EMG reprezinta totalitatea procedeelor obiective de studiu ale activitatii electrice musculare in cursul contractiei reflexe sau voluntare. Traseul obtinut prin inscrierea grafica a biopotentialelor generate in muschi, in activitate, reprezinta electromiograma. In 1851, Dubois Reymond a masurat curentii emisi de un muschi in contractie, realizand prima detectare electromiografica, ulterior Piper (1907-1912) folosind galvanometrul cu coarda inregistreaza primele trasee electromiografice. Biopotentialele musculare, in timpul contractiei se pot inregistra la nivelul unei unitati motorii sau a muschiului in ansamblu. Potentialele de actiune musculare genereaza curenti electrici, de amplitudine redusa care se propaga la distanta de locul de producere permitand detectarea si culegerea lor cu ajutorul aparatului specializat numit electromiograf.
Electromiograful, in prinicipiu, este format din:
- electrozi ce culeg potentialele de actiune musculare;
- un sistem de amplificare a biopotentialelor;
- im sistem de inregistrare si/sau afisare a rezultatelor.
Pentru culegerea biopotentialelor se utilizeaza urmatoarele tipuri de electrozi:
- electrozi de suprafata: sunt placi metalice, de dimensiuni variabile, plasate pe tegumente, deasupra muschiului examinat, ce ofera informatii referitoare la activitatea electrica globala a muschiului;
- electrozi de tip ac - permit cercetarea unor portiuni foarte mici de muschi si studiul potentialelor de unitate motorie. Culegerile pot fi efectuate prin derivatii monopolare, bipolare sau multipolare. Folosirea acelor-electrod are inconvienentul ca da fenomene dureroase, care scad in intensitate daca pacientul realizeaza o buna relaxare musculara.
Electrozii de suprafata pentru muschii implicati in functionalitatea aparatului dento-maxilar sunt plasati astfel:
- pentru fasciculele anterioare ale muschilor temporali: la 2 cm supero-extern fata de unghiul extern al orbitei;
- pentru maseteri, in zona unghiului mandibulei unde se palpeaza cel mai bine muschii contractati;
- pentru pantecele anterioare ale digastricilor: paramedian, submentonier;
- penru sternocleidomastoidieni: la jumatatea lungimii mu 737d37h schiului.
Inregistrarea semnalelor culese de la muschi si amplificate corespunzator se poate realiza:
- grafic, prin conectarea amplificatorului la un sistem de penite inscriptoare;
- folosind ecranul unui osciloscop conectat la sistemul de amplificare;
- pe banda magnetica 'audio', inregistrandn-se semnalele amplificate ia viteza mare;
- cu ajutorul unor sisteme computerizate care digitalizeaza semnalul, sto-cand traseele sub forma unor fisiere grafice in memoria de masa a calculatorului.
2. ACTIVITATEA EIVIG LA GRADATIA
CONTRACTIEI MUSCULARE
O contractie musculara usoara determina pe traseul EMG un traseu simplu, care este constituit din potentiale de actiune mono- sau bifazice, cu amplitudinea de 200-400 jlV, durata de 3-4 msec. si frecventa de 4-10 cicli/sec. Pe masura cresterii fortei de contractie, se produce si imbogatirea traseului EMG, gratie fenomenelor de sumatie temporala si spatiala.
La o contractie moderata, activitatea unitatii motorii aflate chiar la varful acului-electrod inscrie pe traseul EMG o succesiune de biopotentiale cu frecventa si amplitudinea mai mari decat pe traseul simplu, ajungand la 15-25 cicli/sec. si amplitudine de 500-600 u.V. Alaturi de aceste potentiale pe traseul EMG mai apar si activitatile electrice ale unitatilor motorii vecine. Acesta este traseul intermediar. Intricarea potentialelor de actiune ale unitatilor motorii se accentueaza progresiv; amplitudinea lor crescand paralel cu marirea fortei de contractie, activitatea UM de Ia varful acului-electrod nu mai poate fi distinsa de activitatile unitatilor motorii vecine. in acest mod se constituie traseul interferential. Amplitudinea generala a traseului interferential este de 1000-1200 u,V, dar poate fi considerata normala pana Ia 2000 u.V.
Examenul EMG efectuat unui individ normal, in stare de repaus muscular nu deceleaza existenta unei activitati bioelectrice, pe ecranul aparatului reproducandu-se aspectul de traseu izoelectric. Exista insa si activitati electrice spontane care nu au semnificatie patologica si care trebuie foarte bine cunoscute, pentru a evita regretabile greseli de diagnostic:
- potentialele electrice spontane de insertie; aceste activitati spontane apar la implantarea electrodului in muschi sau la modificarea pozitiei acestuia;
- potentialele de nerv, apar daca la implantarea electrodului se lezeaza o fibra nervoasa intramusculara.
