DIGESTIA GASTRICĂ
În stomac se realizeaza o digestie completa si complexa, bazata pe procese fizice, datorita motilitatii gastrice si chimice si activitatii enzimatice.
Recoltarea sucului gastric
Sucul gastric se recolteaza pentru examenul clinic curent, c nd se pot obtine informatii care pot contura diagnosticul; ex.: determinarea pH-ului are valoare de certitudine în diagnosticarea starilor de acidoza sau alcaloza.
Sucul gastric se recolteaza si în scop de cercetare stiintifica. Pentru recoltarea sucului gastric exista mai multe metode:
1.Metode experimentale: se bazeaza pe fistula gastrica; aceasta se practica numai la animale de experienta.
În scop experimental se poate recurge si la alte metode: tehnica micului stomac - utilizata de Pavlov si Bâkov ( izolarea unei portiuni mici de stomac care isi mentine functia si se fisturizeaza ) sau alte tehnici bazate pe fistula gastrica.
Aceiasi autori au initiat si modelul "Prânzului Fictiv" care consta spre deosebire de precedentul s 747h76h i în esofagotomie.
2. Metode practicate în clinica: cel mai frecvent practicat, deoarece nu presupune interventii chirurgicale pe animal, este:
A. Sondajul buco-esofago-gastric. Aceasta se practica la toate speciile, cu exceptia cabalinelor la cre se realizeaza sondaj nazo-esofago-gastric.
Pentru obtinerea unei cantitati importante de suc gastric, se recomanda ca animalul sa fie mentinut în prealabil la o dieta de 12h, cu administrarea la apei la discretie.
Materiale: sonda din cauciuc cu diametru adecvat taliei animalului, extremitatea distala a sondei sa aiba capatul slefuit si sa prezinte unul sau mai multe orificii laterale; siringa de capacitate mare (Guyon); flacon curat si uscat pentru recoltare; unguent pentru unctionarea sondei; speculum bucal; instrumente pentru contentionarea animalului.
T.L Se contentioneaza animalul în pozitie patrupodala; se pregateste sonda prin unctionarea capatului distal, se fixeaza speculum în cavitatea bucala, astfel încât limba sa ramâna libera pentru ca animalul sa poata degluti sonda.
Se aseaza sonda pe baza limbii, se introduce în faringe, se asteapta deglutirea ei, dupa care se îainteaza încet prin esofag (la animalele cu par fin: cabaline, bovine, se observa înaintea sondei transcutan, la nivelul jgheabului jugular - stînga).
Dupa asigurarea declivitatii maxime posibile se ataseaza siringa la capatul liber al sondei; prin aspirari repetate se creeaza vid, care antreneaza suc gastric pe sonda si în siringa.
În functie de necesitati se va modifica pozitia sondei în stomac si pozitia animalului, în decubit lateral sau dorsal. Exista posibilitatea ca aceasta metoda sa nu dea rezultatele scontate, daca animalul nu s-a tinut la dieta în prealabil.
B. Punctia gastica: În clinica se utilizeaza la animale de talie mica si mijlocie, daca prin sondajul buco-esofago-gastric nu s-au obtinut rezultate (nu se recolteaza suc gastric).
Materiale: ac de punctie; siringa de 20-50 ml; instrumentar pentru contentie; masa de operatii pentru animale mici si mijlocii; ustensile pentru toaleta si disinfectie totala.
T.L.: Animalul contentionat se aseaza pe o masa de operatie, în decubit lateral sau dorsal; se pregateste zona de electie (linia alba), în spatele apendicelui xifoidian, prin tundere si dezinfectare. Se fixeaza acul pe zona respectiva si se loveste vizoul cu podul palmei, printr-o miscare brusca, încât sa patrunda printr-o singura miscare prin piele, tesut muscular si peretele stomacal. Se ataseaza siringa si se aspira suc gastric, modificând dupa caz pozitia acului sau a animalului. Prin punctia gastrica se pot recolta, în toate cazurile cantitati mari de suc gastric. Dezavantaj: poate fi urmata de complicatii (peritonita, etc.).
