Dezvoltarea ochiului începe în saptamâna a treia a perioadei embrionare. Ochiul fiind o expansiune a creierului, dezvoltarea lui este în strânsa legatura cu dezvoltarea sistemului nervos central.
La dezvoltarea ochiului participa doua foite embrionare: ectodermul si mezodermul. La nivelul placii neurale apar doua scobituri laterale care vor forma de o parte si de alta a acesteia, veziculele optice primitive legate de diencefal printr-un pedicul ce va deveni nervul optic.
Ectodermul de învelis al veziculei optice primitive se îngroasa si formeaza placa cristaliniana, vezicula optica se deprima central si rezulta cupa optica sau vezicula optica secundara. Inferior, aceasta cupa prezinta o deschidere numita fanta coroidiana prin care patrunde în ochi mezodermul împreuna cu un vas (artera hialoida) din care se va dezvolta sistemul vascular.
Placa (placodul) cristalinian prezinta o depresiune, apoi se transforma într-o vezicula care va da nastere viit 21321k101v orului cristalin.
Cupa optica este formata din doua foite: foita externa (posterioara) care va da nastere epiteliului pigmentar al retinei si foita interna (anterioara) care devine pluristratificata si va genera celelalte elemente ale retinei: celulele vizuale, bipolare si ganglionare. Cavitatea virtuala dintre aceste doua foite ale cupei optice poate deveni reala cu continut lichidian în cazul unei decolari de retina.
Ectodermul situat anterior de cristalin împreuna cu lama mezodermala din jurul cristalinului vor forma corneea.
Mezenchimul care înconjoara cupa optica se diferentiaza formând învelisul globului ocular. În jurul corneei se formeaza cute epiblastice din care vor rezulta conjunctiva si pleoapele. În luna a saptea a vietii intrauterine deschiderea palpebrala este completa. Vitrosul primitiv se dezvolta din mezodermul primitiv care patrunde în cupa optica si formeaza atât vitrosul cât si sistemul vascular hialoidian. Ulterior, vitrosul primitiv se resoarbe si apare vitrosul definitiv, avascular. Artera hialoida care se afla in vitrosul primitiv si care vascularizeaza retina si cristalinul în timpul vietii intrauterine dispare lasând ca relicva canalul hialoidian Cloquet ce poate uneori persista dupa nastere. Mezodermul din partea anterioara a cupei optice va forma tesutul conjunctiv al corpului cilian si irisului ca si zonula lui Zinn. De asemenea mezodermul va forma tunica vasculara a ochiului, coroida, iar în afara, sclera, echivalentul meningelor cerebrale.
Aparatul lacrimal se dezvolta în cursul lunii a treia intrauterine pe seama epiteliului conjunctival al fornixului superotemporal.
Celulele ganglionare ale retinei trimit axonii lor spre creierul anterior, formând nervul optic. Papila nervului optic (discul optic) si nervul optic se dezvolta la nivelul pediculului optic, care leaga prozencefalul de veziculele optice primitive. Mielinizarea fibrelor nervului optic începe la nivelul segmentului cerebral si ajunge pâna la lama criblata unde se opreste. Fibrele optice dau nastere în saptamâna a saptea chiasmei optice, iar în saptamâna a zecea fac sinapsa cu celulele corpului geniculat lateral. Radiatiile optice se dezvolta concomitent cu substanta alba cerebrala. Mielinizarea începe de la cortexul occipital spre corpul geniculat, abia la sfârsitul lunii a patra dupa nastere fiind mielinizate toate tractusurile corticale.
Ochiul nou-nascutului raportat la dimensiunile corpului este foarte dezvoltat, având o lungime de 17mm si prezinta o hipermetropie de +2 +4 dioptrii.
Pigmentatia irisului este redusa, culoarea definitiva formându-se abia la vârsta de aproximativ 2 ani. Dimensiunile si refractia definitiva a ochiului se instaleaza la vârsta de 6-7 ani.
În concluzie ectodermul si mezodermul participa la formarea atât a globului ocular si anexelor acestuia. Prin tulburari ale embriogenezei pot aparea numeroase anomalii congenitale localizate la nivelul globului ocular, anexelor sale sau cailor optice: leziunile embrionare în prima luna de sarcina sunt grave si produc anoftalmie, ciclopie, microftalmie .
