ESTIMAREA CALITATIVĂ A RISCULUI
Pentru multe probleme de estimare a riscului în medicina veterinara, este necesar sa se realizeze estimarea calitativa a riscului, înainte de a se întreprinde o estimare cantitativa a acestuia, din moment ce în multe cazuri nu sunt disponibile date numerice..
Estimarea calitativa a riscului tinde sa utilizeze fraze p 333g69d recum "risc relativ crescut" sau "virtual fara risc".
Estimarea calitativa a riscului cunoaste cinci etape: colectarea datelor, aranjarea informatiilor în ordine logica, deducerea din aceste informatii a magnitudinii probabile a oricarui risc de interes si în final estimarea daca exista consecinte nedorite corelate cu un risc. Odata ce au fost identificate, prin exercitiul calitativ, aceste riscuri cu o magnitudine probabila mai mare si/sau cele mai serioase consecinte, poate fi întreprinsa estimarea cantitativa a riscului, daca este necesar. Daca nu este identificat nici un risc, înseamna ca nu este necesara estimarea cantitativa a riscului.
Daca au fost identificate doar riscuri neglijabile, atunci estimarea calitativa a riscului (care adesea este mare consumatoare de timp) nu poate fi o utilizare corespunzatoare a resurselor (datelor) colectate.
Primul pas al oricarei estimari a riscului este cadrul întrebarii corecte si directe.
Trebuie pusa urmatoarea întrebare:: care este hazardul specific în cauza (deoarece daca nu este nici un hazard nu exista nici un risc) si care risc specific vrem sa-l estimam, sa-l reducem, sa-l prevenim sau sa-l supunem managementului de risc ?
Al doilea pas al estimarii calitative a riscului este identificarea hazardului. Daca nu este identificat nici un hazard, atunci nu poate fi estimat nici un risc indus de acesta. Identificarea hazardului poate solicita colectarea de informatii. Extinderea identificarii hazardului depinde de exact ce întrebare a fost pusa, dupa o gândire atenta, referitoare la gama potentiala de probleme si adesea necesita cercetarea literaturii de specialitate si discutii cu experti, pentru a completa acest exercitiu.
Odata ce lista potentialelor hazarduri a fost întocmita, trebuie, în mod uzual, sa se ia o decizie cu referire la prioritatile pentru investigatiile ulterioare.
Pentru estimarea riscurilor asociate cu importul unor animale potential infectate sau cu produse de origine animala ce contin agentul patogen, este uzual sa se foloseasca listele bolilor OIE, ca baza pentru identificarea hazardului, cu lista A a bolilor în prim plan pentru lucrarile ulterioare.
Urmatoarea etapa a estimarii calitative a riscului este definirea procedurii de urmat, aceasta necesitând , de asemenea, informatii suplimentare.
Culegerea de informatii implica faptul ca aceasta trebuie sa fie abordata într-o maniera organizata si desi subiectul este estimarea calitativa a riscului, este adesea necesar sa se listeze sau sa se stabileasca secventele caii de urmat. Cel mai bine este sa ilustram aceasta cu un exemplu: care este pericolul transmiterii turbarii din Europa în Marea Britanie prin lilieci?
Etapa urmatoare pentru estimarea calitativa a riscului este colectarea datelor si a informatiilor.
Atunci când realizam orice tip de estimare a riscului, fie calitativa, fie cantitativa, validitatea datelor trebuie sa fie întotdeauna destul de reala si precisa. Este cazul particular referitor la estimarea prevalentei unei infectii, acest parametru fiind puternic dependent de calitatea supravegherii veterinare în regiunea sau tara de interes. În mod similar, pot fi diferente mari între ce recomanda reglementarile sau metodele publicate, (de exemplu pentru procesarea alimentelor) si ce se efectueaza în momentul dat atât în tara importatoare cît si în cea exportatoare. Aceste aspecte pot varia mult de la tara la tara, de la regiune la regiune. O estimare a validitatii datelor poate fi bazata doar pe cunoasterea sistemelor din tara respectiva.
Estimarea finala a riscului este efectuata luând în considerare factorii mentionati, definindu-i într-o maniera clara si concisa. Pot fi utilizate, de asemenea, recomandarile. Acest stadiu final este prezentat în tabelul (4.2), utilizându-se exemplul ham-ului de Parma, în conjunctura identificarii unui risc potential ce apartine listei A - OIE, mai precis virusul pestei porcine clasice.
Din moment ce pentru orice tip de estimare de risc, transparenta este cruciala, toate informatiile si datele utilizate în estimarea calitativa si cantitativa a riscului trebuie sa fie clar prezentate, cu referinte integrale corelate sursele de provenienta.
|
