CURS 1
ETICĂ sI DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ
EDP C1
Cenzura si libertatea de expresie
Cenzura pare sa fi apar 15415r1717p ut odata cu primele forme de exprimare scrisa.
O prima marturie, în acest sens, o aduce Noul Testament, potrivit caruia Pavel, aflat în localitatea Efes, vestita pentru practicarea magiei, a determinat, prin predicile dale, distrugerea publica a inscriptiilor exorcistilor.
Tot la ardere aveau sa fie condamnate, de catre organul suprem de judecata al Atenei (Areopagul), operele lui Protogoras (filosof grec), pentru faptul de a se fi îndoit de existenta zeilor.
Din perspectiva etimologica, cenzura este legata de cens (recensamântul cetatenilor romani si al averii acestora). Nu exista un reper temporal cert, de la care sa putem vorbi despre cenzura, în acceptiunea sa curenta. Practica examinarii si interzicerii scrierilor se identifica cu istoria culturii si civilizatiei.
Definitie: Cenzura este actul oricarei entitati politice, religioase, militare, ori administrative, de a conditiona exprimarea sau difuzarea de informatii, opinii, idei sau, în sens larg, creatii intelectuale pe care publicul are dreptul sa le cunoasca. Acest act de a conditiona înseamna revendicarea dreptului de a controla si interzice informatii, produse intelectuale si artistice, integral ori partial, sub aspectul formei si / sau continutului, pentru perioade de timp determinate sau nu, sub diferite sanctiuni.
Exista doua feluri de cenzura:
cenzura preventiva;
cenzura aposteriori (ulterioara).
I. Cenzura preventiva a fost prima, în ordine istorica; prin acest tip de cenzura se urmarea eliminarea tuturor elementelor considerate ca inoportune pentru publicare. Ea se practica anterior producerii bunului cultural, sub forma interventiilor asupra planului editorial sau în momentul elaborarii produsului cultural, în faza de manuscris, montaj de film etc. Institutionalizarea cenzurii preventive s-a realizat sub forma privilegiilor, licentelor, brevetelor sau autorizatiilor prealabile.
Sistemul privilegiilor presupunea existenta unui raport bine definit între putere si solicitant, în sensul ca se recunostea celui de-al doilea de a produce si difuza informatii, opinii, creatii intelectuale în regim non-concurential.
Fiind o pârghie de tip juridic si nu economic, Puterea selecteaza din ansamblul celor ce doresc sa întemeieze o întreprindere de presa, pe aceia pe care îi considera de încredere, deci pe aceia care, prin comportamentul anterior si prin interese, apar ca potentiali sustinatori.
Categoria licentelor si a brevetelor - prin intermediul lor, Puterea acorda dreptul de a produce si difuza informatii, opinii, creatii intelectuale, într-o asemenea maniera, încât controlul si sanctionarea sa fie posibile.
Autorizatia - reprezinta un alt instrument al cenzurii, prin care Puterea se asigura de adecvarea politicii editoriale la interesele ei, precum si de disponibilitatea solicitantului de a respecta normele impuse. Cel mai adesea, eliberarea autorizatiei este conditionata de alte masuri, cum ar fi: garantiile pe care solicitantul este obligat sa le depuna, ori taxele de timbru. Toate aceste forme de cenzura au fost folosite succesiv sau concomitent, pentru a contracara orice manifestare publica, critica ori neconforma pozitiilor oficiale.
II. Cenzura aposteriori se realizeaza dupa finalizarea produsului cultural, controlul fiind, în acest caz, justificat de verificarea modului în care s-au materializat indicatiile date de o autoritate sau cele cuprinse în normele legale. Acest tip de cenzura presupunea instituirea unor sanctiuni, precum avertismentul, suspendarea, suprimarea publicatiei sau produsului cultural, ca atare.
În afara celor doua tipuri de cenzura exista o cenzura interna, unde agentul de control nu mai este Puterea, ci unul dintre membrii grupului sau din proximitatea acestuia (proprietarul, actionarul).
Caracterul normativ al relatiei dispare în beneficiul conventiei interne al arbitrarului. Altfel spus, spatiul liber acordat jurnalistilor si creatorilor este limitat din interior, din considerente de ordin politic, mercantil, ori de alta natura.
Libertatea de exprimare (comunicare) dobândeste materialitate, daca si numai daca este întrunita conditia de independenta fata de urmatoarele elemente:
fata de Putere;
fata de sursele de informatii;
fata de proprietari;
fata de constrângerile interne;
fata de sursele de finantare;
fata de grupurile de presiune.
EDP C1
Autocenzura este o alta forma de cenzura.
Comunitatile jurnalistilor, dar si ale comunicatorilor reclama ca fiind practici asociate cenzurii, situatii de tipul celor de mai jos:
|
