EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE ĪN BOLILE CARDIOVASCULARE
Introducere
Activitatea de educatie pentru sanatate nu apartine exclusiv sectorului medico-sanitar (1). Educatia pentru sanatate trebuie sa faca parte integranta din viata culturala a fiecarei tari iar institutiile publice, unitatile sanitare si de īnvatamānt, societatile comerciale sau particulare, īntreprinderile, ca si personalul acestora trebuie sa constituie exemple īn cadrul procesului de educatie pentru sanatate (2).
Pentru a fi eficienta, educatia pentru sanatate trebuie sa se bazeze īn mica masura pe lecturi si prezentari. Important este ca persoanele cu care se lucreaza sa-si formeze o parere, o atitudine pozitiva, un comportament lipsit de riscuri sau cu risc redus, si acest lucru se realizeaza cu atāt mai usor cu cāt, aceste atitudini se construiesc pe baza experientei personale (3).
La noi īn tara, educatia pentru sanatate la nivel national este responsabilitatea Centrului National de Promovare a Sanatatii si Programe de Educatie pentru Sanatate, precum si a retelei de Servicii de Promovarea Sanatatii din cadrul Directiilor Judetene de Sanatate Publica.
Educatia pentru sanatate este mediata prin intermediul unor educatori formati si instruiti īn cadrul unor cursuri speciale 919j97j (4). Cursurile de formare de educatori se adreseaza atāt cadrelor medico-sanitare cāt si altor persoane care poseda un anumit bagaj de cunostinte generale si au aptitudini de predare: cadre didactice, sociologi, psihologi, etc. (5). Aceste cursuri au ca si scop preīntāmpinarea si rezolvarea problemelor de sanatate dintr-o colectivitate, prin participarea activa a populatiei. Educatorii formati īn cadrul acestor cursuri trebuie sa desfasoare o activitate reala si eficienta de promovare a sanatatii prin educatie pentru sanatate.
Obiective
Īn educatia pentru sanatate trebuie sa respecte urmatoarele principii (6):
sa convinga populatia, bolnavii cardiovasculari ca daca boala este cunoscuta de la īnceput, bolnavul de inima poate fi salvat si redat familiei si societatii, ca om normal, timp īndelungat;
sa informeze individul, familia si comunitatea asupra a tot ce este necesar si util īn ceea ce priveste bolile cardiovasculare cu accent deosebit asupra factorilor de risc cardiovasculari;
sa formeze un comportament adecvat īn rāndul bolnavilor cardiovasculari deoarece o atitudine liber consimtita din parte acestora duce la o mai buna colaborare īntre medic si pacient īn vederea evitarii unor factori daunatori;
sa īncurajeze utilizarea rationala a serviciilor medicale.
Metode
Educatia pentru sanatate se desfasoara pe baza unui program care poate fi pe termen scurt, mediu sau lung. Exista mai multe programe de sanatate orientate spre bolile cardiovasculare. Un exemplu īn acest sens īl constituie programul national de prevenire si combatere a bolilor cardiovasculare. Institutia coordonatoare a programului national este Ministerul Sanatatii - Directia generala de asistenta medicala.
Educatia pentru sanatate īn domeniul bolilor cardiovasculare cuprinde doua categorii de personal (7) carora li se adreseaza:
personalul medical de toate gradele si nivelele, sensibilizat asupra problematicii cardiovasculare existente īn comunitatea respectiva;
populatiei generale careia va trebui sa i se atraga atentia asupra a trei factori esentiali: factorii de risc, debutul insidios si asimptomatic a celor mai multe boli cardiovasculare, depistarea precoce si instituirea de tratament corespunzator.
La ambele categorii de personal se va insista si asupra dimensiunii sociale a unei educatii corespunzatoare, īn sensul ca depistarea precoce īnseamna la unele boli vindecare, dar īn toate cazurile o supravietuire de multi ani, individul putānd fi util societatii, dar mai ales familiei (8).
Mijloace
Se refera la transmiterea informatiei de la educator la bolnavul cardiovascular. Exista numeroase mijloace de comunicare: verbale (convorbirea, lectia, conferinta), scrise (afis, brosuri), vizuale (grafice, planse, fotografii), mijloace demonstrative (modelul, macheta, mulajul), presa (evenimente medicale, succese terapeutice), radioul, filmul, televiziunea (9). Mijloacele care se utilizeaza se recomanda sa fie combinate si aplicate diferentiat īn functie de nivelul cultural sanitar al grupului socio-profesional caruia i se adreseaza.
Informarea si educatia bolnavilor cardiovasculari
Bolnavul cardiovascular trebuie sa fie sub supraveghere medicala. Pacientii sanatosi dar cu risc cardiovascular sau care au antecedente familiale cardiovasculare, trebuie sa se prezinte medicului cel putin odata la 6 luni, chiar daca se simt bine, pentru ca orice schimbare aparuta la nivelul inimii sa fie descoperita la timp si tratamentul potrivit sa fie īnceput fara īntārziere. Aceasta examinare continua este necesara deoarece boala de inima poate sa se schimbe de la o zi la alta, fara ca la īnceput bolnavul sa-si de-a seama de acest lucru (10). Ca atare orice cardiac, chiar daca se simte īn perfecta stare de sanatate, trebuie īn propriul sau interes sa fie examinat mai des. Medicul descoperind din timp primele semne de īmbolnavire va putea ca prin sfaturi si prescrierea unui tratament sa īmpiedice agravarea bolii.
