Defibrilarea

OBIECTIVE

Sa īntelegeti:

• Ce se īntelege prin defibrilare
• Indicatiile pentru defibrilare
• Cum sa administrati un soc īn conditii de siguranta folosind fie un defibrilator manual fie un defibrilator extern automatizat

INTRODUCERE

Dupa aparitia fibrilatiei ventriculare / a tahicardiei ventriculare fara puls (FV / TV) īnceteaza orice randament cardiac si vor apare leziuni datorate hipoxiei cerebrale īn trei minute. Daca se doreste o recuperare neurologica completa, trebuie realizata rapid o defibrilare de succes. Daca se va īnregistra cea mai mica īntārziere īn procurarea unui defibrilator, trebuie acordata imediat asistenta de baza pentru mentinerea īn viata (BLS). Asistenta de baza pentru mentinerea īn viata este īn cel mai bun caz o procedura "de mentinere si pastrare a situatiei actuale" - tratamentul definitiv al FV / TV consta īn administrarea unui soc. Cu cāt va fi mai scurt intervalul dintre aparitia FV / TV si administrarea unui soc, cu atāt vor creste sansele de reusita a defibrilarii.

Mecanismul de Defibrilare

Defibrilarea este definita ca o finalizare a defibrilarii sau, mai precis, abs 151o141b enta FV / TV la 5 secunde dupa administrarea socurilor. Pentru a realiza acest deziderat, se trece un curent electric prin miocard pentru a depolariza simultan masa critica a muschiului cardiac, pentru a permite tesutului natural de stabilizare a ritmului sa preia controlul. Pentru realizarea acestui deziderat, toate defibrilatoarele au trei trasaturi comune: o sursa de putere capabila sa transmita curent direct, un condensator care poate fi īncarcat cu un nivel prestabilit de energie si doi electrozi care sunt plasati pe pieptul pacientului prin intermediul carora se descarca condensatorul.

Succesul operatiunii depinde de administrarea unui curent suficient (masurat īn amperi) miocardului. Acest lucru este totusi dificil de determinat deoarece curentul este influentat de impedimentele toracice si de pozitia electrozilor. Mai mult, o mare parte din curent este deviata de-a lungul altor cai īn torace si nu ajunge la inima; drept urmare, numai circa 4% din curentul administrat ajunge la inima. Energia acumulata īn condensator poate fi determinata si, pentru au anumit grad de impedanta toracica, aceasta este direct proportionala cu fluxul de curent. Unele defibrilatoare pot masura impedanta trans toracica si pot ajusta corespunzator fluxul ce va fi descarcat (compensarea impedantei).

Nu exista o relatie clara si definitiva īntre dimensiunile corpului si energia necesara pentru defibrilarea adultilor. Desi unii factori cum sunt starea metabolica a pacientului, gradul de ischemie miocardica, terapiile si medicamentele administrate anterior pacientului influenteaza succesul tentativelor de defibrilare, acestia nu pot fi modificati de obicei pe durata resuscitarii cardio pulmonare.

Factori care influenteaza defibrilarea de succes

IMPEDANŢA TRANS TORACICĂ

Impedanta trans toracica este influentata de dimensiunea electrozilor sau a paletei, de materialul de cuplare a pielii cu paletele, de numarul si durata socurilor administrate anterior, de faza de ventilare, de distanta dintre electrozi si de presiunea de aplicare a paletelor. Paletele pentru adulti au de obicei un diametru de 13 cm. Impedanta dintre palete si piele ar putea fi redusa prin folosirea unui gel lichid sau semi - solid. Acesta din urma este preferabil īn vederea evitarii īntinderii materialului conductiv pe tot pieptul, ceea ce ar putea duce la arcuire. Prin aplicarea unei presiuni ferme ( de circa 10 kg forta) pe palete veti mentine un contact bun cu pielea si veti reduce suplimentar impedanta. Impedanta este de asemenea mai mica atunci cānd volumul plamānilor este redus, iar defibrilarea este realizata mai bine īn faza de expiratie a ventilatiei. Atunci cānd socurile sunt administrate īntr-o succesiune rapida, impedanta este redusa usor. Aceasta este ratiunea pentru care se administreaza o succesiune de socuri monofazice pentru FV / TV de 200 J, 200 J, 360 J>

