ESTIMAREA CALITATIVĂ A RISCULUI
Pentru multe probleme de estimare a riscului īn medicina veterinara, este necesar sa se realizeze estimarea calitativa a riscului, īnainte de a se īntreprinde o estimare cantitativa a acestuia, din moment ce īn multe cazuri nu sunt disponibile date numerice..
Estimarea calitativa a riscului tinde sa utilizeze fraze p 333g69d recum "risc relativ crescut" sau "virtual fara risc".
Estimarea calitativa a riscului cunoaste cinci etape: colectarea datelor, aranjarea informatiilor īn ordine logica, deducerea din aceste informatii a magnitudinii probabile a oricarui risc de interes si īn final estimarea daca exista consecinte nedorite corelate cu un risc. Odata ce au fost identificate, prin exercitiul calitativ, aceste riscuri cu o magnitudine probabila mai mare si/sau cele mai serioase consecinte, poate fi īntreprinsa estimarea cantitativa a riscului, daca este necesar. Daca nu este identificat nici un risc, īnseamna ca nu este necesara estimarea cantitativa a riscului.
Daca au fost identificate doar riscuri neglijabile, atunci estimarea calitativa a riscului (care adesea este mare consumatoare de timp) nu poate fi o utilizare corespunzatoare a resurselor (datelor) colectate.
Primul pas al oricarei estimari a riscului este cadrul īntrebarii corecte si directe.
Trebuie pusa urmatoarea īntrebare:: care este hazardul specific īn cauza (deoarece daca nu este nici un hazard nu exista nici un risc) si care risc specific vrem sa-l estimam, sa-l reducem, sa-l prevenim sau sa-l supunem managementului de risc ?
Al doilea pas al estimarii calitative a riscului este identificarea hazardului. Daca nu este identificat nici un hazard, atunci nu poate fi estimat nici un risc indus de acesta. Identificarea hazardului poate solicita colectarea de informatii. Extinderea identificarii hazardului depinde de exact ce īntrebare a fost pusa, dupa o gāndire atenta, referitoare la gama potentiala de probleme si adesea necesita cercetarea literaturii de specialitate si discutii cu experti, pentru a completa acest exercitiu.
Odata ce lista potentialelor hazarduri a fost īntocmita, trebuie, īn mod uzual, sa se ia o decizie cu referire la prioritatile pentru investigatiile ulterioare.
Pentru estimarea riscurilor asociate cu importul unor animale potential infectate sau cu produse de origine animala ce contin agentul patogen, este uzual sa se foloseasca listele bolilor OIE, ca baza pentru identificarea hazardului, cu lista A a bolilor īn prim plan pentru lucrarile ulterioare.
Urmatoarea etapa a estimarii calitative a riscului este definirea procedurii de urmat, aceasta necesitānd , de asemenea, informatii suplimentare.
Culegerea de informatii implica faptul ca aceasta trebuie sa fie abordata īntr-o maniera organizata si desi subiectul este estimarea calitativa a riscului, este adesea necesar sa se listeze sau sa se stabileasca secventele caii de urmat. Cel mai bine este sa ilustram aceasta cu un exemplu: care este pericolul transmiterii turbarii din Europa īn Marea Britanie prin lilieci?
Etapa urmatoare pentru estimarea calitativa a riscului este colectarea datelor si a informatiilor.
Atunci cānd realizam orice tip de estimare a riscului, fie calitativa, fie cantitativa, validitatea datelor trebuie sa fie īntotdeauna destul de reala si precisa. Este cazul particular referitor la estimarea prevalentei unei infectii, acest parametru fiind puternic dependent de calitatea supravegherii veterinare īn regiunea sau tara de interes. Īn mod similar, pot fi diferente mari īntre ce recomanda reglementarile sau metodele publicate, (de exemplu pentru procesarea alimentelor) si ce se efectueaza īn momentul dat atāt īn tara importatoare cīt si īn cea exportatoare. Aceste aspecte pot varia mult de la tara la tara, de la regiune la regiune. O estimare a validitatii datelor poate fi bazata doar pe cunoasterea sistemelor din tara respectiva.
Estimarea finala a riscului este efectuata luānd īn considerare factorii mentionati, definindu-i īntr-o maniera clara si concisa. Pot fi utilizate, de asemenea, recomandarile. Acest stadiu final este prezentat īn tabelul (4.2), utilizāndu-se exemplul ham-ului de Parma, īn conjunctura identificarii unui risc potential ce apartine listei A - OIE, mai precis virusul pestei porcine clasice.
Din moment ce pentru orice tip de estimare de risc, transparenta este cruciala, toate informatiile si datele utilizate īn estimarea calitativa si cantitativa a riscului trebuie sa fie clar prezentate, cu referinte integrale corelate sursele de provenienta.
|