Se va insista asupra factorilor de risc cardiovasculari, īn special īn legatura cu stilul de viata:
a) Importanta unei alimentatii rationale īn vederea evitarii supraponderabilitatii, a consumului excesiv de grasimi saturate si sare. Alimentatia cardiacului trebuie sa fie echilibrata, cu alimente variate si bogate īn vitamine. Pe cāt posibil alimentatia se va face la aceleasi ore, regulat, cu un mic dejun obligatoriu, pentru a preveni o senzatie de foame exagerata, mai ales īn a doua parte a zilei (11). Se va mānca putin la fiecare masa, dar des (4-5 mese pe zi). Masa de seara va fi servita cu 2-3 ore īnainte de culcare. Va fi redusa sarea din alimentatie, īn functie de gravitatea afectiunii existente. Carnea va fi māncata fiarta sau fripta evitānd pe cāt posibil sosurile si tocaturile. Cardiacul trebuie sa manānce īncet si sa mestece bine. Īn timpul mesei va bea cāt mai putine lichide. Bolnavul cardiovascular va avea grija sa nu se īngrase, iar daca greutatea lui depaseste greutatea normala a vārstei si īnaltimii, va cauta prin toate mijloacele sa slabeasca.
b) Combaterea fumatului si a consumului de alcool. Un fumator are riscul de a suferi de boli cardiovasculare de doua ori mai frecvent decāt nefumatorii. Moartea subita mai ales la tineri, survine de patru ori mai frecvent la fumatori decāt la nefumatori (cauza reprezentānd-o tot afectiunea cardiovasculara). Nicotina intensifica activitatea inimii facānd sa creasca frecventa cardiaca si tensiunea arteriala ceea ce duce la scaderea temperaturii corporale si reducerea circulatiei sangvine la extremitati. Totodata se cunoaste ca riscul de īmbolnavire al inimii scade rapid īncepānd cu ziua din care se īntrerupe fumatul, aceasta indiferent de numarul de tigarete consumate (12). Educatia pentru sanatate va fi axata atāt pe importanta renuntarii la fumat cāt si prin oferirea bolnavilor cardiovasculari de sfaturi despre cum sa se lase de fumat.
Consumul excesiv de alcool stimuleaza exagerat pofta de māncare ducānd la aparitia obezitatii, dislipidemiilor, asocierea de alte boli cardiovasculare. Īn plus efectele directe sunt: ulcerele duodenale, boli hepatice si ale pancreasului, neuropatii, etc.
c) Combaterea inactivitatii fizice. Sedentarismul constituie o problema deosebita, cu atāt mai mult cu cāt īn societatile avansate eforturile fizice tind sa diminueze progresiv. Exercitiile fizice vor fi recomandate de medic īn functie de afectiunea existenta, de stadiul insuficientei cardiace (atunci cānd exista), etc. Activitatea fizica previne aparitia de boli cardiovasculare, accelereaza arderile din organism (calorii, grasimi), īmbunatateste digestia, mentine greutatea potrivita, reduce stresul si genereaza buna dispozitie.
Bolnavilor cardiovasculari cu afectiuni usoare li se recomanda efectuarea exercitiilor fizice care le fac placere si cele care antreneaza īntregul organism (13). Pentru a īmbunatati activitatea cardiaca bolnavii trebuie sa faca cāt mai multa miscare: sa foloseasca scarile, nu liftul, sa coboare din autobuz cu o statie mai devreme si sa mearga pe jos.
La bolnavii cu afectiuni mai avansate li se va recomanda sa-si crute cāt mai mult posibil inima. De aceea vor evita eforturile de orice fel si mai cu seama pe cele inutile. Nu vor alerga dupa tramvai, nu vor urca īn graba scarile, nu vor ridica greutati, nu vor face marsuri lungi si obositoare. Cardiacul īsi va grada exercitiul sau fizic īn asa fel īncāt sa nu-si simta respiratia grea, batai de inima, apasari sau dureri de piept īn timpul unui efort sau dupa aceasta.
d) Evitarea stresului. Stresul este dat de ansamblul de factori de mediu care produc efecte nefavorabile asupra organismului determinānd reactii anormale din partea acestuia: cresterea tensiunii arteriale, cresterea frecventei cardiace iar īn cazuri extreme poate duce chiar la infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral (14). Trebuie evitate emotiile, supararile si munca excesiva, chiar si cea intelectuala, deoarece pot tulbura serios o inima suferinda.
