Defibrilarea

OBIECTIVE

Sa întelegeti:

• Ce se întelege prin defibrilare
• Indicatiile pentru defibrilare
• Cum sa administrati un soc în conditii de siguranta folosind fie un defibrilator manual fie un defibrilator extern automatizat

INTRODUCERE

Dupa aparitia fibrilatiei ventriculare / a tahicardiei ventriculare fara puls (FV / TV) înceteaza orice randament cardiac si vor apare leziuni datorate hipoxiei cerebrale în trei minute. Daca se doreste o recuperare neurologica completa, trebuie realizata rapid o defibrilare de succes. Daca se va înregistra cea mai mica întârziere în procurarea unui defibrilator, trebuie acordata imediat asistenta de baza pentru mentinerea în viata (BLS). Asistenta de baza pentru mentinerea în viata este în cel mai bun caz o procedura "de mentinere si pastrare a situatiei actuale" - tratamentul definitiv al FV / TV consta în administrarea unui soc. Cu cât va fi mai scurt intervalul dintre aparitia FV / TV si administrarea unui soc, cu atât vor creste sansele de reusita a defibrilarii.

Mecanismul de Defibrilare

Defibrilarea este definita ca o finalizare a defibrilarii sau, mai precis, abs 151o141b enta FV / TV la 5 secunde dupa administrarea socurilor. Pentru a realiza acest deziderat, se trece un curent electric prin miocard pentru a depolariza simultan masa critica a muschiului cardiac, pentru a permite tesutului natural de stabilizare a ritmului sa preia controlul. Pentru realizarea acestui deziderat, toate defibrilatoarele au trei trasaturi comune: o sursa de putere capabila sa transmita curent direct, un condensator care poate fi încarcat cu un nivel prestabilit de energie si doi electrozi care sunt plasati pe pieptul pacientului prin intermediul carora se descarca condensatorul.

Succesul operatiunii depinde de administrarea unui curent suficient (masurat în amperi) miocardului. Acest lucru este totusi dificil de determinat deoarece curentul este influentat de impedimentele toracice si de pozitia electrozilor. Mai mult, o mare parte din curent este deviata de-a lungul altor cai în torace si nu ajunge la inima; drept urmare, numai circa 4% din curentul administrat ajunge la inima. Energia acumulata în condensator poate fi determinata si, pentru au anumit grad de impedanta toracica, aceasta este direct proportionala cu fluxul de curent. Unele defibrilatoare pot masura impedanta trans toracica si pot ajusta corespunzator fluxul ce va fi descarcat (compensarea impedantei).

Nu exista o relatie clara si definitiva între dimensiunile corpului si energia necesara pentru defibrilarea adultilor. Desi unii factori cum sunt starea metabolica a pacientului, gradul de ischemie miocardica, terapiile si medicamentele administrate anterior pacientului influenteaza succesul tentativelor de defibrilare, acestia nu pot fi modificati de obicei pe durata resuscitarii cardio pulmonare.

Factori care influenteaza defibrilarea de succes

IMPEDANŢA TRANS TORACICĂ

Impedanta trans toracica este influentata de dimensiunea electrozilor sau a paletei, de materialul de cuplare a pielii cu paletele, de numarul si durata socurilor administrate anterior, de faza de ventilare, de distanta dintre electrozi si de presiunea de aplicare a paletelor. Paletele pentru adulti au de obicei un diametru de 13 cm. Impedanta dintre palete si piele ar putea fi redusa prin folosirea unui gel lichid sau semi - solid. Acesta din urma este preferabil în vederea evitarii întinderii materialului conductiv pe tot pieptul, ceea ce ar putea duce la arcuire. Prin aplicarea unei presiuni ferme ( de circa 10 kg forta) pe palete veti mentine un contact bun cu pielea si veti reduce suplimentar impedanta. Impedanta este de asemenea mai mica atunci când volumul plamânilor este redus, iar defibrilarea este realizata mai bine în faza de expiratie a ventilatiei. Atunci când socurile sunt administrate într-o succesiune rapida, impedanta este redusa usor. Aceasta este ratiunea pentru care se administreaza o succesiune de socuri monofazice pentru FV / TV de 200 J, 200 J, 360 J>