În laborator se poate obtine suc gastric cu proprietati si activitate asemanatoare celui natural prin diferite tehnici:
Prepararea sucului gastric din stomac de animal sugar:
De la un stomac de vitel / purcel / miel (la rumegatoare se utilizeaza cheagul) se îndeparteaza seroasa si mucoasa. Mucoasa se taie si se trece prin masina de tocat. Se mojareaza bine, se amesteca cu doi litri de HCl 0,4% si se lasa la macerat 24 de ore, la 37o C. În final se filtreaza de mai multe ori prin hârtie de filtru obtinându-se suc gastric cu activitate foarte buna.
Prepararea sucului gastric din pepsina:
Prin dizolvarea a 4-5 g de pepsina în 1 litru de HCl 0,4% se obtine un suc gastric cu o buna activitate pectica.
Examenul de laborator al sucului gastric
Examenul organoleptic:
- sucul gastric este un lichid care contine si anumite particole grosiere n functie de regimul alimentar al animalului; el are un gust acru si un miros caracteristic.
Examenul fizic:
- densitatea: se determina prin metode cunoscute; valorile normale sunt cuprinse între 1,002 si 1,009.
- ph-ul: se determina prin metode cunoscute; cu hârtie indicatoare sau cu ph-metrul electric. Sucul gastric are ph. acid cu unele variatii în functie de specie. Cea mai mare aciditate este întalnita la carnivore ph 0,8-0,9; om ph 0,9-1,5; cabaline ph1,5-5,5; rumegatoare ph 2-4 (în cheag); la porc ph=1- 2.
Se recurge la dozarea HCl continut în sucul gastric si la determinarea activitatii unor enzime.
HCl se determina prin metode clasice (titrabile). HCl este cel care confera aciditate sucului gastric. Are roluri importante în digestie, deoarece ataca proteinele, transformându-le în metaproteine care sunt forme mai usor de descompus de catre enzimele proteolitice. HCl ajuta si la digestia oaselor la carnivore; mentine igiena stomacului si este sursa de H+.
Enzimele sucului gastric :
a. pepsina - principala enzima proteolitica a organismului. Este secretata de catre glandele fundice principale sub forma inactiva numita pepsinogen care este activat de HCl si de cantitati mici de pepsina rezultate în urma activarii(cale autocatalitica).
Pepsina are un ph optim de aprozimativ 2, devine inactiva la un ph=4. Actiunea proteolitica a pepsinei este de a descompune proteinele, transformate de HCl în metaproteine, pe care le descompune în forme mai simple: polipeptide, di- si monopeptide.
La adulti pepsina produce coagularea laptelui.
b. gastricina (catepsina) este o catepsina cu activitate proteolitica putin cunoscuta. Actioneaza la un ph mai ridicat decât pepsina (3,5). Se considera ca gastricina amorseaza digestia peptica, când ph-ul gastric nu este suficient de scazut.
c. gelatinaza - enzima prezenta în principal în sucul abomasal si are rol de a descompune gelatina
d. labfermentul (renina gastrica) - este o peptidaza continuta de sucul gastric al animalelor tinere, fiind secretata sub forma inactiva de prolabferment, la vitel, si de parakimozina, la purcel, si este activata de HCl si pe cale autocatalitica.
Labfermentul (kimozina) actioneaza la un ph 5-6, produce coagularea laptelui împreuna cu ionii de Ca.
e. lizozimul - muramidaza cu efect bactericid, existenta si în sucul gastric
f. ureaza - descompune ureea în CO2 si NH3. Aceasta enzima este prezenta si în sucul gastric desi este secretata în ficat.
Alte substante organice ale sucului gastric:
a. mucina - realizeaza o protectie mecanica si chimica a mucoasei gastrice: mecanica fata de actiunea unor corpuri contondente ingerate accidental; chimica fata de actiunea coroziva a HCl si a actiunii proteolitice a pepsinei, care ar putea descompune proteinele din structura peretelui stomacal.
b. factorul intrinsec al lui Castle: împreuna cu vitamina B12 are rol în maturarea eritrocitelor.
P.L.: Pepsina, ca principala enzima proteolitica a organismului, descompune proteinele atacate si transformate de HCl în metaproteine, la ph acid si 37o C. Este inactivata ireversibil prin fierbere si inactivata reversibil la rece. Nu actioneaza în mediu neutru sau alcalin. HCl nu poate produce singur digestia proteinelor.