Traseele EMG pot prezenta variatii in functie de o serie de factori fiziologici, variatii de care trebuie sa se tina seama la interpretarea traseelor. Astfel de factori sunt: varsta, temperatura, oboseala musculara, circulatia sanguina, etc.
Varsta: se considera ca amplitudinea si durata potentialelor de UM prezinta valori cu atat mai mici, cu cat subiectii sunt mai tineri. Amplitudinea potentialelor UM creste cu varsta, in primii 2 ani de viata diferenta fiind de -35% fata de adulti. Se pare ca durata scurta a potentialelor de actiune a unitatilor motorii infantile se datoreste suprafetei reduse a sinapselor neurornusculare la aceasta varsta.
Temperatura corpului constituie, de asemenea, un factor care influenteaza buna desfasurare a activitatii neurornusculare. Este necesar ca temperatura din laboratorul EMG sa fie 23°-24°, cand se realizeaza inregistrarea. Cu cat temperatura este mai scazuta, cu atat procentajul potentialelor polifazice este mai crescut, amplitudinea generala a traseului este mai scazuta, iar capacitatea de a realiza interferenta traseului EMG la contractie maximala este diminuata. Pentru fiecare grad de temperatura in minus, viteza de conducere motorie scade cu 3 m/sec.
Oboseala musculara: fenomenul de oboseala musculara influenteaza (ca si hipotermia) functionalitatea neuromusculara, in sensul ca un muschi obosit genereaza trasee EMG cu amplitudine mai scazuta. Pe traseele de tip simplu se constata scaderea frecventei biopotentialelor pe unitatea de timp, iar ritmul de succesiune a descarcarilor devine neregulat. De asemenea, se constata o tendinta de sincronizare a activitatilor neuronale, ceea ce creeaza dificultati in realizarea traseului interferential. Atat hipotermia cat si oboseala musculara influenteaza functionalitatea unitatilor motorii prin intermediul tulburarilor de debit circulator muscular.
4.1. EMG-ul musculaturii fetei
Activitatea EMG a muschilor fetei reflecta particularitatile morfofunctio-nale ale acestor muschi, de dimensiuni reduse si cu insertii pieloase. Parametri potentialelor de UM prezinta amplitudinea redusa, durata scurta si forma adesea polifazica. Traseele sunt bogate, interferentiale. Examenul EMG al musculaturi fetei isi are indicatia in paraliziile si contracturile faciale.
Astfel, in paraliziile faciale, examenul EMG efectuat la 15 zile. dupa debutul bolii constata, de obicei, o bogata activitate electrica spontana, sub forma de potentiale de fibrilatie si adesea potentiale lente de denervare.
Examenul EMG in cazurile de paralizie faciala mai veche de 8 saptamani prezinta o deosebita valoare in ceea ce priveste indicatia operatorie (eliberarea nervului in 1/3 distala a apeductului Falloppe).
In contracturile faciale EMG da posibilitatea in primul rand sa se stabileasca originea postparalitica sau primitiva a contractarii. Astfel, in hemispas-mele faciale postparalitice se constata existenta - de obicei la toti muschii hemifetei - a unei activitati electrice spontane abundente, pe care se suprapun bufeuri sincrone de tip miotonic, cu frecventa de 180-250 cicli/sec. La miscarile voluntare apare un traseu sarac, cu numeroase potentiale polifazice si cu numeroase sinkinezii. Saracia traseului este cu atat mai mare, cu cat elementul paralitic este mai accentuat. in hemispasmele faciale primitive activitatea electrica spontana consta din bufeurile repetitive sincrone descrise, precum si din potentialele polifazice care survin pe toate derivatiile musculare si care traduc secusele clonice, vizibile clinic. La efectuarea miscarilor voluntare, apar trasee caracterizate prin marea lor bogatie in biopotentiale, care ating repede interferenta si prin extinderea activitatii electrice a muschiului care se contracta, asupra muschilor nesolicitati in miscare.
Aspectul diferit al traseelor EMG derivate din musculatura velopalatina, faringiana si laringiana constituie expresia particularitatilor morfofiziologice si filoontogenetice ale acestei musculaturi.
Musculatura velo-palato-faringo-laringiana este prevazuta cu receptori de sensibilitate proprioceptiva prin intermediul caror se executa un control miotatic de tip feed-back asupra functiilor de deglutitie si fonatie, care devin astfel acte automate dar constiente, integrate in schema corporala a individului.