ENERGIA sOCULUI

Daca se administreaza un curent excesiv se pot provoca miocardului leziuni directe ce vor compromite functionarea acestuia. Nu a fost demonstrat nici un avantaj al administrarii unui soc monofazic mai mare de 200 J. Un numar substantial de pacienti care nu reactioneaza la un soc initial administrat cu aceasta intensitate vor raspunde la al doilea soc de aceeasi intensitate, în parte deoarece primul soc reduce impedanta trans toracica. Daca si administrarea celui de-al doilea soc monofazic ramâne fara efecte, trebuie selectata si folosita o energie de 360 de J pentru administrarea unor socuri subsecvente daca fibrilatia ventriculara persista. Atunci când o încercare de defibrilare are un succes tranzitoriu (cu revennirea circulatiei spontane) dar FV / TV apar subsecvent, administrarea socurilor trebuie reluata de la nivelul de 200 J , în conformitate cu instructiunile protocolului descris în capitolul 10.

Defibrilatoarele Bifazice

Pâna de curând, defibrilatoarele externe conventionale au livrat curent cu unde monofazice, de exemplu, curentul trece între electrozi într-o singura directie. Exista doar doua forme principale ale undelor monofazice: o unda rasturnata sinusoidala care scade treptat pâna la zero si o forma trunchiata exponentiala ce scade instantaneu. Undele bifazice livreaza curent care circula într-o directie pozitiva pentru un interval specific de timp înainte de a se inversa într-o directie negativa pentru cantitatea remanenta de energie ce va fi descarcata (Figura 7.1). Aceste tipuri de forme ale undelor s-au dovedit a fi superioare formelor de unde monofazice pentru defibrilare prin defibrilatori implantabili; energia socului necesar pentru realizarea unei defibrilari de succes va fi redusa.

În urma administrarii unui soc bifazic va urma o perioada refractanta mai lunga, lucru care va ajuta la blocarea reaparitiei fronturilor de unde fibrilatoare. Defibrilarea bifazica de succes necesita mai putina energie si cum aceste dispozitive au condensatori mai mici va fi nevoie de o baterie cu putere mai mica.

Forma undelor poate fi controlata cu ajutorul unui circuit solid, fara a fi necesar un inductor. Rezultatul final este acela ca acestia sunt mai mici, mai usori si mai portabili. Ar trebui reduse de asemenea pericolele potentiale pentru securitatea pacientului, precum si complicatiile asociate cu defibrilarea. Administrarea repetata a unor socuri cu unde bifazice cu energie redusa (< 200 J) are sanse mult mai mari de succes în eliminarea FV / TV decât administrarea unui soc cu unde monofazice si energie escaladata. Ramâne de vazut daca aceste rezultate ameliorate pe termen scurt pot fi transpuse în supravietuirea pacientilor pe termen lung.

POZIŢIA ELECTROZILOR

Pozitia ideala a electrozilor este una ce permite trecerea unui flux maxim de curent prin miocard. Procedura standard este de a plasa un electrod în partea dreapta a sternului superior, sub clavicula, iar celalalt la nivelul celui de-al cincilea spatiu intercostal stâng, înaintea liniei axiale - în regiunea ce corespunde pasilor V5 - V6 din electrocardiograma. (Figura 7.2). Desi electrozii sunt marcati pozitiv si negativ, fiecare poate fi plasat în oricare dintre cele doua pozitii. Daca încercarile initiale de defibrilare nu se dovedesc de succes, merita sa plasati un electrod în partea stânga a marginii inferioare a sternului iar celalalt electrod chiar sub scapula stânga [pozitia (AP) anterioara / posterioara]. Aceasta tehnica necesita ca pacientul sa fie întors pe partea dreapta, lucru care întrerupe si interfereaza cu compresiile pieptului si poate fi dificil de realizat în cazul unui adult de dimensiuni mari. Pozitia AP va fi mai putin dificila din punct de vedere tehnic atunci când se va folosi palete adezive de defibrilare "hands free".

