EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ PSIHIATRICĂ
Expertiza medico-legala psihiatrica reprezinta o activitate tehnico-stiinTifica specifica
instituTiei medico-legale ce consta in evaluarea starii psihice pentru a putea oferi justiTiei un mijloc
de proba obiectiv, referitor 313i85d la discernamantul persoanei examinate, in vederea stabilirii
responsabilitaTii juridice a acesteia.
Responsabilitatea juridica (penala, civila, administrativa etc.) una din formele responsabilitaTii
sociale (alaturi de responsabilitatea morala, politica, ecumenica etc.) defineste capacitatea unei
persoane de a-si asuma in totalitate obligaTiile ce-i revin, in urma savarsirii unui act sau fapt ilicit,
prin care se incalca normele dreptului obiectiv-pozitiv si in consecinTa de a putea fi supusa
sancTiunii juridice pentru acTiunile sau inacTiunile sale prohibite, asupra carora a putut decide in
mod liber, avand reprezentarea consecinTelor sociale ale acestora; rezumativ responsabilitatea
juridica semnifica posibilitatea de a aplica o sancTiune juridica, pronunTata de un magistrat (complet
de judecata) ca reprezentant al societaTii, pentru conduita ilicita a unei persoane.
Discernamāntul (factorul intelectiv) reprezinta o funcTie a capacitaTii psihice si semnifica
aptitudinea unei persoane de a inTelege si aprecia critic conTinutul si consecinTele social-negative
ale actelor sau faptelor sale, deci de a putea distinge intre bine si rau, la un moment dat si raportat
strict la o acTiune sau inacTiune prohibita de lege (prin care sunt aduse altor persoane prejudicii de
natura patrimoniala sau personal-nepatrimoniala, psihice sau fizice), fiind o sinteza intre personalitate
si constiinTa ce se realizeaza, reiteram, la un anumit moment, cum ar fi, spre exemplu, in
momentul savarsirii unei fapte penale (ex.: omor, delapidare, inselaciune etc.) sau al exercitarii
unui drept subiectiv (ex.: intocmirea unui act de dispoziTie testament, contract de vanzarecumparare
etc.).
Din definiTiile menTionate se poate deduce ca responsabilitatea (termen juridic) nu este
sinonima cu discernamāntul (termen psihiatric). Intre responsabilitate si discernamant (daca exista
si actul sau faptul ilicit cauzator de prejudiciu) se poate stabili relaTia:
R = D + Vp
(unde R = responsabilitate, D = discernamant, iar Vp = voinTa proprie) care semnifica faptul ca,
pentru a putea raspunde din punct de vedere juridic pentru actele sau faptele sale, pe care le-a
savarsit provocand un prejudiciu, pe langa discernamant (ca funcTie a capacitaTii psihice), o
persoana trebuie sa fi putut acTiona cu voinTa proprie, neinfluenTata, sa fi avut libertatea de acTiune.
Expertiza medico-legala psihiatrica are urmatoarele particularitaTi:
1. este o activitate specifica instituTiei medico-legale, efectuata de o comisie speciala alcatuita
din:
un medic legist (presedintele comisiei, care coordoneaza activi-tatea intregii comisii),
doi medici de specialitate, ambii psihiatri (in cazul in care este examinat un minor, unul
dintre cei doi psihiatri poate fi specializat in neuropsihiatrie infantila).
2. se poate efectua la solicitarea:
organelor competente de urmarire penala sau a instanTelor de judecata, printr-un document
oficial (ordonanTa, rezoluTie motivata, incheiere de sedinTa); in aceasta situaTie este obligatorie
si trimiterea dosarului complet al cauzei;
persoanei ori reprezentanTilor legali ai acesteia, dar numai pentru stabilirea capacitaTii
psihice (discernamant) in vederea exercitarii unui drept subiectiv prin intocmirea unui act de
dispoziTie (testament, act de vanzare-cumparare etc.);
3. expertiza medico-legala psihiatrica se realizeaza cu respectarea principiului competenTei
teritoriale.
4. expertiza medico-legala psihiatrica se poate solicita numai pentru o singura speTa (fapta
penala, act de dispoziTie, punere sub interdicTie) deoarece, asa cum am precizat, discernamantul, ca
stare de fapt, trebuie demonstrat ca a existat la un moment dat.
Discernamantul unei persoane, la un moment dat (stabilit, asa cum am precizat, in urma
efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice), poate fi:
pastrat echivaleaza cu responsabilitatea, deci persoana respectiva are capacitatea psihica
de apreciere;
scazut echivaleaza cu responsabilitatea atenuata sau limitata ori semiresponsabilitatea,
individul avand capacitatea psihica de apreciere diminuata;
absent (abolit) echivaleaza cu iresponsabilitatea.
|
