Diagnostic paraclinic - accident vascular cerebral
In cazul fiecarui pacient, avantajele angiografiei cerebrale selective trebuie puse in balanta cu complicatiile care apar intr-un procent de 2-12%. Principalele riscuri sunt AVC, reactiile alergice la substanta de contrast si insuficienta renala. Din cauza riscurilor, atentia este acum indreptata spre dezvoltarea imagisticii angiografice prin rezonanta magnetica si ecografie (ultrasonografie).
-rezonanta magnetica (RMN) pe langa imaginile morfologice (T1), RMN de difuziune si de perfuzie pot ajuta la diferentierea dintre zona de infarct si zona ischemizata, cu risc de infarctizare. Astazi intregul efort se concentreaza pentru confirmarea unei ocluzii arteriale si evidentierea unei zone de risc care ar putea beneficia de o reperfuzie terapeutica.. in acest sens imageria de difuziune, foarte sensibila la edemul citotoxic si care este martorul suferintei tesutului cerebral, cuplata cu imagistica de perfuzie cerebrala care relevea zona hipoperfuzata, dar fara anomalii de difuziune, sunt singurele tehnici care pot oferi acest tip de informatie, intr-un timp scurt, la pacienti adesea necooperanti. Singura limitare este data de costurile mari ale aparatelor si tehnicilor respective.
Tot aceasta tehnica identifica cu succes si leziunile ischemice din fosa posterioara si detecteaza cu precizie hemoragia intracerebrala, pe secventele in T2 angiografia RM ofera informatii asupra starii vaselor, inclusiv a sistemului venos si poate identifica anevrismele cu diametru mai mare de 3 mm. Imaginile obtinute astfel sunt mai precise decat prin CT dar costurile sunt mult mai mari si exista si limitari impuse de claustrofobie.
-examenele ecografice Doppler in mod continuu (cw), ecografia pulsatila (pw) si ecografia duplex a arterelor extracraniene si a arterelor intracraniene bazale (TCD) identifica stenoza sau ocluzia, vasospasmul, starea circulatiei colaterale si recanalizarea, mai ales in arterele anterioare, posterioare si vertebrobasilare.
-electrocardiograma descopera patologia cardiaca asociata in multe din aceste cazuri atat ca premisa a AVC cat si consecinta a acestuia, permitand un tratament etiologic si o evaluare atenta a riscurilor impuse de terapie.
Alaturi de aceste metode de investigatie se mai pot enumera cateva metode noi ce isi scot in evidenta avantajele dar al caror pret le face indisponibile pentru uzul curent cum ar fi:-tomografia cu emisie de pozitroni (PET) cu rezultate foarte bune in investigarea circulatiei cerebrale si single photon emission thomography (SPECT).
Comitetul European de Stroke (AVC) in 2003 recomanda:
CT cerebrala reprezinta cel mai util examen la pacientii cu suspiciune de AVC putand diferentia ischemia de hemoragie
Testele imagistice vasculare (ecografia, CTA si MRA) aduc, in cazurile acute, informatii suplimentare despre permeabilitatea vaselor cerebrale si ale gatului. Aceste examene trebuie sa vina in completarea procedurilor imagistice care sunt deja indicate in faza acuta.
MRI/MRA pot inlocui CT daca sunt accesibile si daca sunt realizate adaptat, imaginea modulata in T2 (in mod special) este foarte utila chiar si pentru evidentierea hemoragiilor mici.
RMN de difuziune si de perfuzie pot ajuta la evaluarea raportului risc/beneficiu pentru tratamentul precoce de revascularizare.
In ingrijirea pacientilor cu AVC se recomanda determinarea cat mai devreme a parametrilor fiziologici, ionogramei sanguine, testelor hematologice si evaluarea functiei cardiace.
|