SIGURANŢA

Încercarea de defibrilare trebuie sa se faca fara riscuri pentru membrii echipei de resuscitare. Fiti atenti la ambientul înconjurator sau la hainele umede - îndepartati orice urma de apa de pe pieptul pacientului înainte de o încercare de defibrilare. Este esential ca nici o parte a unei persoane sa nu fie în contact direct sau indirect cu pacientul. Echipamentele de infuzie intravenoasa si caruciorul pacientului nu trebuie tinute pe durata administrarii socurilor. Operatorul care manipuleaza defibrilatorul nu trebuie sa atinga nici o portiune de pe suprafata electrozilor, iar gelul pentru atasarea electrozilor nu trebuie sa se raspândeasca pe suprafata pieptului. Paletele impregnate cu gel reduc acest risc si ar trebui folosite oricând acest lucru va fi posibil. Operatorul trebuie sa strige cu voce tare : "Degajati" si trebuie sa verifice ca întreg personalul s-a îndepartat privind cu atentie în jurul pacientului. În acest moment, persoana responsabila cu asigurarea cailor aeriene trebuie sa se asigure ca un flux puternic de oxigen nu va trece prin zona de defibrilare deoarece s-ar putea produce un arc care ar avea drept consecinta aparitia flacarilor.

Un defibrilator automat ar trebui sa fie încarcat numai cu paletele pozitionate pe pieptul victimei, nicidecum când acestea sunt în aer. Când paletele sunt pozitionate pentru prima data pe pieptul pacientului, trebuie sa li se comunice tuturor membrilor echipei de resuscitare ca

acestea urmeaza a fi încarcate sau ca sunt folosite doar pentru a monitoriza ritmul cardiac. Pentru a reduce întârzierile în administrarea unei secvente de trei socuri,

electrozii pot fi tinuti pe piept (aveti în vedere falsa asistola - vezi capitolul 6). Reglajele nivelului de energie pot fi facute de un asistent sau, daca resuscitatorul este singur, acesta poate mari nivelul energiei defibrilatorului folosind o comanda de control de pe palete (daca aceasta exista) , sau prin returnarea unei palete pe defibrilator si folosirea mâinii libere pentru reglajul setarilor energetice. Daca defibrilatorul este deja încarcat dar nu mai este indicata administrarea unui soc, echipamentele moderne vor permite descarcarea încarcaturii energetice în conditii de siguranta, prin modificarea setarilor energetice.

Paletele defibrilatorului si ventuzele electrozilor nu trebuie pozitionate peste pansamentele medicale trans dermale, deoarece acestea ar putea bloca livrarea de curent catre inima si , daca acestea ar fi prevazute cu o parte metalica (situatie foarte rar întâlnita în prezent) pot rezulta mici arsuri ale pielii.

Defibrilatoarele externe automatizate

Defibrilatoarele externe automatizate (AED) analizeaza ritmul cardiac si, daca este indicat, pregatesc administrarea unui soc (Figura 7.3). Operatorul trebuie sa recunoasca stopul cardiac (absenta circulatiei la un pacient fara reactii) si va trebui sa ataseze apoi doi electrozi adezivi mari pe piept folosind pozitionarea standard descrisa mai sus. Electrozii monitorizeaza inima si administreaza socurile. Instructiunile sunt prezentate automat pe ecran si unele modele aplica aceste instructiuni cu ajutorul unor mesaje vocale sintetizate.

Figura 7.3 Un defibrilator extern automatizat

Defibrilatoarele automatizate recunosc fibrilatia ventriculara (si anumite alte tahiaritmii ventriculare) , decid daca trebuie administrat un soc, se încarca singure pâna la un nivel de energie predeterminat si indica momentul în care poate fi administrat un soc. Exista o "cartela de trecere" - "pass card" sau o facilitate de trecere la regim manual care permite folosirea echipamentului respectiv în acelasi mod ca pe un defibrilator manual.

Când se foloseste un AED, dupa ce a fost confirmat un stop cardiac si s-a solicitat ajutorul, se poate dovedi necesara prezenta unui asistent pentru acordarea asistentei de baza pentru mentinerea în viata în timpul în care electrozii sunt atasati pe piept. La un pacient cu mult par, pieptul ar trebui ras rapid pentru a obtine un contact satisfacator iar echipamentul trebuie sa fie prevazut

Întotdeauna cu lame de ras.

