Investigarea pacientului de catre laborator foloseste la început o baterie de teste care localizeaza sindromul respectiv într-o anumita faza a echilibrului biologic al bolnavului. Testele trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:
sa fie simple pentru a putea fi executate în orice laborator;
sa fie rapide pentru a putea da rezultatele într-un timp cât mai scurt;
sa fie cuprinzatoare si sensibile pentru a putea decela cele mai mici tulburari în sensul unei hipocoagulabilitati sau a unei hipercoagulabilitati.
Rezulatele obtinute vor putea defini tulburarea ca fiind hemoragica sau trombotica. Se trece apoi la practicarea unui studiu analitic al fazei afectate, studiu care va preciza care din factori este alterat si deci vinovat pentru producerea sindromului.
Explorarea analitica este efectuata cu metode caracteristice fazei afectate a carei perturbare duce la sindroamele hemoragice corespunzatoare.
Tratamentul cu anticoagulante ( heparina, trombostop ) modifica rezultatele testelor de coagulare (heparina pe calea intrinseca, trombostopul pe calea extrinseca), de aceea nu se fac investigatii decât dupa 48 ore de la sistarea tratamentulu.
Teste care exploreaza hemostaza:
numararea plachetelor si cercetarea morfologiei lor pe frotiu sunt de mare importanta; numarul plachetelor conditioneaza deseori o hipocoagulabilitate (trombopenie,trombopatie) sau o hipercoagulabilitate (trombocitoza). Evolutia numarului lor în sensul scaderii bruste merge catre un CID(coagulare intravasculara diseminata), iar în sensul cresterii bruste indica posibilitatea aparitiei unui sindrom tromboembolitic;
TS - timpul de sângerare da indicatii asupra hemostazei primare (mecanismul vascular si trombocitar), stadiu în care se formeaza trombusul plachetar; prelungirea sa indica o tulburare la acest nivel care poate tine fie de peretele vascular, fie de plachete;
Testul fragilitatii capilare da relatii despre starea sistemului capilar;
Timpul Howell (TH) este un test de coagulabilitate globala ( mai sensibil decât TC-timp de coagulare) - în care sunt implicati toti factorii plasmatici (în afara de F VII ) si plachetele; alungirea sa deceleaza o hipocoagulabilitate, despre care nu se poate stii daca este de natura plasmatica sau plachetara; diferentierea se face prin compararea rezultatelor acestuia cu cele ale PTT sau PTTK. TH este testul cu care se monitorizeaza tratamentul cu heparina;
PTT(timp de tromboplastina partiala) si PTTK(timp de tromboplastina activat prin adaos de caolin) sunt teste de coagulabilitate plasmatica a caii intrinseci în care nu sunt implicate plachetele; de aceea orice anormalitate a valorilor sale este de natura plasmatica interpretat în paralel cu TH da indicatii valoroase
Timpul Quick.(TQ) este testul de coagulabilitate. plasmatica a caii extrinseci; el da indicatii asupra nivelului F VII, X, V, II, I; orice alungire a sa tradeaza o insuficienta de sinteza sau un blocaj al unuia dintre acesti factori, ceea ce necesita cercetarea fiecaruia în parte; coroborate, rezultatele sale, cu cele al PTTK dau niste concluzii foarte interesante; TQ este, de asemenea, testul cu care se urnareste tratamentul cu anticoagulante de tip antivitamina K (trombostop);
TPS (timpul de protrombina serica) este testul care da indicatii despre felul cum decurge coagularea în etapa ei superioara, adica cea în care sunt implicati factorii: XII, XI, IX, VIII, X, V si factorul plachetar; interactiunea lor are ca rezultanta protrombinaza, care consuma F II; scurtarea testului sub 40secunde tradeaza un insuficient consum al F II, ceea ce dovedeste o deficienta a actiunii oricaruia dintre factorii mai sus citati; singur acest test nu poate preciza diagnosticul; diferentierea se poate face numai în corelare cu numarul plachetelor, TQ, PTTK;
Dozarea Fgb (fibrinogenului) este foarte utila în aparitia unei coagulopatii de consum sau a unei fibrinolize, în care caz scade; de asemenea, instalarea unei boli tromboembolice este mult favorizata de un nivel crescut de Fbg;
Bateria de teste enuntate constituie necesitatea absoluta a explorarii minime a echilibrului fluido-coagulant. Se întelege ca trebuie imbogatita cu teste specifice, atunci când situatia bolnavului o cere. Cumularea evaluarii observatiilor clinice cu rezultatele obtinute de laborator cu testele de tiraj conduce la alegerea testelor specifice în scopul precizarii tulburarilor aparute ca o consecinta a defectelor calitative (nefunctionalitate datorate structurii anormale a moleculei proteinei respective) sau cantitative (deficienta sau absenta factorului respectiv). Testele specifice pot masura activitatea biologica a proteinelor coagularii, putând astfel defini tulburarea (38).
|