ENERGIA sOCULUI

Daca se administreaza un curent excesiv se pot provoca miocardului leziuni directe ce vor compromite functionarea acestuia. Nu a fost demonstrat nici un avantaj al administrarii unui soc monofazic mai mare de 200 J. Un numar substantial de pacienti care nu reactioneaza la un soc initial administrat cu aceasta intensitate vor raspunde la al doilea soc de aceeasi intensitate, īn parte deoarece primul soc reduce impedanta trans toracica. Daca si administrarea celui de-al doilea soc monofazic ramāne fara efecte, trebuie selectata si folosita o energie de 360 de J pentru administrarea unor socuri subsecvente daca fibrilatia ventriculara persista. Atunci cānd o īncercare de defibrilare are un succes tranzitoriu (cu revennirea circulatiei spontane) dar FV / TV apar subsecvent, administrarea socurilor trebuie reluata de la nivelul de 200 J , īn conformitate cu instructiunile protocolului descris īn capitolul 10.

Defibrilatoarele Bifazice

Pāna de curānd, defibrilatoarele externe conventionale au livrat curent cu unde monofazice, de exemplu, curentul trece īntre electrozi īntr-o singura directie. Exista doar doua forme principale ale undelor monofazice: o unda rasturnata sinusoidala care scade treptat pāna la zero si o forma trunchiata exponentiala ce scade instantaneu. Undele bifazice livreaza curent care circula īntr-o directie pozitiva pentru un interval specific de timp īnainte de a se inversa īntr-o directie negativa pentru cantitatea remanenta de energie ce va fi descarcata (Figura 7.1). Aceste tipuri de forme ale undelor s-au dovedit a fi superioare formelor de unde monofazice pentru defibrilare prin defibrilatori implantabili; energia socului necesar pentru realizarea unei defibrilari de succes va fi redusa.

Īn urma administrarii unui soc bifazic va urma o perioada refractanta mai lunga, lucru care va ajuta la blocarea reaparitiei fronturilor de unde fibrilatoare. Defibrilarea bifazica de succes necesita mai putina energie si cum aceste dispozitive au condensatori mai mici va fi nevoie de o baterie cu putere mai mica.

Forma undelor poate fi controlata cu ajutorul unui circuit solid, fara a fi necesar un inductor. Rezultatul final este acela ca acestia sunt mai mici, mai usori si mai portabili. Ar trebui reduse de asemenea pericolele potentiale pentru securitatea pacientului, precum si complicatiile asociate cu defibrilarea. Administrarea repetata a unor socuri cu unde bifazice cu energie redusa (< 200 J) are sanse mult mai mari de succes īn eliminarea FV / TV decāt administrarea unui soc cu unde monofazice si energie escaladata. Ramāne de vazut daca aceste rezultate ameliorate pe termen scurt pot fi transpuse īn supravietuirea pacientilor pe termen lung.

POZIŢIA ELECTROZILOR

Pozitia ideala a electrozilor este una ce permite trecerea unui flux maxim de curent prin miocard. Procedura standard este de a plasa un electrod īn partea dreapta a sternului superior, sub clavicula, iar celalalt la nivelul celui de-al cincilea spatiu intercostal stāng, īnaintea liniei axiale - īn regiunea ce corespunde pasilor V5 - V6 din electrocardiograma. (Figura 7.2). Desi electrozii sunt marcati pozitiv si negativ, fiecare poate fi plasat īn oricare dintre cele doua pozitii. Daca īncercarile initiale de defibrilare nu se dovedesc de succes, merita sa plasati un electrod īn partea stānga a marginii inferioare a sternului iar celalalt electrod chiar sub scapula stānga [pozitia (AP) anterioara / posterioara]. Aceasta tehnica necesita ca pacientul sa fie īntors pe partea dreapta, lucru care īntrerupe si interfereaza cu compresiile pieptului si poate fi dificil de realizat īn cazul unui adult de dimensiuni mari. Pozitia AP va fi mai putin dificila din punct de vedere tehnic atunci cānd se va folosi palete adezive de defibrilare "hands free".