Pulsul nu trebuie verificat pe durata fiecarei secvente de administrare a unui soc deoarece aceasta manevra ar interfera cu analiza graficului EKG operata de defibrilator si ar întârzia secventa urmatoare. În timpul CPR, intubarea pacientului si administrarea unor medicamente se poate realiza între secventele de administrare a socurilor. Daca prin AED a fost diagnosticat un ritm ce nu poate fi supus unui soc, ar trebui început CPR pâna când echipamentul va indica ca sunt întreprinse analize suplimentare (în mod normal 1 minut).

Este aproape imposibila administrarea necorespunzatoare unui soc cu un AED, deoarece gradul de specificitate pentru diagnosticarea unui ritm ce poate fi socat se apropie de 100%. Gradul de sensibilitate este totusi ceva mai mic fibrilatia ventriculara usoara nu este întotdeauna detectata. Miscarea este detectata în mod normal imediat prevenind în acest fel ca miscarile remanente sa fie interpretate drept ritm care ar putea fi supus unui soc. Instruirea pentru dobândirea abilitatilor de a folosi aceste masini se poate face mult mai rapid si usor decât în cazul defibrilatoarelor manuale. Echipamentele automatizate au facut posibila extinderea categoriilor de personal care pot încerca o operatiune de defibrilare a unui pacient , cum ar fi asistentele medicale, para medicii si lucratorii ne specializati (de exemplu politistii si cei care raspund primii unui apel de ajutor). Încercarea de defibrilare întreprinsa de primul personal de ajutorare care ajunge la pacient este vitala, deoarece întârzierile în administrarea primului soc sunt principalul factor ce determina supravietuirea victimei unui stop cardiac.

Încercarea de defibrilare este cea mai importanta terapie pentru tratarea FV / TV. Intervalul de timp scurs între aparitia FV / TV si administrarea primului soc este principalul factor care determina supravietuirea pacientului. sansele de supravietuire scad cu 7 - 10% cu fiecare minut care se scurge dupa intrarea pacientului în colaps. Instructiunile Internationale din 2000 pentru Resuscitarea Cardio Pulmonara si Asistenta Cardiaca de Urgenta subliniaza importanta defibrilarii timpurii:

• Personalul medical însarcinat cu administrarea CPR trebuie sa fie instruit, echipat si autorizat pentru a realiza operatiunile de defibrilare.
• Pentru realizarea defibrilarii în spital, scopul ar fi ca între intrarea pacientului în colaps si administrarea primului soc sa se scurga cel mult trei minute, în orice zona din spital s-ar întâmpla evenimentul
• Programele de Acces Public la Defibrilare (PAD) ar trebui instituite în urmatoarele cazuri:

Atunci când exista o asemenea frecventa a evenimentelor de stop cardiac încât sa existe o probabilitate rezonabila ca se va folosi cel putin o data AED în 5 ani (deci în cazul în care exista o rata estimata de probabilitate a evenimentului de 1 stop cardiac brusc la 1000 de persoane per an).

Atunci când intervalul de timp mai mic de 5 minute care se scurge între solicitarea de ajutor Serviciilor Medicale pentru Urgente (EMS) si administrarea primului soc nu poate fi realizat în conditii de siguranta cu serviciile EMS conventionale. În cazul multor comunitati, acest interval de timp dintre apelul de urgenta - pâna la administrarea socului poate fi realizat prin instruirea unei persoane ne - specializate sa functioneze ca "prim resuscitator". Acesti primi resuscitatori ar putea fi politisti, pompieri, ofisti, pompieri, ofiteri de paza, salvamari si voluntari de acordare a primului ajutor.

Adoptarea acestor instructiuni va necesita operarea unor modificari în practica si legislatia multor tari Europene în care actualmente folosirea defibrilatoarelor este limitata strict la personalul medical.

Defibrilarea efectuata de catre serviciile medicale pentru urgente (EMS) este doar una dintre componentele "Lantului de Supravietuire". Defibrilarea realizata de EMS va avea o utilitate redusa daca nu va sustinuta de celelalte verigi ale lantului: accesul rapid, acordarea rapida a CPR si acordarea rapida a asistentei avansate pentru mentinerea în viata.

