DIETILAMINA – DATE GENERALE PRIVIND PROPRIETATILE FIZICO-CHIMICE SI TOXICITATEA
Dietilamina este o amina secundara cu structura moleculara CH3CH2NHCH2CH3.
Din punct de vedere al proprietatilor fizice si 111e46b chimice mentionam:
Este un lichid alcalin, inflamabil, miscibil cu apa si cu etanolul, de culoare brun inchisa datorita impuritatilor, iar prin distilare devine incolor. Este volatil si are un miros neplacut.
In combinatii cu acizii, mercurul si agentii oxidanti poate provoca reactii violente (25).
Greutatea moleculara 73 ; punctul de fierbere la 760 mmHg este 55.5 sC; densitatea vaporilor 2,5; punct de topire -50sC (20).
In ceea ce priveste efectele sale toxice:
La oameni dietilamina are actiune coroziva a ochilor, mucoaselor si pielii. Lichidul patruns accidental in ochi provoaca o durere severa si afectare corneana cu scaderea permanenta a acuitatii vizuale.
Expunerea prelungita si repetata la vapori cu concentratii sub nivelul iritant, produce edem cornean, vedere incetosata si fosfene. Contactul cu pielea duce la necrozarea acesteia.
Expunerea la concentratii mari ale vaporilor provoaca tuse severa, dureri in piept si edem pulmonar (20).
Ingestia acestei substante afecteaza tractul gastrointestinal producand durere severa, senzatie de greata si voma, diaree sau perforatii ale stomacului sau esofagului (20).
Expunerea acuta: Prin inhalarea vaporilor provoaca lacrimarea si roseata ochilor, edem cornean, dureri de cap, ameteala, anxietate, iritarea nasului, gatului, plamanilor cu dificultati in respiratie si tuse. La contactul cu pielea produce dermatite iritative (20).
Expunerea cronica: Dermatitele si afectarea pulmonara cronica sunt cele mai frecvente.
Dietilamina este cunoscuta ca si solvent folosit in diverse experimente chimice de laborator, in special in chimia organica. Riscurile expunerii profesionale la aceasta substanta a impus efectuarea unor serii de teste care sa evalueze toxicitatea dietilaminei (20).
In literatura de specialitate, exista teste efectuate pe animale pentru demonstrarea toxicitatii acute a dietilaminei. Cele mai multe dintre experimente au fost realizate pe soareci si sobolani.
Este important de retinut ca toxicitatea acuta a dietilaminei a fost similara la ambele specii (in jur de 500-600 mg/kg), ceea ce sugereaza doua aspect importante:
Si la administrarea orala si la cea intraperitoneala toxicitatea s-a instalat la aceleasi valori de 500-600 mg/kg, ceea ce sugereaza ca substanta s-a absorbit complet dupa administrarea orala;
cel putin la 2 specii de animale, nu exista particularitati farmacocinetice dependente de specie.
In literatura de specialitate nu exista date despre farmacocinetica dietilaminei administrata ca medicament la om sau la animale dar se considera ca nu exista particularitati ale farmacocineticii dependente de specie (15).
Faptul ca dietilamina este absorbita bine de la nivelul intestinului inseamna ca aceasta traverseaza bine membranele biologice iar la nivelul sistemului nervos isi exercita un mecanism de actiune (15).
Conform ipotezelor sustinute de Patel VK, Venkatakrishna-Bhatt H, Patel NB1 Jindal MN, in lucrarea “Pharmacology of new glutarimide compounds”, publicata in Biomed Biochim Acta. 1985;44(5):795-803, in care a aratat ca dupa administrarea orala a substantei, la sobolani, LD50 s-a instalat la 500 mg/kg, ei au demonstrate ca la doze foarte crescute, dietilamina produce o diminuare globala a activitatii psihomotorii (15).
Datele din literatura au aratat ca dietilamina este o substanta hidrosolubila, solubilitatea sa in apa la 25sC fiind de 1.106mg/l.
Se stie de asemenea ca dietilamina este produsa prin metabolizarea unor medicamente cum este disulfiramul, folosit ca tratament cronic in alcoolism, sau lidocaina, folosita ca anestezic local (15).
Studiile au demonstrat ca disulfiramul este capabil sa modifice cantitatea de substanta P de la nivel cerebral (articolul “Disulfiram Administration Affects Substance P-like Immunoreactive and Monoaminergic Neural Systems in Rodent Brain” publicat de James E. Marchand, Kenneth Hershman, M. S. Amarendra Kumar, Michael L Thompson, si Richard M. Kream, si publicat in “THE JOURNAL OF BIOLOGICAL CHEMISTRY”, Vol. 265, Nr. 1, Editia 5 din Ianuarie, pag. 264-273, 1990). Disulfiramul produce dietilamina prin metabolizarea sa iar substanta P induce senzatia de durere. Totusi nu s-a demonstrat daca disulfiramul are sau nu efecte analgezice pentru ca acesta genereaza cantitati mult prea reduse de dietilamina (15).
Studiile asupra dietilaminei generata prin metabolizarea lidocainei au aratat ca aceasta este capabila sa blocheze canale de sodiu (articolul “Dissecting Lidocaine Action: Diethylamide and Phenol Mimic Separate Modes of Lidocaine Block of Sodium Channels from Heart and Skeletal Muscle”, comunicat de Gerald W. Zamponi si Robert J. French, si publicat in “Biophysical Journal” Volumul 65 don Decembrie 1993 2335-2347) (15).
Dietilamina este folosita ca excipient in unele preparate topice care contin diclofenac sau acid acetilsalicilic pentru a le creste absorbtia acestora prin piele. Daca dietilamina ar fi fost toxica, folosirea ei ar fi fost interzisa (15).
|