SIGURANŢA

Īncercarea de defibrilare trebuie sa se faca fara riscuri pentru membrii echipei de resuscitare. Fiti atenti la ambientul īnconjurator sau la hainele umede - īndepartati orice urma de apa de pe pieptul pacientului īnainte de o īncercare de defibrilare. Este esential ca nici o parte a unei persoane sa nu fie īn contact direct sau indirect cu pacientul. Echipamentele de infuzie intravenoasa si caruciorul pacientului nu trebuie tinute pe durata administrarii socurilor. Operatorul care manipuleaza defibrilatorul nu trebuie sa atinga nici o portiune de pe suprafata electrozilor, iar gelul pentru atasarea electrozilor nu trebuie sa se raspāndeasca pe suprafata pieptului. Paletele impregnate cu gel reduc acest risc si ar trebui folosite oricānd acest lucru va fi posibil. Operatorul trebuie sa strige cu voce tare : "Degajati" si trebuie sa verifice ca īntreg personalul s-a īndepartat privind cu atentie īn jurul pacientului. Īn acest moment, persoana responsabila cu asigurarea cailor aeriene trebuie sa se asigure ca un flux puternic de oxigen nu va trece prin zona de defibrilare deoarece s-ar putea produce un arc care ar avea drept consecinta aparitia flacarilor.

Un defibrilator automat ar trebui sa fie īncarcat numai cu paletele pozitionate pe pieptul victimei, nicidecum cānd acestea sunt īn aer. Cānd paletele sunt pozitionate pentru prima data pe pieptul pacientului, trebuie sa li se comunice tuturor membrilor echipei de resuscitare ca

acestea urmeaza a fi īncarcate sau ca sunt folosite doar pentru a monitoriza ritmul cardiac. Pentru a reduce īntārzierile īn administrarea unei secvente de trei socuri,

electrozii pot fi tinuti pe piept (aveti īn vedere falsa asistola - vezi capitolul 6). Reglajele nivelului de energie pot fi facute de un asistent sau, daca resuscitatorul este singur, acesta poate mari nivelul energiei defibrilatorului folosind o comanda de control de pe palete (daca aceasta exista) , sau prin returnarea unei palete pe defibrilator si folosirea māinii libere pentru reglajul setarilor energetice. Daca defibrilatorul este deja īncarcat dar nu mai este indicata administrarea unui soc, echipamentele moderne vor permite descarcarea īncarcaturii energetice īn conditii de siguranta, prin modificarea setarilor energetice.

Paletele defibrilatorului si ventuzele electrozilor nu trebuie pozitionate peste pansamentele medicale trans dermale, deoarece acestea ar putea bloca livrarea de curent catre inima si , daca acestea ar fi prevazute cu o parte metalica (situatie foarte rar īntālnita īn prezent) pot rezulta mici arsuri ale pielii.

Defibrilatoarele externe automatizate

Defibrilatoarele externe automatizate (AED) analizeaza ritmul cardiac si, daca este indicat, pregatesc administrarea unui soc (Figura 7.3). Operatorul trebuie sa recunoasca stopul cardiac (absenta circulatiei la un pacient fara reactii) si va trebui sa ataseze apoi doi electrozi adezivi mari pe piept folosind pozitionarea standard descrisa mai sus. Electrozii monitorizeaza inima si administreaza socurile. Instructiunile sunt prezentate automat pe ecran si unele modele aplica aceste instructiuni cu ajutorul unor mesaje vocale sintetizate.

Figura 7.3 Un defibrilator extern automatizat

Defibrilatoarele automatizate recunosc fibrilatia ventriculara (si anumite alte tahiaritmii ventriculare) , decid daca trebuie administrat un soc, se īncarca singure pāna la un nivel de energie predeterminat si indica momentul īn care poate fi administrat un soc. Exista o "cartela de trecere" - "pass card" sau o facilitate de trecere la regim manual care permite folosirea echipamentului respectiv īn acelasi mod ca pe un defibrilator manual.

Cānd se foloseste un AED, dupa ce a fost confirmat un stop cardiac si s-a solicitat ajutorul, se poate dovedi necesara prezenta unui asistent pentru acordarea asistentei de baza pentru mentinerea īn viata īn timpul īn care electrozii sunt atasati pe piept. La un pacient cu mult par, pieptul ar trebui ras rapid pentru a obtine un contact satisfacator iar echipamentul trebuie sa fie prevazut

Īntotdeauna cu lame de ras.