UTILIZAREA DEFIBRILATOARELOR EXTERNE AUTOMATIZATE

Algoritmul de tratare a unui stop cardiac folosind un AED este prezentat în figura 7.4. Acest algoritm a fost adaptat si flexibilizat pentru a putea fi utilizat fie de catre primii repondenti la un apel de ajutorare fie de catre personalul medical de specialitate, lucrând în mod individual sau pe perechi, fie în exteriorul fie în interiorul unui spital.

Succesiunea Actiunilor

1. Sosirea resuscitatorilor

Daca sunt prezenti doi resuscitatori, atribuiti-le sarcinile - defibrilarea are prioritate

Scoateti AED si activati sistemul de urgenta sau solicitati echipa de interventie în caz de stop cardiac.

2. Evaluati starea victimei:

Verificati-i reactiile: Scuturati-i usor umerii si strigati

Deschideti-i caile aeriene; verificati respiratia: Împingeti-i capul pe spate si ridicati-i barbia. Verificati daca respira.

Administrati-i doua sufluri eficiente.

Verificati-i semnele circulatiei.

Pentru resuscitatorii amatori, acestea înseamna: priviti, ascultati si simtiti semnele unei respiratii normale, tusetele sau miscarile victimei. Acestea nu trebuie sa va ia mai mult de 10 secunde.

Pentru resuscitatorii de specialitate acestea vor mai include si verificarea pulsului carotidei.

DEFIBRILAREA EXTERNA AUTOMATIZATA

EVALUAŢI VICTIMA

În conformitate cu instructiunile BLS

BLS

daca AED nu este disponibil imediat

Puneti defibrilatorul pe pozitia PORNIT

Atasati electrozii

Urmati instructiunile sonore / vizuale

Continuati pâna când va deveni disponibila Asistenta Avansata pentru Mentinerea în Viata

Figura 7.4 Algoritmul de tratare a stopului cardiac folosind un AED

3A. Daca SUNT prezente semne ale circulatiei:

Daca respiratia este prezenta, asezati victima în

pozitie de recuperare.

Daca nu respira, începeti suflurile de resuscitare si

verificati din nou aparitia semnelor circulatiei la

fiecare minut.

3B. Daca NU apar semne ale circulatiei:

Începeti BLS daca defibrilatorul nu va fi disponibil

imediat.

Porniti defibrilatorul si atasati ventuzele electrozilor

Urmati instructiunile sonore / vizuale

Asigurati-va ca nimeni nu atinge victima cât timp AED

analizeaza ritmul.

4A. Daca SE INDICA administrarea unui soc:

Asigurati-va ca nimeni nu se apropie de victima

Apasati butonul de directionare a socului dupa cum sunteti directionati

Repetati "analiza" sau "socul" dupa cum sunteti directionati.

Nu verificati pulsul în timp ce administrati primele trei socuri.

Dupa ce administrati trei socuri, verificati semnele circulatiei:

Daca apare semnul ca NU exista circulatie:

Efectuati CPR timp de 1 minut

Nu trebuie sa se auda nici o voce în acest timp. CPR va fi sincronizat în timp cu ajutorul cronometrului AED

Dupa un minut opriti CPR si "analizati" ritmul (majoritatea AED - urilor vor initia automat aceasta analiza)

Continuati algoritmul AED dupa cum veti fi directionati de semnalele sonore si vizuale

Daca SUNT prezente semnele circulatiei

Daca respiratia este prezenta, asezati victima în pozitie de recuperare.

Daca nu respira, începeti sa administrati suflurile de resuscitare si verificati circulatia din nou la fiecare minut

4B. Daca NU se recomanda administrarea unui soc:

Verificati prezenta unor semne ale circulatiei

Daca nu apare nici un semn al circulatiei, realizati

CPR timp de 1 minut

În mod normal în aceasta perioada nu ar trebui sa

apara avertizari sonore. CPR va fi sincronizat în

timp cu ajutorul cronometrului AED-ului.

Dupa 1 minut opriti CPR si "analizati" ritmul

(majoritatea AED-urilor vor initia aceasta analiza în

mod automat).