Potentialele de actiune ale unitatilor motorii au anumite particularitati. Astfel: amplitudinea potentialelor de UM este redusa - la muschii intrinseci ai laringelui este in general de 100-300 uV si creste la 500 uV in muschii tiro-aritenoidian si crico-tiroidian. in muschii velo-palatini si faringieni amplitudinea potentialelor de UM atinge in timpul deglutitiei 400 uV. Durata este de asemenea foarte scurta, intre 2 si 4 msec. Forma este in general bi- si trifazica. Frecventa potentialelor de actiune a unitatilor motorii difera de la muschi la muschi si in functie de activitatea pe care o exercita. Astfel, la muschii velo-palatini succesiunea potentialelor are frecventa de 10-20 cicli/sec. in timpul fonatiei si ajunge la 20-40 cicli/sec. in timpul deglutitiei. in muschii laringelui si cu deosebire in muschiul vocal (tiro-aritenoidian) frecventa creste pana la 60 cicli/sec. in timpul vorbirii si pana la 100 cicli/sec. in timpul cantatului obisnuit.
Traseele EMG ale musculaturii velo-palatine: in stare de repaus nu exista activitate spontana, pe trasee aparand linia izoeleetrica. La activitatea fonatorie, frecventa potentialelor electrice realizeaza doar trasee de tip intermediar, cu amplitudine maxima de 300-350 pV si durata totala de 1000-1500 msec.
Traseele EMG ale constrictorului superior al faringelui: in stare de repaus se inregistreaza linia izoeleetrica. Activitatea muschiului incepe cu ocazia deglutitiei, cand se inscrie un traseu interferential.
Traseele EMG ale constrictorului mijlociu al faringelui: in repaus apare linia izoeleetrica. Fonatia nu determina aparitia de biopotentiale in acest muschi. Activitatea principala apare cu ocazia deglutitiei, cand se inregistreaza traseul interferential cu aspect global lenticular, ca si la muschii velo-palatini si constrictorul faringian superior. La nivelul constrictorului mijlociu al faringelui activitatea electrica caracteristica apare in timpul reflexului de voma, trecerea undelor antiperistaltice fiind marcata de inscrierea unor faze scurte de traseu interferential cu amplitudine de 130-300 pV si durata de 300-400 msec., precedate si urmate de unde ample si neregulate, care traduc deplasarile electrodului cu ocazia miscarilor puternice ale muschiului in totalitate.
Traseele EMG ale muschilor tiro-aritenoidieni: cei doi muschi simetrici se investigheaza simultan, de aceea este necesar un aparat EMG cu doua canale.
La m. tiro-aritenoidieni in stare de repaus functional este foarte greu, chiar exceptional, sa se obtina linie izoeleetrica. Exista aproape permanent o activitate legata de respiratie, de deglutitie etc., care genereaza aspecte neregulate de tip simplu sau intermediar foarte sarac, cu potentiale de 100-150 uV si durata de 1,5-2 msec.
In timpul fonatiei, pe traseele EMG se pot inregistra doua feluri de activitati. In general apare o activitate de tip intermediar bogat sau interferential, constituita din potentiale cu durata de 2-5 msec., amplitudine de 200-400 uV, forma bi- si trifazica. Aceasta este activitatea bioelectrica musculara, in care potentialele reproduc homoritmic succesiunea de stimuli sosita de la centrii nervosi. Uneori apare o activitate cu aspect repetitiv, pseudomiotonic, care se datoreste - dupa Isch - trecerii jetului de aer peste corzile vocale si vibrarii acestora homoritmic cu sunetul emis. Muschii tiro-aritenoizi intra in activitate nu numai in timpul vorbirii rostite ci si in timpul vorbirii interioare (silent speech). La invitatia de a rosti 'in gand' propozitiunea spusa mai inainte 'cu voce tare', se inregistreaza trasee asemanatoare din punct de vedere al aspectului general, insa cu amplitudine si frecventa mai mici.
Examenul EMG al musculaturii velo-palatine, faringiene si laringiene este important in cazul diferitelor afectiuni ale laringelui, mai ales in paraliziile laringiene, in diagnosticul unor sindroamc mioclonice, in fonasteniile psihogene, in afoniile isterice, pentru stabilirea diagnosticului diferential al afectiunilor bulbare si pseudobulbare, al unor forme de mutism, afazii sau disfonii de origine miopatica, miastenica, prin atrofie, agenezie sau fibroza musculara.