Bolnavilor cardiovasculari li se vor face urmatoarele recomandari:
sa-si planifice munca astfel īncāt sa-si foloseasca timpul si energia īn mod eficient;
sa evite prea multe schimbari bruste īn viata de zi cu zi;
sa se relaxeze macar pentru cāteva minute de cāteva ori pe zi;
sa īncerce sa vorbeasca despre problemele personale cu persoane de īncredere īnainte de a deveni prea tensionat.
Efectuarea de exercitii fizice regulat s-a dovedit ca are rezultate benefice īmpotriva stresului.
e) Respectarea
cu strictete a tratamentului medicamentos si a regulilor
igienico-dietetice indicate de medic. Aerul curat si soarele sunt
adevarate binefaceri pentru bolnavul de inima. Acesta trebuie sa
se īmbrace bine si sa evite frigul, curentii de aer si
umezeala. Cardiacul va locui īntr-o camera mare si
spatioasa, care va fi cāt mai des aerisita (15). Atāt frigul cāt
si caldura prea mare au efecte daunatoare asupra inimii
si se recomanda ca temperatura īn camera sa fie īntre
Concluzii
Cresterea eficientei actiunilor de educatie pentru sanatate se poate realiza printr-o aplicare stiintifica a acestora. Se impune ca īnainte de demararea unui astfel de program sa se evalueze nivelul de cunostinte cardiovasculare ale populatiei, sa se faca o pretestare a materialelor de propaganda ce vor fi utilizate pe parcursul programului. Pe parcursul desfasurarii programului este necesara monitorizarea acestuia, precum si realizarea unor evaluari pe parcurs si īn final. Toate acestea presupun utilizarea unei game largi de metode si mijloace specifice educatiei pentru sanatate.
Īn ceea ce priveste continutul activitatii de educatie pentru sanatate, aceasta trebuie sa īnceapa cu informarea (se adreseaza unor mase largi de populatie īntr-un timp scurt) si sa continue cu a doua etapa, de penetrare a informatiei cu inducerea unui comportament corect, igienico-sanitar, constientizat de cei carora li se face educatie pentru sanatate. Etapa de propaganda sau de penetrare a informatiei continua prima etapa, se desfasoara īntr-un timp mai īndelungat si se adreseaza de obicei unui numar limitat de persoane considerate "populatie tinta". Īn aceasta etapa se vor forma atitudini, stiluri noi de comportament, fata de problema abordata.
De asemenea se considera ca introducerea educatiei pentru sanatate la toate nivelele, ca material de studiu īn programa scolara, o ora pe saptamāna, dar nu facultativ sau īn cadrul orelor de dirigentie, ar fi de un real folos īn lupta īmpotriva bolilor cardiovasculare.
Individul trebuie determinat sa accepte constient ca trebuie sa se asocieze eforturilor facute de societate pentru ocrotirea sanatatii. Nu trebuie ignorat faptul ca pierderile economice provocate de bolile cardiovasculare sunt mult mai mari, decāt ar costa masurile de prevenire si de vindecare a acestor boli.
Bibliografie
Graziano MJ, Hanson JE., Ridker PM. (2001), Primary and secondary prevention of coronary heart disease. In: Braunwald, Zipes, Libby (ed). Heart Disease. 6-th ed 2001 Saunders.
Carp C. (1985) Factorii de risc ai aterosclerozei si cardiopatiei ischemice. Ed. Med. Bucuresti.
Chockalingam A, (1999), Secondary Prevention of cardiovascular Disease, 2,:3-4.
Ades PA (1998), Cardiac Rehabilitation and secondary Prevention, In: Topol EJ (ed). Textbook of Cardiovascular Medicine. Lippincott Raven, Publ Philadelphia, 12:263.
Gordon N, Haskell W. (1997), Comprehensive Cardiovascular risk reduction in a cardiac rehabilitation setting. Am J Cardiol, 80(8B): 69H-73H.
Armstrong PW. (2002) Stable Ischaemic Syndromes In: Topol EJ (red). Textbook of Cardiovascular Medicine (sec ed). Lippincott, 319
Ridker PM, Genest J, Libby P. (2001) Risk factors for atherosclerotic disease. In Braumwald, Zipes, Libby (ed), Heart Disease, 6th ed, Saunders, 588-647.
Weissberg PL, Rudd JH. (2002), Atherosclerotic biology and epidemiology of disease. In: Topol EJ (ed). Text- book of Cardiovascular Medicine (sec ed). Lippincott WW, 3-11
Gotto A, Pownall H, (1999), Manual of Lipid Disorders. Second Edition, Ed Williams, Wilkins.132-145.
Branea I, Gaita D et al. Particularitatile antrenamentului fizic in insuficienta cardiaca, Rom Heart J., IV(1): 34-35.
Castelli WP (1996). Lipids, risk factors and ischemic heart disease. Atherosclerosis, 124: 65-85.
Grundy SM 1998).Multifactorial causation of obesity: implications for prevention Am J Clin Nutr 1998, 67 (suppl): 5635-5725.
Genest J, Souliere V, Dufour R, Rondeau C. Cholesterol-Lowering in secondary prevention of CAD : Diets Targets and Politics. CVD Prevention,1999, 2: 7-12
|