Pulsul nu trebuie verificat pe durata fiecarei secvente de administrare a unui soc deoarece aceasta manevra ar interfera cu analiza graficului EKG operata de defibrilator si ar īntārzia secventa urmatoare. Īn timpul CPR, intubarea pacientului si administrarea unor medicamente se poate realiza īntre secventele de administrare a socurilor. Daca prin AED a fost diagnosticat un ritm ce nu poate fi supus unui soc, ar trebui īnceput CPR pāna cānd echipamentul va indica ca sunt īntreprinse analize suplimentare (īn mod normal 1 minut).

Este aproape imposibila administrarea necorespunzatoare unui soc cu un AED, deoarece gradul de specificitate pentru diagnosticarea unui ritm ce poate fi socat se apropie de 100%. Gradul de sensibilitate este totusi ceva mai mic fibrilatia ventriculara usoara nu este īntotdeauna detectata. Miscarea este detectata īn mod normal imediat prevenind īn acest fel ca miscarile remanente sa fie interpretate drept ritm care ar putea fi supus unui soc. Instruirea pentru dobāndirea abilitatilor de a folosi aceste masini se poate face mult mai rapid si usor decāt īn cazul defibrilatoarelor manuale. Echipamentele automatizate au facut posibila extinderea categoriilor de personal care pot īncerca o operatiune de defibrilare a unui pacient , cum ar fi asistentele medicale, para medicii si lucratorii ne specializati (de exemplu politistii si cei care raspund primii unui apel de ajutor). Īncercarea de defibrilare īntreprinsa de primul personal de ajutorare care ajunge la pacient este vitala, deoarece īntārzierile īn administrarea primului soc sunt principalul factor ce determina supravietuirea victimei unui stop cardiac.

Īncercarea de defibrilare este cea mai importanta terapie pentru tratarea FV / TV. Intervalul de timp scurs īntre aparitia FV / TV si administrarea primului soc este principalul factor care determina supravietuirea pacientului. sansele de supravietuire scad cu 7 - 10% cu fiecare minut care se scurge dupa intrarea pacientului īn colaps. Instructiunile Internationale din 2000 pentru Resuscitarea Cardio Pulmonara si Asistenta Cardiaca de Urgenta subliniaza importanta defibrilarii timpurii:

• Personalul medical īnsarcinat cu administrarea CPR trebuie sa fie instruit, echipat si autorizat pentru a realiza operatiunile de defibrilare.
• Pentru realizarea defibrilarii īn spital, scopul ar fi ca īntre intrarea pacientului īn colaps si administrarea primului soc sa se scurga cel mult trei minute, īn orice zona din spital s-ar īntāmpla evenimentul
• Programele de Acces Public la Defibrilare (PAD) ar trebui instituite īn urmatoarele cazuri:

Atunci cānd exista o asemenea frecventa a evenimentelor de stop cardiac īncāt sa existe o probabilitate rezonabila ca se va folosi cel putin o data AED īn 5 ani (deci īn cazul īn care exista o rata estimata de probabilitate a evenimentului de 1 stop cardiac brusc la 1000 de persoane per an).

Atunci cānd intervalul de timp mai mic de 5 minute care se scurge īntre solicitarea de ajutor Serviciilor Medicale pentru Urgente (EMS) si administrarea primului soc nu poate fi realizat īn conditii de siguranta cu serviciile EMS conventionale. Īn cazul multor comunitati, acest interval de timp dintre apelul de urgenta - pāna la administrarea socului poate fi realizat prin instruirea unei persoane ne - specializate sa functioneze ca "prim resuscitator". Acesti primi resuscitatori ar putea fi politisti, pompieri, ofisti, pompieri, ofiteri de paza, salvamari si voluntari de acordare a primului ajutor.

Adoptarea acestor instructiuni va necesita operarea unor modificari īn practica si legislatia multor tari Europene īn care actualmente folosirea defibrilatoarelor este limitata strict la personalul medical.

Defibrilarea efectuata de catre serviciile medicale pentru urgente (EMS) este doar una dintre componentele "Lantului de Supravietuire". Defibrilarea realizata de EMS va avea o utilitate redusa daca nu va sustinuta de celelalte verigi ale lantului: accesul rapid, acordarea rapida a CPR si acordarea rapida a asistentei avansate pentru mentinerea īn viata.