Muschii implicati in masticatie (m. ridicatori si coboratori ai mandibulei) realizeaza o contractie asincrona si asimetrica. Forta maxima de contractie apare dupa maximul evidentiat pe EMG, la 0,09 secunde de la stabilirea contactului in pozitia de intercuspidare maxima si dureaza 0,11 secunde. Amplitudinea maxima a traseelor EMG la nivelul muschilor maseteri si temporali se inregistreaza in PIM. in masticatie, amplitudinea biopotentialelor variaza in functie de muschi, valoarea medie procentuala fiind:
- la muschii temporali: 35%:
- la fasciculul profund al muschilor maseteri: 86%;
- la fasciculul superficial al muschilor maseteri: 86%.
Potentialele EMG inregistrate au intotdeauna amplitudine mai mare pe partea lucratoare la nivelul fasciculelor anterioare ale muschilor temporal si fasciculului superficial al maseterului.
In masticatia la edentati:
- se reduce activitatea electrica in muschii maseteri;
- cresc potentialele EMG in muschii circumorali.
Protezarea corecta determina revenirea la activitatea electrica uzuala. Pozitia de postura a mandibulei ce realizeaza spatiul de inocluzie fiziologica prezinta variatii, la acelasi individ, in functie de:
- varsta;
- pozitia corpului: clinostatism, ortostatism;
- efort fizic;
- starea de veghe/somn;
- stari patologice - algii.
Pozitia de postura a mandibulei este realizata prin usoara contractie a muschilor ridicatori evidentiata prin prezenta potentialelor EMG.
4.4. EMG in deglutitie
In deglutitie contractia musculara este sincrona si simetrica. Asimetria in contractia maseterilor este considerata semnificativa pentru disfunctia temporo-mandibulara.
Edentatia totala protezata duce, dupa o perioada de acomodare indelungata de circa doi ani la cresterea activitatii EMG in timpul deglutitiei numai la nivelul orbicuiarului gurii.
1. ADAMS M.M. - Down's syndrome: recent trends in the Uniled States.
2. AU G.N.; LAUNDL T.M.; WALLACE KT,.; DECARLE D.J.; COOK I.J
stimulation on the normal pharyngeal swallow responsc [sec co Wintcr 1996, 11 (1), 2-8
3. ANDRONESCU A. - Anatomia copilului, Ed.didactica si pedagogica Bi
4. ARONSSON A.M.; LIND B.; NYLANDER M.; NORDBERG M. - 1
mercury. Biol Met, 1989, 2 (1), 25-30
5. ASERO R.; MASSIRONI F.; VELATI C. Dctection of prognostic fac
syndrome in patients with birch pollen hypersensitivity. J Allerj 1996, 97 (2),
6. ASHER McDADE; SHAW W.C. - Currcnt cleft lip and polalc mana!
Kingdom.Br.,1.Plastic Surg.,1990, 43, 318-321
7. ATKINSON M.E., WHITE EH. - Principles of anatomy and oral anaton
Churchill Livingslone, ED1NBURGH, LONDON, 1992
8. BARRETT A.W.; SCULLY C. - S100 protcin in oral biology and pat
Med, Nov 1994, 23 (10), 433-40
BERGLUND A. - Release of mercury vapor from dental amalgam. Swc
10. BERKOVITZ B.K.B. - How teelh erupt. Dental update, 1990, 17. 20f
11. BERRIDGE M.J, IRVINE R.F. - Inositol phosphatcs and cell signallin
12. BERRIDGE M.J, IRVINE R.F. - Inositol triphosphatc, a novei second
signal transduction. Nature Lond., 1984, 312, 315-321
13. BERRIDGE M.J. - Calcium osctllations, .1. Biol. Chem., 1990, 265, i
14. BHASKAR S.N. - ORBANS Oral Histology and Embryology, eleve
Mosby Year Book, 1990.
15. BJORK A., SKIELLER V. - Facial development and tooth eruption. Ai
16. BLANCHETTE M.E.; NANDA R.S.; CURRIER G.F.; GHOSH J.: NA
dinal cephalometric study of the soft lissue profile of short- ar from 7 to 17 ycars. Am J Orthod Dcntofacial Orthop, Feb 19(;
17. BOBOC GHEORGHE - Aparatul dento-maxilar, Formare si dezvolta
Medicala, Bucuresti, 1996
18. BRATU D„ NICULESCU V, STANCU GH., URTILA E. - Net
morfologie clinica, 1993, Timisoara
1 BRATU D. si colab. - Aparatul dento-maxilar. Dale de morfologic
Helicon, Timisoara, 1997.
|