Continuati algoritmul AED conform instructiunilor

primite prin semnale vizuale si sonore.

1. Continuati sa urmati instructiunile AED pâna când veti dispune de un ALS.

Note:

• Acest algoritm a fost conceput si este destinat a fi folosit într-o maniera flexibila. Momentul în care va fi initiat BLS si etapa în care vor fi atasati electrozii AED va depinde de circumstantele stopului cardiac si de gradul de instruire al resuscitatorului. De exemplu, daca resuscitatorul nu este un specialist, acesta va urma în mod normal secventa BLS pâna la punctul în care se constata ca nu exista semne ale circulatiei; numai atunci ar trebui atasate paletele AED - ului. Pe de alta parte, un para medic de pe ambulanta ar putea urma un protocol care solicita ca electrozii sa fie aplicati pe orice victima care nu respira înainte de a întreprinde orice alte verificari si analize.
• Aceste instructiuni pot fi adoptate penntru unul sau doi resuscitatori. Daca sunt disponibile doua persoane din domeniul medical, instruite, una ar trebui sa înceapa secventa de administrare a socurilor în timp ce cealalta ar trebui sa solicite ajutor, sa aduca echipamentele suplimentare si sa asiste cu CPR.
• Daca exista un singur resuscitator, acesta ar trebui sa ia defibrilatorul si sa solicite echipele medicale pentru urgente / echipa de interventie pentru cazurile de stop cardiac, cât mai rapid posibil. În practica, poate parea neobisnuit ca acesta sa paraseasca pacientul lasându-l singur fara nimeni care sa-i acorde CPR.
• Geanta cu echipamentele AED trebuie sa contina foarfece puternice pentru a putea taia hainele victimei si o lama de ras care sa fie la îndemâna pentru a rade parul de pe pieptul unui pacient în vederea obtinerii unui contact bun pentru aplicarea electrozilor.
• Daca AED-ul este folosit de resuscitatori specializati în acordarea ALS, acestia ar trebui sa continue celelalte interventii ALS (intubarea, ventilarea, accesul iv. , administrarea medicamentelor, etc) în conformitate cu protocoalele locale.

Defibrilarea Manuala

Introducere

Profesionistii din doemniul medical, inclusiv fiziologii, asistentele medicale si para medicii, pot fi instruiti pentru folosirea defibrilatoarelor manuale (Figura 7.5). Acestea au avantajul ca sunt dotate cu facilitati suplimentare, inclusiv cardio versiuni sincronizate. Acestea pot fi descarcate în functie de dorinta operatorului si nu sunt

limitate la prezenta unor ritmuri cardiace specifice predeterminate. Acest lucru poate fi de ajutor; de exemplu un AED poate interpreta gresit un FV / TV foarte usor ca fiind un ritm caruia nu i se poate administra un soc. Atunci când se foloseste un defibrilator manual, operatorul este cel care interpreteaza ritmul si decide daca este indicat un soc. Energia administrata de un soc este stabilita manual, se încarca condensatorul, electrozii sunt plasati pe un material conductiv aplicat pe piept dupa care se administreaza socul. Principalul dezavantaj al acestor dispozitive este faptul ca operatorul trebuie sa fie instruit si foarte priceput sa recunoasca ritmul EKG, fiind necesara deci o instruire substantiala comparativ cu folosirea AED-urilor.

FOLOSIREA DEFIBRILATOARELOR MANUALE

Secventa de actiuni pentru managementul stopului cardiac folosind un defibrilator manual trebuie utilizata în contextul algoritmului tratamentului universal de asistenta avansata pentru mentinerea în viata, prezentat în capitolul 10.

Secventa actiunilor

1. Confirmarea stopului cardiac - verificarea pulsului
2. Confirmarea fibrilatiei ventriculare pe monitorul EKG sau pe paletele defibrilatorului la pasul 3.

Figura 7.5 Un defibrilator manual

Plasati ferm paletele defibrilatorului pe locurile lubrifiate cu gel.

Nivelul energiei poate fi setat de la palete sau de la corpul defibrilatorului. Începeti cu 200 j sau cu echivalentul lor bifazic

6. Asigurati-va ca nu trece un flux puternic de

Încarcati paletele defibrilatorului.