UTILIZAREA DEFIBRILATOARELOR EXTERNE AUTOMATIZATE

Algoritmul de tratare a unui stop cardiac folosind un AED este prezentat īn figura 7.4. Acest algoritm a fost adaptat si flexibilizat pentru a putea fi utilizat fie de catre primii repondenti la un apel de ajutorare fie de catre personalul medical de specialitate, lucrānd īn mod individual sau pe perechi, fie īn exteriorul fie īn interiorul unui spital.

Succesiunea Actiunilor

1. Sosirea resuscitatorilor

Daca sunt prezenti doi resuscitatori, atribuiti-le sarcinile - defibrilarea are prioritate

Scoateti AED si activati sistemul de urgenta sau solicitati echipa de interventie īn caz de stop cardiac.

2. Evaluati starea victimei:

Verificati-i reactiile: Scuturati-i usor umerii si strigati

Deschideti-i caile aeriene; verificati respiratia: Īmpingeti-i capul pe spate si ridicati-i barbia. Verificati daca respira.

Administrati-i doua sufluri eficiente.

Verificati-i semnele circulatiei.

Pentru resuscitatorii amatori, acestea īnseamna: priviti, ascultati si simtiti semnele unei respiratii normale, tusetele sau miscarile victimei. Acestea nu trebuie sa va ia mai mult de 10 secunde.

Pentru resuscitatorii de specialitate acestea vor mai include si verificarea pulsului carotidei.

DEFIBRILAREA EXTERNA AUTOMATIZATA

EVALUAŢI VICTIMA

Īn conformitate cu instructiunile BLS

BLS

daca AED nu este disponibil imediat

Puneti defibrilatorul pe pozitia PORNIT

Atasati electrozii

Urmati instructiunile sonore / vizuale

Continuati pāna cānd va deveni disponibila Asistenta Avansata pentru Mentinerea īn Viata

Figura 7.4 Algoritmul de tratare a stopului cardiac folosind un AED

3A. Daca SUNT prezente semne ale circulatiei:

Daca respiratia este prezenta, asezati victima īn

pozitie de recuperare.

Daca nu respira, īncepeti suflurile de resuscitare si

verificati din nou aparitia semnelor circulatiei la

fiecare minut.

3B. Daca NU apar semne ale circulatiei:

Īncepeti BLS daca defibrilatorul nu va fi disponibil

imediat.

Porniti defibrilatorul si atasati ventuzele electrozilor

Urmati instructiunile sonore / vizuale

Asigurati-va ca nimeni nu atinge victima cāt timp AED

analizeaza ritmul.

4A. Daca SE INDICA administrarea unui soc:

Asigurati-va ca nimeni nu se apropie de victima

Apasati butonul de directionare a socului dupa cum sunteti directionati

Repetati "analiza" sau "socul" dupa cum sunteti directionati.

Nu verificati pulsul īn timp ce administrati primele trei socuri.

Dupa ce administrati trei socuri, verificati semnele circulatiei:

Daca apare semnul ca NU exista circulatie:

Efectuati CPR timp de 1 minut

Nu trebuie sa se auda nici o voce īn acest timp. CPR va fi sincronizat īn timp cu ajutorul cronometrului AED

Dupa un minut opriti CPR si "analizati" ritmul (majoritatea AED - urilor vor initia automat aceasta analiza)

Continuati algoritmul AED dupa cum veti fi directionati de semnalele sonore si vizuale

Daca SUNT prezente semnele circulatiei

Daca respiratia este prezenta, asezati victima īn pozitie de recuperare.

Daca nu respira, īncepeti sa administrati suflurile de resuscitare si verificati circulatia din nou la fiecare minut

4B. Daca NU se recomanda administrarea unui soc:

Verificati prezenta unor semne ale circulatiei

Daca nu apare nici un semn al circulatiei, realizati

CPR timp de 1 minut

Īn mod normal īn aceasta perioada nu ar trebui sa

apara avertizari sonore. CPR va fi sincronizat īn

timp cu ajutorul cronometrului AED-ului.

Dupa 1 minut opriti CPR si "analizati" ritmul

(majoritatea AED-urilor vor initia aceasta analiza īn

mod automat).

