Investigarea pacientului de catre laborator foloseste la īnceput o baterie de teste care localizeaza sindromul respectiv īntr-o anumita faza a echilibrului biologic al bolnavului. Testele trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:
sa fie simple pentru a putea fi executate īn orice laborator;
sa fie rapide pentru a putea da rezultatele īntr-un timp cāt mai scurt;
sa fie cuprinzatoare si sensibile pentru a putea decela cele mai mici tulburari īn sensul unei hipocoagulabilitati sau a unei hipercoagulabilitati.
Rezulatele obtinute vor putea defini tulburarea ca fiind hemoragica sau trombotica. Se trece apoi la practicarea unui studiu analitic al fazei afectate, studiu care va preciza care din factori este alterat si deci vinovat pentru producerea sindromului.
Explorarea analitica este efectuata cu metode caracteristice fazei afectate a carei perturbare duce la sindroamele hemoragice corespunzatoare.
Tratamentul cu anticoagulante ( heparina, trombostop ) modifica rezultatele testelor de coagulare (heparina pe calea intrinseca, trombostopul pe calea extrinseca), de aceea nu se fac investigatii decāt dupa 48 ore de la sistarea tratamentulu.
Teste care exploreaza hemostaza:
numararea plachetelor si cercetarea morfologiei lor pe frotiu sunt de mare importanta; numarul plachetelor conditioneaza deseori o hipocoagulabilitate (trombopenie,trombopatie) sau o hipercoagulabilitate (trombocitoza). Evolutia numarului lor īn sensul scaderii bruste merge catre un CID(coagulare intravasculara diseminata), iar īn sensul cresterii bruste indica posibilitatea aparitiei unui sindrom tromboembolitic;
TS - timpul de sāngerare da indicatii asupra hemostazei primare (mecanismul vascular si trombocitar), stadiu īn care se formeaza trombusul plachetar; prelungirea sa indica o tulburare la acest nivel care poate tine fie de peretele vascular, fie de plachete;
Testul fragilitatii capilare da relatii despre starea sistemului capilar;
Timpul Howell (TH) este un test de coagulabilitate globala ( mai sensibil decāt TC-timp de coagulare) - īn care sunt implicati toti factorii plasmatici (īn afara de F VII ) si plachetele; alungirea sa deceleaza o hipocoagulabilitate, despre care nu se poate stii daca este de natura plasmatica sau plachetara; diferentierea se face prin compararea rezultatelor acestuia cu cele ale PTT sau PTTK. TH este testul cu care se monitorizeaza tratamentul cu heparina;
PTT(timp de tromboplastina partiala) si PTTK(timp de tromboplastina activat prin adaos de caolin) sunt teste de coagulabilitate plasmatica a caii intrinseci īn care nu sunt implicate plachetele; de aceea orice anormalitate a valorilor sale este de natura plasmatica interpretat īn paralel cu TH da indicatii valoroase
Timpul Quick.(TQ) este testul de coagulabilitate. plasmatica a caii extrinseci; el da indicatii asupra nivelului F VII, X, V, II, I; orice alungire a sa tradeaza o insuficienta de sinteza sau un blocaj al unuia dintre acesti factori, ceea ce necesita cercetarea fiecaruia īn parte; coroborate, rezultatele sale, cu cele al PTTK dau niste concluzii foarte interesante; TQ este, de asemenea, testul cu care se urnareste tratamentul cu anticoagulante de tip antivitamina K (trombostop);
TPS (timpul de protrombina serica) este testul care da indicatii despre felul cum decurge coagularea īn etapa ei superioara, adica cea īn care sunt implicati factorii: XII, XI, IX, VIII, X, V si factorul plachetar; interactiunea lor are ca rezultanta protrombinaza, care consuma F II; scurtarea testului sub 40secunde tradeaza un insuficient consum al F II, ceea ce dovedeste o deficienta a actiunii oricaruia dintre factorii mai sus citati; singur acest test nu poate preciza diagnosticul; diferentierea se poate face numai īn corelare cu numarul plachetelor, TQ, PTTK;
Dozarea Fgb (fibrinogenului) este foarte utila īn aparitia unei coagulopatii de consum sau a unei fibrinolize, īn care caz scade; de asemenea, instalarea unei boli tromboembolice este mult favorizata de un nivel crescut de Fbg;
Bateria de teste enuntate constituie necesitatea absoluta a explorarii minime a echilibrului fluido-coagulant. Se īntelege ca trebuie imbogatita cu teste specifice, atunci cānd situatia bolnavului o cere. Cumularea evaluarii observatiilor clinice cu rezultatele obtinute de laborator cu testele de tiraj conduce la alegerea testelor specifice īn scopul precizarii tulburarilor aparute ca o consecinta a defectelor calitative (nefunctionalitate datorate structurii anormale a moleculei proteinei respective) sau cantitative (deficienta sau absenta factorului respectiv). Testele specifice pot masura activitatea biologica a proteinelor coagularii, putānd astfel defini tulburarea (38).
|