Verificati cu privirea pentru a va asigura de siguranta personalului care va asista

9. Verificati monitorul pentru observarea FV / TV

Mentineti paletele pe pieptul pacientului.

Asistentul va verifica pulsul numai daca apare o modificare a formei undelor pe monitor.

12. Daca exista FV / TV, repetati pasii 5-9 de mai sus pentru înca doua socuri

Nu întrerupeti operatiunile pentru efectuarea CPR (cu exceptia situatiilor în care timpii de încarcare sunt foarte înceti). Solicitati asistentului sa creasca nivelul energiei administrate între socul doi si trei. Dupa administrarea celui de-al treilea soc, plasati paletele pe defibrilator.

13. Daca determinati o asistola sau activitate electrica   

fara puls (PEA), plasati paletele pe defibrilator si

confirmati ritmul imediat cu pasii de monitorizare.

Dupa administrarea unui soc, monitorizarea prin

intermediul paletelor lubrifiate cu gel poate duce la

afisarea unei asistole înselatoare.

14. Verificati monitorul - si pulsul daca va fi cazul.
15. Începeti administrarea compresiilor pe piept si ventilatia, daca este indicat si urmati algoritmul ALS.

Cardio versiunea sincronizata (Synchronised Cardioversion)

Daca este folosita cardio versiunea electrica pentru a converti tahi aritmiile atriale sau ventriculare, socul trebuie sincronizat pentru a se petrece o data cu unda R a electrocardiogramei mai degraba decât cu unda T. Prin evitarea perioadei refractate relative în acest fel, se minimizeaza riscul de inducere a unei fibrilatii ventriculare. Majoritatea defibrilatoarelor manuale încorporeaza un comutator care permite declansarea socului de unda R de pe electrocardiograma.

Electrozii se aplica pe peretele pieptului iar cardioversiunea (cardioversion) se realizeaza în acelasi mod ca si încercarea de defibrilare însa operatorul va trebui sa anticipeze usoara defazare dintre momentul apasarii butoanelor si momentul descarcarii socurilor atunci când apare urmatoarea unda R. Electrozii defibrilatorului nu trebuie miscati în aceasta perioada de decalaj, în caz contrar nu va fi detectat complexul QRS.

Cardio versiunea sincronizata este o metoda utila de convertire a tahicardiilor, pentru aceasta însa un pacient care a ramas constient va trebui sa fie anesteziat sau sedat. În cazul unui pacient inconstient cu TV fara puls, ar trebui administrat un soc standard ne sincronizat, pentru a reduce orice întârziere.

La anumite defibrilatoare, modul sincronizat trebuie sa fie re programat daca este necesar un soc de o secunda. Alte instrumente ramân la modul sincronizat. La un moment ulterior, trebuie sa fiti atenti sa nu uitati cumva comutatorul de sincronizare în pozitia "pornit" dupa folosirea acestuia, deoarece în acest fel va fi inhibata descarcarea defibrilatorului la utilizarea urmatoare a acestuia pentru salvarea altui pacient cu FV / TV.

Stabilizatorii (Pacemakers) Cardiaci

Daca pacientul are un stabilizator cardiac, trebuie sa fiti foarte atenti unde veti plasa electrozii. Desi stabilizatorii moderni sunt dotati cu circuite de protectie, curentul poate circula de-a lungul firelor stabilizatorului provocând arsuri în locurile în care vârful electrozilor face contact cu miocardul. Acest lucru poate mari rezistenta la punctul de contact si poate mari gradual pragul de stabilizare de-a lungul unei perioade semnificative de timp. Prin plasarea electrozilor defibrilatorului la cel putin 12 - 15 cm de unitatea de stabilizare (pacemaker unit) se va minimiza riscul. Daca resuscitarea va avea succes în urma defibrilarii, pragul de stabilizare (the pacemaker threshold) ar trebui verificat regulat în urmatoarele doua luni.

REZUMAT

• Pentru un pacient în fibrilatie ventriculara, defibrilarea de succes este singura masura eficienta de restaurare a circulatiei spontane.
• Pentru a fi eficienta, încercarea de defibrilare trebuie sa fie realizata prompt si eficient.