Continuati algoritmul AED conform instructiunilor

primite prin semnale vizuale si sonore.

1. Continuati sa urmati instructiunile AED pāna cānd veti dispune de un ALS.

Note:

• Acest algoritm a fost conceput si este destinat a fi folosit īntr-o maniera flexibila. Momentul īn care va fi initiat BLS si etapa īn care vor fi atasati electrozii AED va depinde de circumstantele stopului cardiac si de gradul de instruire al resuscitatorului. De exemplu, daca resuscitatorul nu este un specialist, acesta va urma īn mod normal secventa BLS pāna la punctul īn care se constata ca nu exista semne ale circulatiei; numai atunci ar trebui atasate paletele AED - ului. Pe de alta parte, un para medic de pe ambulanta ar putea urma un protocol care solicita ca electrozii sa fie aplicati pe orice victima care nu respira īnainte de a īntreprinde orice alte verificari si analize.
• Aceste instructiuni pot fi adoptate penntru unul sau doi resuscitatori. Daca sunt disponibile doua persoane din domeniul medical, instruite, una ar trebui sa īnceapa secventa de administrare a socurilor īn timp ce cealalta ar trebui sa solicite ajutor, sa aduca echipamentele suplimentare si sa asiste cu CPR.
• Daca exista un singur resuscitator, acesta ar trebui sa ia defibrilatorul si sa solicite echipele medicale pentru urgente / echipa de interventie pentru cazurile de stop cardiac, cāt mai rapid posibil. Īn practica, poate parea neobisnuit ca acesta sa paraseasca pacientul lasāndu-l singur fara nimeni care sa-i acorde CPR.
• Geanta cu echipamentele AED trebuie sa contina foarfece puternice pentru a putea taia hainele victimei si o lama de ras care sa fie la īndemāna pentru a rade parul de pe pieptul unui pacient īn vederea obtinerii unui contact bun pentru aplicarea electrozilor.
• Daca AED-ul este folosit de resuscitatori specializati īn acordarea ALS, acestia ar trebui sa continue celelalte interventii ALS (intubarea, ventilarea, accesul iv. , administrarea medicamentelor, etc) īn conformitate cu protocoalele locale.

Defibrilarea Manuala

Introducere

Profesionistii din doemniul medical, inclusiv fiziologii, asistentele medicale si para medicii, pot fi instruiti pentru folosirea defibrilatoarelor manuale (Figura 7.5). Acestea au avantajul ca sunt dotate cu facilitati suplimentare, inclusiv cardio versiuni sincronizate. Acestea pot fi descarcate īn functie de dorinta operatorului si nu sunt

limitate la prezenta unor ritmuri cardiace specifice predeterminate. Acest lucru poate fi de ajutor; de exemplu un AED poate interpreta gresit un FV / TV foarte usor ca fiind un ritm caruia nu i se poate administra un soc. Atunci cānd se foloseste un defibrilator manual, operatorul este cel care interpreteaza ritmul si decide daca este indicat un soc. Energia administrata de un soc este stabilita manual, se īncarca condensatorul, electrozii sunt plasati pe un material conductiv aplicat pe piept dupa care se administreaza socul. Principalul dezavantaj al acestor dispozitive este faptul ca operatorul trebuie sa fie instruit si foarte priceput sa recunoasca ritmul EKG, fiind necesara deci o instruire substantiala comparativ cu folosirea AED-urilor.

FOLOSIREA DEFIBRILATOARELOR MANUALE

Secventa de actiuni pentru managementul stopului cardiac folosind un defibrilator manual trebuie utilizata īn contextul algoritmului tratamentului universal de asistenta avansata pentru mentinerea īn viata, prezentat īn capitolul 10.

Secventa actiunilor

1. Confirmarea stopului cardiac - verificarea pulsului
2. Confirmarea fibrilatiei ventriculare pe monitorul EKG sau pe paletele defibrilatorului la pasul 3.

Figura 7.5 Un defibrilator manual

Plasati ferm paletele defibrilatorului pe locurile lubrifiate cu gel.

Nivelul energiei poate fi setat de la palete sau de la corpul defibrilatorului. Īncepeti cu 200 j sau cu echivalentul lor bifazic

6. Asigurati-va ca nu trece un flux puternic de

Īncarcati paletele defibrilatorului.

