea actiona ca receptori pentru agentii etiologici ai bolii(virusuri, toxine), sustinând producerea ei.
-HLA ar putea determina într-un mod dferit comportamentul organismului fat de îmboln vire
Predispozitia
Predispozitia se refer la o configuratie a terenului, care se instaleaz anterior unei manifest ri clinice, datorit acumul rii temporale a unor factori de risc, generatori de modific ri cantitative continue ale terenului aparent normal.
Trecerea de la starea de sanatate la aceea de boala are acelasi algoritm pentru toate organismele, de aceea observarea modului si etapelor de instalare precum si evolutia bolilor permite stabilirea diagnosticului, prognosticului si obiectivelor terapeutice, furnizate de informatii, care apartin celor trei capitole ale medicinii: etiologia, patogenia bolilor, adaptabilitatea si/sau recuperarea organismului bolnav.
|