Etapele cele mai importante ale embriogenezei oculare se afla în cea de-a doua luna, prin perturbarea acestora putând apare cele mai multe malformatii oculare determinate de:
dezvoltarea epiteliului pigmentar al foitei externe a retinei;
defecte de închidere ale fantei colobomice (apar coloboame de iris, corp ciliar, coroida, cristalin, nerv optic) .
Leziunile vasculare ale retinei si papilei nervului optic apar mai târziu, între a treia si a saptea luna, generând anomalii de dezvoltare a sistemului vascular (persistenta arterei sau canalului hialoidian, resturi de membrana pupilara).
În lunile a opta si a noua ale vietii fetale pot apare:
tulburari de mielinizare,
anomalii morfogenetice ale maculei,
imperforarea canalului lacrimo-nazal.
Postnatal se manifesta afectiunile genetice:
enzimopatiile familiale,
atrofiile optice,
afectiunile tumorale (retinoblastomul).
Analizatorul vizual are trei segmente:
A. Segmentul periferic (receptor) : globul ocular si anexele sale.
B. Segmentul intermediar (de conducere) : nervul optic si caile optice.
C. Segmentul central (cortical) : cortexul occipital.
1-globul ocular
2-anexele globului ocular.
I. GLOBUL OCULAR
Este o formatiune anatomica aproape sferica, situata în partea anterioara a cavitatii orbitare, având urmatoarele dimensiuni:
-diametrul antero-posterior 25-26mm;
-diametrul transversal 24,5mm;
-diametrul vertical 23,7mm.
Globului ocular i se descriu un ax antero-posterior (axul optic), ecuatorul si meridianele (prin asemanarea cu globul terestru).
Axul optic uneste cei doi poli (anterior-centrul corneei si posterior-un punct între papila si macula.
Linia vizuala uneste obiectul privit cu macula.
Unghiul optic reprezinta unghiul dintre axul optic si linia vizuala, cu valoare de 5
Ecuatorul este circumferinta cea mai mare a globului ocular si împarte globul în doua jumatati (emisfere).
Meridianele sunt curbe care trec prin centrii axului antero-posterior, unul este vertical, altul este orizontal, celelalte sunt oblice.
Structural, globul ocular este alcatuit din învelis si continut (Fig 1.1).
Învelisul globului ocular. Este format din trei straturi (membrane) suprapuse care dinafara-înauntru sunt :
Sclera si corneea (stratul fibros);
Uveea (stratul vascular);
Retina (stratul nervos);
Continutul globului ocular. Este reprezentat în plan antero posterior de mai multe structuri si compartimente anatomice:
camera anterioara cu umorul apos;
camera posterioara;
cristalinul;
corpul vitros.
v Învelisurile globului ocular
Stratul extern
Sclerotica. Este un tesut fibros dens, de culoare alba-sidefie, dura, inextensibila, opaca; situata în partea posterioara a stratului extern. Are rolul de mentine forma globului ocular, protejând structurile ochiului; pe ea se insera muschii oculomotori. Ea poate fi considerata echivalentul durei-mater de la nivelul SNC.
Corneea. Este o membrana transparenta, cu rol de lentila convexa cu o putere de 42 dioptrii; grosimea este de 1 mm la periferie si 0,6 mm central, diametrul este de 11-12 mm, cel vertical fiind usor mai mare decât cel orizontal, dând astigmatismul fiziologic. Zona de trecere între sclera si cornee este limbul sclerocorneean.
Stratul vascular
Irisul. Formeaza partea anterioara a uveei, având forma unei diafragme prevazuta cu un orificiu central-pupila, care regleaza cantitatea de lumina care ajunge la retina; este situat în fata cristalinului, delimitând camerele ochiului:
camera anterioara delimitata de fata posterioara a corneei, fata anterioara a diafragmului irido-cristalinian si extern unghiul camerular;
camera posterioara, delimitata anterior de iris, posterior de cristalin si zonula lui Zinn, iar extern de procesele ciliare.
Corpul ciliar. Reprezinta portiunea intermediara a uveei, care se întinde de la radacina irisului pâna la zona denumita "ora serrata" (la 6 mm de limbul corneo-scleral); are rol în acomodatie prin intermediul muschiului ciliar si în secretia umorii apoase prin intermediul proceselor ciliare.