Materiale: sucul gastric care contine pepsina; proteine din albus coagulat sau fibrina; HCl 0,4%; NaOH 0,4%; cuburi de gheata; bec de gaz.
T.L.: într-un stativ se introduc 5 eprubete. În fiecare se repartizeaza 3 ml suc gastric exceptând eprubeta nr. 5.
e1 - adaugam proteina (1 cub mic de albus sau niste fibrina, cât gamalia unui bat de chibrit) si o mentinem la 37oC;
e2 - sucul gastric se fierbe adaugam proteina si o pastram la 37oC;
e3 - adaugam proteina si o pastram la gheata;
e4 - se neutralizeaza sucul gastric cu câteva picaturi de NaOH în prezenta fenolftaleinei la 37oC
e5 - adaugam HCl 0,4% (3ml) si proteina, pastram eprubeta la 37oC.
Dupa aproximativ 6 ore se observa primele rezultate: proteina nu mai este prezenta în eprubeta 1, unde a avut loc digestia acesteia, prin asigurarea celor 2 conditii fiziologice de actiune a pepsinei (ph, temperatura).
În eprubeta 2 proteina este prezenta deoarece pepsina a fost inactivata prin fierbere.
În eprubeta 3 proteina este prezenta deoarece pepsina nu actioneaza la rece.
În eprubeta 4 proteina este prezenta deoarece pepsina nu actioneaza în mediu neutru sau alcalin.
În eprubeta 5 proteina este prezenta, are aspect spongios (ratinat); proteina a fost atacata de HCl, dar nu a putu realiza digestia acesteia singur.
Laptele este format din doua faze:
-solida (cheag), data de cazeina, principala proteina a laptelui; Ca, sub forma de fosfati di- si tricalcici; grasimile din lapte, care au valoarea nutritiva cea mai mare, regasindu-se în brânzeturi.
- lichida (zer), care contine lactoza, principala glucida a laptelui; unele proteine solubile, lactoalbumine, lactoglobuline; cantitati mici de vitamine, minerale.
Aceasta fractiune are valoare nutritiva dietetica: urda.
Coagularea laptelui are loc sub actiunea labfermentului si a ionilor de Ca în 2 faze:
Faza fermentativa - transformarea cazeinogenului în cazeogen, sub actiunea labfermentului
Faza fizico-chimica - transformarea cazeogenului sub acsiunea ionilor de Ca în cazeina.
Materiale: lapte proaspat; labferment sau suc gastric; cristale de oxalat de amoniu sau potasiu; solutie CaCl2 10-20%; eprubete, pipete, bec de gaz.
T.L.: stativ cu 5 eprubete; în fiecare eprubeta se introduc câte 3ml lapte care a fost încalzi în prealabil.
Eprubeta 1: Adaugam 0,5 ml labferment, se tine în mâna 2-3 minute pâna la coagularea laptelui.
Eprubeta 2: Adaugam 0,5 ml labferment fiert; laptele nu se coaguleaza deoarece enzimele au fost inactivate prin fierbere.
Eprubeta 3: Adaugam câteva cristale de oxalat de amoniu (un vârf de bisturiu), se omogenizeaza bine, se adauga 0,5 ml labferment. Laptele nu se coaguleaza deoarece ionii de Ca au fost blocati (chelatati) sub forma de oxalati de Ca (sare insolubila), deci nu se realizeaza faza a doua a coagularii.
Eprubeta 4: Adaugam oxalat de amoniu, 0,5 ml labferment. Nu se produce coagularea. Adaugam 1 ml. solutie CaCl2, rezulta coagularea laptelui ceea ce demonstreza necesitatea ionilor de Ca în realizarea completa a coagularii laptelui.
Eprubeta 5: Demonstrarea succesiva a celor 2 faze ale coagularii:
Faza 1: în eprubeta adaugam cristale de oxalat, se omogenizeaza si se adauga labferment, se lasa în contact aproximativ 3 minute. Ionii de Ca se blocheaza (nu sunt necesari în aceasta faza), labfermentul actioneaza singur formând cazeogen.
Faza 2: se fierbe continutul pentru inactivarea labfermentului, se adauga 1ml CaCl2 rezultând coagularea laptelui deoarece în faza 2 nu mai este neceesar labfermentul. Pentru realizare s-au suplinit ionii de Ca.
|
