Am luat aceasta tema drept o mare provocare! De nenumarate ori am asistat la momente in care subiectul ne povestea fractiuni din viata sa. De fiecare data am fost impresionata, uimita; il ascultam cu gura cascata incercand parca sa nu scap nimic. Are ceva omul asta, ceva care iti trezeste setea de a afla mai mult, ceva care nu te plictiseste niciodata, ceva pitoresc in glasul si in ochii lui atunci cand vorbeste despre copilarie, despre parinti, despre sat, despre el.Si totusi, nu m-am gandit niciodata ca puse cap la cap acestea pot forma o poveste - povestea vietii lui; mai mult, nu m-am gandit niciodata ca voi scrie despre el.Si iata, o fac cu drag aducandu-i parca un omagiu si marturisindu-i intreaga mea pretuire!
Ne intalnim intr-o seara, putin presati de timp, ii explic intentiile mele, se uita peste materiale, peste carti, peste planul pregatit sa-l dezbat si face o pauza.se reculege si incepe pe un ton scazut povestea.
"Totul a inceput intr-o zi de mai, nu de mult", spune el cu un aer serios si ironic, de chiar iti vine sa-l crezi, apoi pufneste in ras.S-a nascut acum 52 de ani intr-un sat de munte "acolo de unde izvoreste Bega", fiind cel mai mic membru al familiei (mai are o sora cu 6 ani mai in varsta); o familie cu statut social mediu, o familie de oameni simpli, organizati in tip clan si bazati pe traditii, care le-au devenit principii. Fiind cel mai mic s-a bucurat de atentia tuturor si de toata dragostea mamei. Locuiau intr-o casa pe malul drept al paraului ce avea sa devina Bega , impreuna cu bunicii materni, pentru care a f 232g63c ost educat sa aibe un respect deosebit. Inca din frageda copilarie isi manifesta admiratia fata de tatal sau ("il priveam minute in sir si gandeam: ce mare e! si cum le stie el pe toate! Era intradevar un om bine legat, integru si calculat. Era idolul meu!"), admiratie ce i-a fost insuflata de mama sa care "il iubea foarte mult. Il asculta supusa si niciodata nu a iesit din cuvantul lui". Tot mama era cea preocupata ca singurele lui griji sa se rezume la a nu supara pe bunicu' si pe bunica, sa asculte pe tata si sa se spele pe maini inainte de masa.
A dus, asadar, o copilarie plina de farmec, in mijlocul naturii, bucurandu-se de fiecare clipa de lumina in care se putea juca. "Cand am mai crescut, citeam carti despre Razboiul Civil din Rusia si ne jucam de-a noii soldati sovietici " imi povesteste cu bucuria unui copil, retraind parca momentele acelea, cand isi faceau arme din lemne pe care le ciopleau cu saptamanile si cand furau caschetele militarilor veniti din armata in permisie. Intotdeauna a fost eroul principal si "luptele" dintre ei durau luni intregi, timp in care isi schitau strategii, construiau locuri de refugiu in padure, delimitau campurile de bataie si cate si mai cate.
A avut apoi o perioada in care colinda padurile si luncile in lung si in lat sapand dupa vestigii de pe vremea dacilor, facandu-si adevarate santiere arheologice, si adunand, spre disperarea parintilor, tot soiul de cioburi si oscioare pe care le depozita in mare taina in cufarul mamei, sub pat sau in valiza de militar in speranta ca intr-o zi va exista cel putin un muzeu care ii va purta numele.
Imi povesteste cu drag despre copilaria lui desprinsa parca din Amintirile lui Creanga!
Clasele I-IV le-a facut in scoala din sat, impreuna cu camarazii sai de joaca. A plecat apoi la gimnaziu in comuna, la vreo 10 km de sat, unde locuia la internat. Scoala i-a placut intotdeauna si l-au fascinat materii precum literatura si istoria, dar si matematica.
In prima copilarie visa sa devina mecanic de locomotiva, iar mai tarziu si-a dat seama ca menirea lui e sa fie ofiter in armata. Si totusi la sfarsitul clasei a VIII-a, inaintea examenului, a cunoscut o fata in sat care l-a convins sa nu plece,
"si nu m-am mai dus la examen! ", imi spune razand. Il privesc uimita si parca dezamagita, iar apoi aflu ca nici mama lui nu si-ar fi dorit asta, "ma iubea prea mult si nu ar fi suportat idea sa ma angajez in armata, atat de aproape de pericol. S-ar fi imbolnavit!", imi justifica, de data asta serios.
A venit in cele din urma la
La liceu a cunoscut-o pe cea care avea sa-i devina sotie. El era in an terminal, iar ea in clasa a X-a."Era de o frumusete fermecatoare, o tipa ambitioasa, matura, trecuta deja printr-o casnicie, e drept - scurta, dar avea ceva idee despre viata de cuplu", pe cand el, un tip "zvapaiat", plin de viata, mai interesat de o bere cu colegii la Central, decat de iubita lui. Au trait o poveste de dragoste plina de peripetii, pana cand s-a vazut "nevoit" sa se insoare."nu am mai scapat de ea.iar cand a vazut-o tata, nu a mai fost cale de intoarcere! A trebuit sa ma insor!", imi marturiseste razand.