Coroida. Este portiunea posterioara a membranei uveale, care se întinde de la ora serrata (anterior) pâna la papila nervului optic (posterior); este un strat bogat vascularizat, bogat pigmentat. Are rol important în nutritia celulelor vizuale ale retinei, are rol de ecran protector al ochiului prin bogatia de pigment.
Stratul intern
Stratul nervos, retina, este continuarea nevraxului la nivelul globului ocular si captuseste toata fata interna a uveei. Se afla dispusa intre coroida si corpul vitros.
Retina are rol de receptionare a excitatiilor luminoase numai prin intermediul portiunii posterioare care tapeteaza coroida; anterior la nivelul zonei care captuseste corpul ciliar si irisul, retina nu mai are proprietati de epiteliu senzorial si devine "retina oarba". La nivelul retinei se afla regiuni cu structura speciala:
macula cu foveea centrala contine exclusiv celule cu conuri si este sediul vederii centrale, diurne si al vederii culorilor;
papila nervului optic (discul optic), reprezinta locul de formare al nervului optic din axonii celulelor ganglionare retiniene;
ora serrata, zona aflata la periferia retinei, la 6 mm de limbul sclerocorneean.
v Continutul globului ocular:
Camerele anterioara si posterioara ale ochiului sunt ocupate de umoarea apoasa, un lichid transparent, secretat de corpul ciliar.
Corpul vitros este o substanta gelatinoasa, transparenta care ocupa tot spatiul dintre fata posterioara a cristalinului si peretele posterior al ochiului.
II. ANEXELE GLOBULUI OCULAR
Sunt reprezentate prin muschii oculomotori si aparatul de protectie.
Muschii oculomotori. Sunt în numar de sase muschi striati, patru drepti (superior, inferior, intern, extern) si doi oblici (oblic mare, oblic mic), ei orientând globul în toate directiile privirii. Globul ocular se misca în interiorul unei structuri cu rol de "cavitate articulara", capsula Tenon, care împarte orbita într-o portiune anterioara, unde se afla ochiul si alta posterioara, retrobulbara, unde se afla tesutul celulo - grasos al orbitei si pediculul vasculo- nervos.
. Este alcatuit din:
Orbita - cavitate osoasa tapetata de periost;
Pleoape - formatiuni musculo-cutanate care închid anterior orbita;
Conjunctiva - învelis mucos care acopera fata interna a pleoapelor si portiunea anterioara a globului ocular;
Aparatul lacrimal - alcatuit din glanda lacrimala si caile lacrimale; prin intermediul filmului lacrimal glanda lacrimala participa la nutritia corneei.
SEGMENTUL INTERMEDIAR
Segmentul intermediar este de conducere, fiind reprezentat de caile optice. Caile optice leaga retina de centrul cortical al vederii si sunt alcatuite din:
Nervul optic (perechea a II a de nervi cranieni) se formeaza la nivelul papilei (discului optic) din axonii celulelor ganglionare retiniene; traverseaza lama ciuruita (lamina cribrosa) a sclerei, apoi orbita, canalul optic si patrunde în cavitatea craniana;
Chiasma optica, reprezinta o încrucisare partiala (a fasciculului nazal) al fibrelor nervilor optici, în apropierea seii turcesti.
Bandeletele optice sunt doua cordoane de substanta alba care se termina la nivelul corpilor geniculati laterali, dupa un traiect curb în jurul pedunculului cerebral.
Radiatiile optice Gratiolet constituie partea intracerebrala a cailor optice si se termina în evantai pe cele doua margini ale sciziunii calcarine, în lobul occipital.
SEGMENTUL CENTRAL
Segmentul central (cortical) al analizatorului vizual este situat în scoarta cerebrala a lobului occipital, câmpul 17 Brodmann (aria striata), unde senzatia luminoasa se transforma în perceptie. Câmpul 17 Brodmann are interrelatii cu ariile 18 si 19 (ariile peri si para striata) care sunt arii de integrare. Din punct de vedere topografic, fibrele inferioare ocupa partea inferioara a sciziunii calcarine, fibrele superioare ocupa partea superioara, iar fibrele maculare sunt situate posterior.
|