Verificati cu privirea pentru a va asigura de siguranta personalului care va asista

9. Verificati monitorul pentru observarea FV / TV

Mentineti paletele pe pieptul pacientului.

Asistentul va verifica pulsul numai daca apare o modificare a formei undelor pe monitor.

12. Daca exista FV / TV, repetati pasii 5-9 de mai sus pentru īnca doua socuri

Nu īntrerupeti operatiunile pentru efectuarea CPR (cu exceptia situatiilor īn care timpii de īncarcare sunt foarte īnceti). Solicitati asistentului sa creasca nivelul energiei administrate īntre socul doi si trei. Dupa administrarea celui de-al treilea soc, plasati paletele pe defibrilator.

13. Daca determinati o asistola sau activitate electrica   

fara puls (PEA), plasati paletele pe defibrilator si

confirmati ritmul imediat cu pasii de monitorizare.

Dupa administrarea unui soc, monitorizarea prin

intermediul paletelor lubrifiate cu gel poate duce la

afisarea unei asistole īnselatoare.

14. Verificati monitorul - si pulsul daca va fi cazul.
15. Īncepeti administrarea compresiilor pe piept si ventilatia, daca este indicat si urmati algoritmul ALS.

Cardio versiunea sincronizata (Synchronised Cardioversion)

Daca este folosita cardio versiunea electrica pentru a converti tahi aritmiile atriale sau ventriculare, socul trebuie sincronizat pentru a se petrece o data cu unda R a electrocardiogramei mai degraba decāt cu unda T. Prin evitarea perioadei refractate relative īn acest fel, se minimizeaza riscul de inducere a unei fibrilatii ventriculare. Majoritatea defibrilatoarelor manuale īncorporeaza un comutator care permite declansarea socului de unda R de pe electrocardiograma.

Electrozii se aplica pe peretele pieptului iar cardioversiunea (cardioversion) se realizeaza īn acelasi mod ca si īncercarea de defibrilare īnsa operatorul va trebui sa anticipeze usoara defazare dintre momentul apasarii butoanelor si momentul descarcarii socurilor atunci cānd apare urmatoarea unda R. Electrozii defibrilatorului nu trebuie miscati īn aceasta perioada de decalaj, īn caz contrar nu va fi detectat complexul QRS.

Cardio versiunea sincronizata este o metoda utila de convertire a tahicardiilor, pentru aceasta īnsa un pacient care a ramas constient va trebui sa fie anesteziat sau sedat. Īn cazul unui pacient inconstient cu TV fara puls, ar trebui administrat un soc standard ne sincronizat, pentru a reduce orice īntārziere.

La anumite defibrilatoare, modul sincronizat trebuie sa fie re programat daca este necesar un soc de o secunda. Alte instrumente ramān la modul sincronizat. La un moment ulterior, trebuie sa fiti atenti sa nu uitati cumva comutatorul de sincronizare īn pozitia "pornit" dupa folosirea acestuia, deoarece īn acest fel va fi inhibata descarcarea defibrilatorului la utilizarea urmatoare a acestuia pentru salvarea altui pacient cu FV / TV.

Stabilizatorii (Pacemakers) Cardiaci

Daca pacientul are un stabilizator cardiac, trebuie sa fiti foarte atenti unde veti plasa electrozii. Desi stabilizatorii moderni sunt dotati cu circuite de protectie, curentul poate circula de-a lungul firelor stabilizatorului provocānd arsuri īn locurile īn care vārful electrozilor face contact cu miocardul. Acest lucru poate mari rezistenta la punctul de contact si poate mari gradual pragul de stabilizare de-a lungul unei perioade semnificative de timp. Prin plasarea electrozilor defibrilatorului la cel putin 12 - 15 cm de unitatea de stabilizare (pacemaker unit) se va minimiza riscul. Daca resuscitarea va avea succes īn urma defibrilarii, pragul de stabilizare (the pacemaker threshold) ar trebui verificat regulat īn urmatoarele doua luni.

REZUMAT

• Pentru un pacient īn fibrilatie ventriculara, defibrilarea de succes este singura masura eficienta de restaurare a circulatiei spontane.
• Pentru a fi eficienta, īncercarea de defibrilare trebuie sa fie realizata prompt si eficient.