Cand a terminat liceul a fost repartizat la primaria unei comune la 30 km de
Nu la mult timp dupa ce au ajuns aici afla ca v-a deveni tata. "M-am bucurat enorm!" Asta a venit asa parca sa completeze toate aceste realizari din ultimii ani. Si totusi, in aceasta perioada a suferit trauma vietii lui: moartea tatalui. "Nu a apucat sa o vada pe Laura." imi spune cu regret si nu de putine ori afirma despre Laura ca seamana cu bunicul ei. I-a fost destul de greu sa accepte idea ca "s-a dus", dar nasterea fetitei a venit ca o binecuvantare care l-a ajutat sa treca peste asta.
Familia pe care si-a intemeiat-o a fost una de tip nuclear, bazata in primul rand pe respect reciproc si comunicare. O familie in care nu exista idea ca unul poate fi mai presus sau mai destept decat altul, iar deciziile se iau in comun acord cu toti membrii indiferent de varsta sau pregatire, "doar aici ne permitem sa fim egali". O familie care asigura comfortul unui camin plin de caldura, atat de necesar pentru refugiu.
Functia de conducere pe care o detine in Primarie i-a adus satisfactii, dar si insatisfactii datorate mai ales contradictiilor pe fond politic, aceasta fiind o functie apolitica. El practic urmareste respectarea si aplicarea legilor, dupa cum isi da sau nu acordul in legatura cu un proiect; fara semnatura lui nici un act nu este valabil. Nu se supune decat CJT, in schimb are in subordine toti angajatii Primariei. "Nu pot spune ca am avut foarte multe satisfactii, e o meserie liniara, dar tot farmecul e ca lipseste rutina; nu ai cum sa te plictisesti, asa ca cele mai mari satisfactii sunt ca lucrez cu o echipa competenta si ca, mai nou, o am colega pe fiica-mea!". Din pricina functiei a fost nevoit sa se arate circumspect in ceea ce priveste prietenii, care mai devreme sau mai tarziu isi aratau interesul, si de aceea a preferat intotdeauna compania familiei si a neamurilor apropiate. Viata de la tara a trait-o cu toate partile ei bune si rele. Si-a intemeiat o gospodarie, cu animale, pamant si casa frumoasa cu gradina, de care se ingrijeste cu drag, impreuna cu sotia. "Toate astea au farmecul lor, te linistesc, te recreaza."
Cu toate ca e o persoana ocupata, nu si-a neglijat niciodata pasiunile, si de fiecare data cand are ocazia mai adauga cate un trofeu de vanatoare (cumparat), cate un ceas vechi, un calcator, o balanta, un megafon si cate altele.la colectia sa impresionanta de antichitati de care este atat de mandru! Daca ar avea mai mult timp liber i-ar placea sa-i mai citeasca o data pe Preda si pe Sadoveanu.
De pensie nu se teme, fiind o fire foarte dinamica nu se vede stand si pierzand vremea numai pentru ca a lucrat o viata intreaga, dimpotriva "la pensie sper ca voi ajunge cel putin director" imi spune plin de incredere. Iar in cel mai rau caz, oricum nu se va plictisi, ci "voi cumpara si mai multe animale ca sa am ocupatie!"
La varsta lui se simte intradevar un om implinit, care a trait o viata pentru a-si asigura comfortul minim siesi si familiei, si a reusit mai mult decat atat. Acum nu-si mai doreste decat sanatate "si restul va veni de la sine".
Parintii i-au oferit un camin, l-au educat asa cum au stiut ei mai bine, l-au inconjurat de dragoste si i-au fost cei mai buni prieteni, asa ca a avut toate motivele sa considere ca soarta a fost buna cu el, fapt ce i-a acordat o mare incredere in fortele proprii. Si-a permis sa viseze departe, sa aspire la idealuri pe care multi dintre camarazii lui din copilarie nici nu indrazneau sa le pomeneasca, pentru ca era convins ca a fost facut sa fie mare. Si acum considera ca numai din cauza asta a putut ajunge "undeva pe la mijloc".
Si-a insusit valori dintre cele mai distinse, si-a intemeiat principii dintre cele mai alese, a incercat sa nu se abata de la ele si si-a propus ca in viata sa nu faca compromisuri, dacat atunci cand aceasta era ultima varianta.
A reusit gratie ambitiei sale. Nu i s-au deschis toate portile, dar a stiut sa le infrunte, asa cum a invatat el in sat ca si cele mai mari zapezi se pot trece daca iti doresti cu adevarat sa ajungi acasa. A fost educat sa nu se teama de nimic din ceea ce e omenesc si mai ales sa nu se teama de lupta. Stia el de cand se juca, ca razboiul il castiga nu cel mai puternic, ci cel care are strategia cea mai buna.
O fire mai mult extroverta, un temperament sangvin, o inteligenta peste medie, o personalitate puternica, un tip cu mare stapanire de sine, un tip cu pretentii- destul de greu de satisfacut, un om deosebit!
Aceasta este, pe scurt, biografia unui om implinit sau.drumul spre implinire
BIBLIOGRAFIE
IOAN, CUCU - PSIHOLOGIE MEDICALA, Editura Litera, Bucuresti, 1980
NICOLAE, MARGINEANU - PSIHOLOGIA PERSOANEI, Editia aII-a, Editura
Universitatii din Cluj,
|
